Zoltan TERNER: UN POET INTEGRAL - BORIS MARIAN MEHR

MEHR B Boris COR cop1Când am publicat, în urmă cu ani, în revista „Minimum”, o scurtă recenzie la o plachetă semnată de Boris Marian-Mehr, nu îi cunoşteam încă, decât vag, adevărata anvergură lirică. Dar i-o bănuiam a fi mare. Acest volum intitulat „Ca o rugăciune” (Editura „Astralis” – Bucureşti, 2016) confirmă din plin prezumţia mea de atunci. Ni-l prezintă într-o lumină egală, pentru mine, cu o revelaţie. Am descoperit un poet interesant, valoros.

În poemele sale, avangarda se întretaie cu libertatea stilistică totală a postmodernismului. Unele poeme sunt integral jocuri suprarealist-dadaiste cu nonsensurile născătoare de mister sau de sens...secund. Acest poet nu rămâne însă la simplul joc de-a absurdul. Ne revelează mereu câte ceva din iraţionalul şi paradoxalul sau absurdul existenţial, rezultante ale amestecului, ale hazardului, ale asocierilor aleatorii din lucruri şi fenomene, din trăirile omeneşti, în stări de veghe sau de vis: „Numele numelor este ascuns,/ Atotprezentul nu l-ai pătruns,/ Tu te desprinzi de tine, ca ins,/ Devii mai tulbure şi mai distins,/ Eşti străfiinţă manifestă,/ părăseşte poema livrescă,/ Oricum n-ajungi prea departe/.../ Desăvârşirea se atinge-n Niimic,/ Ochi sunt ficşi ca la pisic,/ Apoi îl cauţi pe Tao,/ De nu te calcă un VW maro.”

În unele versuri simţim vagi înrudiri cu Tristan Tzara: „Un măr şi o coadă de mătură/ Se iubeau pe un colţ de pătură,/../ Iubita mea cu liceu terminat,/ moralmente m-a maltratat,/ O vedeam aievea şi-n vis,/ O pierdeam mereu în abis...”

Citește mai mult:Zoltan TERNER:   UN POET INTEGRAL - BORIS MARIAN MEHR

Domniţa NEAGA: DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR

DOR Mihai CSCMD cop1Moto:„Şi tu, omule, uiţi mereu că eşti doar unpumn de ţărână!”

Note de lectură la cartea de versuri: „Cui să spun că mă doare...”Apărută la Editura StudIS, Iaşi, 2015, cartea de versuri, „Cui să spun că mă doare...”, a poetului Mihai Dor, adună la un loc puţin sub o sută de poeme, multe dintre ele în vers liber, dând astfel posibilitatea creatorului să-şi exprime cu uşurinţă gândurile şi sentimentele, convingerile şi atitudinile..., fără constrângeri de natură prozodică.

Există oameni care, dincolo de prozaicul cotidian al profesiei, dau dovadă de o sensibilitate aparte, au o frumuseţe sufletească şi o inocenţă de copil, sunt înclinaţi spre partea ideală a vieţii, adică trăiesc într-o zonă de sensibilitate şi frumos. Unul dintre aceştia este şi Mihai Dor.

M-am întâlnit cu încercările literare ale lui Mihai Dor în vremuri „străvechi”, când el era doar un visător preadolescent, înalt şi subţire, ţinând strâns la piept, în dreptul inimii, un caiet albastru, cu propriile creaţii. Între timp, eu am mai fost plecată, dar de curând, i-am găsit poezia însoţită de muzică şi de imagini vizuale sugestive, adaptate conţinutului textului, pe YouTube, lucru care mi-a plăcut şi mi-a stârnit curiozitatea pentru lectură...

Citește mai mult:Domniţa NEAGA:  DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR

ASOCIAȚIA PENTRU EDUCAȚIE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ – “ROMÂNIA EUROPEANĂ” și bilingvă, românca Teresa Tina anunţă lansarea romanelor “Drumul lung către suflet”- versiune no-chineză si “Îngeri printre oameni” autor Dr. Sorin Godeanu

afis lansare Inger printre oameni Evenimentul va avea loc pe 10 februarie 2017, la orele 17.00, la librăria Cărturești din strada Verona
► Interpreta de muzică populară românească şi muzică asiatică pop debutează în literatură

Romanul “Drumul lung către suflet”, scris în limbile română şi chineză, va fi prezentat publicului de către autoarea cărţii în data de 10 februarie 2017, la orele 17.00, la librăria Cărtureşti din Bucureşti
Teresa Tina, originară din judeţul Vâlcea, cunoscută ca interpretă de muzică populară românească şi muzică asiatică pop, debutează în literatură cu romanul “Drumul lung către suflet”.
Autoarea se identifică, în volumul de debut, cu stilul, pasiunea şi emoţiile transmise de către marea interpret asiatică Teresa Teng, căreia îi dedică romanul. Artista româncă preia cele mai cunoscute cântece ale Teresei Teng, care au impresionat până la lacrimi întreaga populaţie a Asiei de Est: China, Taiwan, Japonia, Singapore. De asemenea, Teresa Tina atribuie transformarea sa marii interprete asiatice.
Având un spirit veşnic tânăr şi însetat de cunoaştere, autoarea, Teresa Tina, cunoscătoare a limbii chineze, a făcut cercetări amănunţite cu privire la destinul celei ce a devenit Îngerul său protector. În acel moment a realizat că întâlnirea dintre cele două a fost predestinată, s-a întâmplat prin voinţă şi intervenţie divină, fapt dovedit de multitudinea de similarităţi existente.

Citește mai mult:ASOCIAȚIA PENTRU EDUCAȚIE ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ – “ROMÂNIA EUROPEANĂ” și  bilingvă, românca...

Cezarina ADAMESCU: PERLE DIN ŞIRAGUL VIEŢII - CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME

MIHALACHE Alexandra IESA cop1După ce a abordat cu succes poezia în volumele anterioare, tânăra Alexandra Mihalache surprinde cititorul cu un mănunchi de cugetări şi gânduri aforistice proaspete şi bineplăcute auzului şi minţii, dar mai ales sufletului. Deşi cei mai mulţi tineri pun accent pe gândirea superficială şi nu-şi bat capul să caute sensurile cuvintelor, mai ales în ziua de azi când abrevierile sunt la modă şi s-a redus simţitor bagajul lexical la câteva zeci de expresii stereotip pe care le repetă în orice împrejurare. A căuta sensuri noi în expresii, în proverbele cunoscute, în înţelepciunea milenară a lumii, este un lucru rar şi Alexandra Mihalache a ales drumul – deloc uşor – al esenţelor de spirit care se găsesc doar în sipete de aur sau de alabastru. Precum alchimiştii odinioară, ea amestecă în retortele sale sufleteşti aceste esenţe, le decantează îndelung, le combină din nou, obţinând arome proaspete, din cuvinte vechi, nefolosite încă... Este meritul ei, incontestabil.

Începând de la adevărurile simple, arhiştiute, Alexandra Mihalache ajunge treptat la experimentarea unor probe inedite de gândire aforistică specifică genului atât de gustat în ziua de azi – al definiţiilor şi cugetărilor, cu un titlu extrem de atrăgător: „Între expresie şi adevăr”, beneficiind de un cuvânt înainte remarcabil sub semnătura distinsului Mihai Batog-Bujeniţă, completat de o prezentare la obiect a cunoscutului umorist Mihai Frunză, cel care o defineşte pe tânăra poetă astfel: „Alexandra Mihalache este ea însăşi o definiţie aforistică”. Şi nu e departe de adevăr având în vedere că la aforism şi în general, la vârsta cugetărilor se ajunge cu mult mai târziu, după ce ai experimentat principalele forme de creaţie literară. Excepţionala grafică a artistei plastice Constanţa Abălaşei-Donosă completează imaginea unei tinere poete de succes care bate la porţile afirmării.

Citește mai mult:Cezarina ADAMESCU:  PERLE DIN ŞIRAGUL VIEŢII - CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME 

SCHENK W Cristian - DANA BORCEA SI UN BOB DE LUMINA

BORCEA Dana PGL cop1wbFiecare nouă carte tinde spre frumos, încearcă să străpungă marginile esteticului, să le depăşească asemenea unei raze de soare străpungând în zori de ziuă liniştea infinitului nopţilor. Biografia Danei Borcea poate constitui materialul unui roman întreg, prin ataşamentul ei faţă de problemele sociale, sacrificiul personal pe care-l aduce faţă de nevoiaşi, faţă de cei marginalizaţi, faţă de cei pe care soarta nu i-a alintat.

Iată ce ne spune într-o mărturisire de credinţă:
„Activitatea mea de 13 ani, de ajutorare a bătrânilor abandonaţi, reprezintă cel mai bine idealul meu de vieţuire- ajută dezinteresat, dăruieşte-te celor în nevoie ca să atingi plinătatea sufletului! Sunt convinsă că şi binele contaminează, nu numai răul, tocmai de aceea îmi doresc să dau un ton în acest sens. O parte din poezia pe care am scris-o este legată de apropierea de suflet ce s-a creat între mine şi bătrânii din stradă de-a lungul anilor. Natura, cerul, omul, timpul, veşnicia şi Dumnezeu sunt preocupări constante în versul meu. Ce reprezintă poezia pentru mine? Deşi am renunţat la ea cu 15 ani în urmă, după o coabitare profundă începută din clasele primare, a revenit acum în forţă. Când scriu poezie rup din lăuntrul meu, versul mă împarte şi mă adună din nou pentru a da mai mult din mine celorlaţi.“

Citește mai mult:SCHENK W Cristian - DANA BORCEA SI UN BOB DE LUMINA

Vasilica GRIGORAŞ: VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE)

TECLICI POETICAL BRIDGES cop1Invitaţie la lectura volumului Poetical Bridges - Poduri lirice,
editor şi traducător Valentina Teclici

Mă simt privilegiată, fiind prima persoană care a văzut şi a strâns la piept volumul intitulat Poetical Bridges - Poduri lirice, ediţie bilingvă (engleză-română), a antologiei de poezie română-neozeelandeză.

Cartea a apărut la sfârşitul anului 2016, publicată de Editura Scripta manent din Napier, Noua Zeelandă şi tipărită la PIM, Iaşi, România. Un proiect cultural realizat prin contribuţia a 24 de poeţi din două ţări, România şi Noua Zeelandă, aflate la antipozi, la mii de kilometri distanţă, cu istorii, culturi şi civilizaţii extrem de diferite. Acest lucru a fost posibil prin iniţiativa poetei Valentina Teclici, care, în anul 2002 a ales să trăiască în Aotearoa, „Ţara Norului Lung şi Alb”. În cadrul acestei „construcţii” lirice, Valentina Teclici îşi asumă resposabilităţile de antologator, editor şi traducător.

Autorii incluşi în volum participă fiecare cu un buchet de trei poezii. Iniţiativa editorului se explică prin bogata sa experienţă de scriitor şi poet în ţara natală şi în cea adoptivă, fiind autorul mai multor volume personale şi în colaborare. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Societăţii de Poezie din Noua Zeelandă şi al Societăţii Poeţilor în Viaţă din Hawke’s Bay, Noua Zeelandă.

Citește mai mult:Vasilica GRIGORAŞ:  VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE)

Dorel SCHOR: LIVIU LĂZĂRESCU O EXPOZIŢIE RETROSPECTIVĂ

LAZARESCU Liviu PARLAMENT IAN2017APrimesc de la pictorul Liviu Lăzărescu invitaţia la expoziţia retrospectivă a creaţiilor sale, al cărei vernisaj are loc la Palatul Parlamentului din capitala României, în sala Constantin Brâncuşi. Locul obligă, onoarea e mare, dar pe mine nu mă miră pentru că, în ciuda modestiei sale, Liviu Lăzărescu este astăzi unul din cei mai reprezentativi exponenţi ai artelor vizuale româneşti.

Absolvent al Institutului Nicolae Grigorescu, clasa Corneliu Baba, asistent universitar, lector, conferenţiar şi apoi profesor universitar, a iniţiat şi întrodus în învăţământul de specialitate cursuri de cromatologie, pentru ca, nu peste multă vreme să primească titlul de profesor emeritus. A fost mâna dreaptă a maestrului Corneliu Baba şi, continuatorul acestuia, mai ales în materie de portrete. Printre cărţile publicate de el, se numără „Culoarea în artă", „Tehnica picturii în ulei" şi, în colaborare „Dicţionarul de artă".

Critici competenţi s-au pronunţat despre scrierile lui: „Structurate într-un studiu amplu şi dens, cursul profesorului-pictor trece dincolo de amfiteatrele universităţii". Dar profesorul a rămas în primul rând un peisagist, portretist, autor de compoziţii, cunoscător al sufletului uman şi creator al unui univers fabulos din care nu lipsesc esenţializările cu încărcătură filozofică.

Citește mai mult:Dorel SCHOR:  LIVIU LĂZĂRESCU  O EXPOZIŢIE RETROSPECTIVĂ

Paul SPIRESCU: DOUĂ-TREI ZILE DIN ISTORIA MISTICĂ A UNUI NEAM

BOTEZ Aadrian OFITERUL cop1Cred că nu va mira pe nimeni afirmaţia că Adrian Botez este un scriitor, pe cât de profund şi de prolific, pe atât de derutant. În orice zonă s-ar afla, a prozei, poeziei, eseisticii, hermeneuticii, Adrian Botez reuşeşte, întotdeauna, performanţa de a fi el însuşi şi de a nu semăna niciodată cu alţii. Premeditare sau destin?

Nuvela „Ofiţerul”, apărută anul acesta, la EDITURA „Ateneul Scriitorilor” din Bacău şi închinată: „Tatălui meu, Ioan, ofiţer aviator şi erou al celui de-al doilea război mondial”, nu avea cum să facă excepţie, de la această paradigmă. Cartea se focusează, de fapt, doar pe un segment de trei zile din istoria modernă a neamului românesc, perioada 22 – 24 august 1944, dar autorul are grija şi mijloacele artistice necesare pentru a absorbi, în acest scurt segment temporal, aproape întreaga noastră istorie, dar nu aceea a succesiunii unor evenimente exterioare, ci aceea a unei matrici spiritual-mistice care, în credinţa autorului, o transcende şi o predetermină pe cea dintâi.

De altfel, în toate scrierile sale, Adrian Botez nu precupeţeşte niciun efort în a demonstra această credinţă: istoria exterioară, aceea pe care o citim din manualele şi studiile de specialitate, nu este decât o umbră (în sens platonician) a unei esenţe profunde, de natură mistică. La care nu putem ajunge prin operaţiile obişnuite ale raţiunii discursive, ci prin avatarurile iluminate ale Credinţei vizionare. Adrian Botez nu-şi pierde timpul cu “mărunţişurile” evenimenţiale ale istoriei, decât dacă acestea pot fi privite şi înţelese ca ilustrări exterioare ale unui sens ascuns şi incomprehensibil.

Citește mai mult:Paul SPIRESCU:  DOUĂ-TREI  ZILE DIN ISTORIA MISTICĂ  A UNUI NEAM

BOTEZ Adrian - O CARTE PENTRU COPII TRAGAND CU OCHIUL SPRE OAMENII MARI

SPIRESCU Evronia INOROGUL ROSU cop1Fevronia Spirescu;Inorogul Roşu;Editura Docucenter; Bacău, 2016

Doamna prof. FEVRONIA SPIRESCU dovedeşte, din nou, prin proaspăt editatul volum „Inorogul roşu”, că nu este doar o pictoriţă şi graficiană de excepţie (coperţile, precum şi toate paginile de superbă grafică, precum şi tehnoredactarea, îi aparţin!), ci şi o autoare (extrem de sensibilă şi vizionară!) de BASME – adresate copiilor, dar indicate a fi citite şi de aşa-zişii „oameni mari”. Noi zicem chiar că „musai” ca „oamenii mari” (din politica valahă, dar nu numai!) să „tragă cu ochiul” spre paginile acestui superb basm...! De fapt, „trasul cu ochiul”, între „cartea de faţă” şi „oamenii mari”, s-ar cuveni să fie reciproc...

De ce îndrăznim a face această afirmaţie, care, în contextul socio-politic actual, ar putea să pară nu doar „ciudat”, ci de-a dreptul „primejdios”? Pentru că basmul FEVRONIEI SPIRESCU pune, în planul central ideatic, noţiunea de „SACRIFICIU”. Şi nu falsifică deloc terminologia: nu e vorba de a asasina vreo găină, ori altă biată orătanie, pentru binele (şi „sărbătoarea”!) burdihanului „propriu şi personal”... – ci este vorba de a-ţi jertfi, TU însuţi, viaţa, existenţa, condiţia sacră! - pentru interesul sacru al unei lumi întregi, al unei comunităţi vaste, cât un cosmos!

FEVRONIA SPIRESCU imaginează două lumi, „în oglindă”, antagonice: I- PĂDUREA FERMECATĂ (devenită, prin circumstanţe vitrege, ba chiar violente, „PĂDUREA ALBĂ”), lume condusă DOMNIŢA CURCUBEU („blândă, senină şi plină de voie bună”) - şi II-MOŞIA ÎNTUNERICULUI, diriguită de DOMNIŢA NEAGRĂ („pe Moşia Întunericului era umbră, frig şi tristeţe”, iar DOMNIŢA NEAGRĂ era, cum altfel: „tristă, încruntată şi rece la suflet”...ceva ce ar putea fi numit, eventual, cu un termen generic şi sintetizator: „iohannică”...).

Citește mai mult:BOTEZ Adrian - O CARTE PENTRU COPII TRAGAND CU OCHIUL SPRE OAMENII MARI

Web Analytics