BECART Valentina - RECENZIE – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA

MIHALCA IRINA DDL wb„din umbră, înspre lumină lunecă luntrea...
ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă,/
Viaţa-i o poveste, o stare, o emoţie, un vis!”

Înainte de a pătrunde în universul liric al poetei Irina Lucia Mihalca, voi face o mică prezentare a drumului său spre cetatea cuvântului. Mă voi opri asupra unor publicaţii (selectiv), lăsând cititorului bucuria de a descoperi „întregul”. „Aliteraţia timpului - Irina Lucia Mihalca”, volum de poezii on-line, Însemne Culturale, 2012; „Însemnele unei tăceri”- antologie de poezie, Editura Rovimed Publishers, Bacău; Autograf pentru m(â)ine”, Antologie „Însemne culturale”, Adjud, Armonii culturale; Antologia de poezie „Arta sfâşiată” -73 poeţi contemporani - coordonator Valentina Becart, Editura ARHIP ART – Sibiu. Publicaţii în reviste: Armonii culturale; Basarabia literară; Caiete silvane; Cronica; Constelaţii diamantine: Ex Ponto; Melidonium; Izvoare codrene etc. Volumul de poeme

„Dincolo de luntrea visului” a apărut la editura Muşatinia, Roman, în anul 2016. Iată ce ne spune doamna Adina Dumitrescu în prefaţa cărţii: „Scrierile Irinei Lucia Mihalca sunt curajoase nu prin părăsirea rimelor stas, ci prin miza metafizică, morală şi aş putea spune, esoterică a lor. Stilul ei reflectă o dăruire intelectuală ce liază suflete, eliberându-se de dogmatismul laicului, dar şi de stridenţele, vulgarităţile moderniste şi postmoderniste.” Versurile din acest volum ne aşează în faţa ochilor un univers variat de sentimente, de simboluri, de taine ascunse în strigătul unei conştiinţe care duce o luptă inegală cu destinul, mereu răvăşită de neliniştile existenţiale. „ Toate mor. Pe unde vei trece noaptea/ vei auzi şoaptele străzilor pustii,/ a caselor părăsite, a ferestrelor nedeschise.” (Într-un cuvânt încape întreaga lume).

Citește mai mult:BECART Valentina - RECENZIE – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA

DUMITRESCU Stefan - CRONICA DE INTAMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICA

BUICA PE CARARILE VIETII COPX1Motto: „Există oameni sărbătoare şi cărţi care îţi vindecă sufletul”

Nu mai ştiu a câta carte a doamnei Elena Buică-Buni este cea pe care o citesc în vederea scrierii „Cronicii de întâmpinare” pe care îmi doresc s-o citesc la lansarea cărţii „Pe cărările vieţii”, lansare care va avea loc pe 8 octombrie la Clubul Jean Luis Calderon, unde cu doi ani în urmă mi-am lansat şi eu cele cinci cărţi apărute în anul acela. Am lecturat fără să mă ridic din faţa ecranului aproape jumătate din carte, şi ceea ce am trăit în timpul lecturii a fost o bucurie plenară, ca atunci când ai înspira un elixir hrănitor. De fapt stau în faţa computerului de cinci ore şi nu aş mai pleca, deşi este trecut de miezul nopţii. Am această senzaţie, acest sentiment că ultima carte a doamnei Buni mă îmbogăţeşte, îmi dă greutate fiinţei, îmi spune că sunt pe drumul cel bun al întoarcerii acasă… Cu siguranţă această trăire calmă, profundă, caldă o vor avea mulţi cititori în timpul lecturii cărţii şi după lectură…

Nu ştiu cu câţi ani în urmă am citit un fragment dintr-un roman al doamnei Buică într-o Antologie de proză, antologie pe care am recenzat-o elogios, editată de editorul şi omul minunat care este doamna Rodica Elena Lupu şi în care era şi autorul acestui text… Atunci am avut revelaţia miracolului. Aici trebuie să mă explic. Prozatoarea descria grădina casei în care a copilărit, florile, locul natal. Iar ceea ce reuşea să-mi transmită mie ca lector era un lucru atât de rar, de mare şi de profund pe care numai marii prozatori reuşesc să îl redea: este vorba de sufletul locului… Marele prozator Thomas Mann este mare pentru că a reuşit să redea în opera lui ”spiritul germanic”. Ei bine, doamna Elena Buică reda cu o acuitate, cu o prospeţime şi cu un talent înnăscut sufletul locului. Şi mai redă altceva care creşte din sufletul locului, este ceea ce eu numesc ”spiritul românesc”… La Eminescu şi la Creangă mai întâlnim acest har, şi la Sadoveanu , în povestirile lui de început. Este mare lucru, şi numai dacă eşti dăruit de Domnul cu har, reuşeşti acest lucru, să redai spiritul românesc… Dacă m-ar ajuta Domnul eu numai spiritul românesc în toată profunzimea, căldura şi inefabilul lui aş vrea să-l prind şi să-l redau în cărţile mele.

Citește mai mult:DUMITRESCU Stefan - CRONICA DE INTAMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICA

Ion DOBREANU: CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET

NEAGU AG TARANTULA cop1Ruinele cetăţii muşatine de la confluenţa Siretului cu Moldova, pe unde-şi va fi purtat paşii Andrei Gh. Neagu, adolescent fiind şi elev la Colegiul „Roman Vodă”, l-au făcut s-o reconstruiască imaginar, văzând-o cetate de scaun cu divan domnesc în vremea primilor domni din stârpea muşatină, fraţii Petru, Roman şi Ştefan. Aşa s-a născut romanul „Tarantula”, care a cunoscut până acum trei ediţii.

Titlul romanului este o metaforă de o mare forţă de sugestie. Tarantula este, după cum ne spune „Dicţionarul explicativ al limbii române”, o specie de păianjen mare din ţările meridionale cu patru ochi mari şi numeroşi ochi mai mici, care îşi sapă galerii în pământ şi a cărui înţepătură e veninoasă. Figurat, ne spune dicţionarul, „e ceva care se manifestă cu violenţă, aspru, grav, jicnitor, insultător, cu forţă, cu intensitate, cu putere”, aşa cum au fost atâtea încleştări dramatice ale atâtor bătălii pe care le-au purtat voievozii din principate, basarabi şi muşatini, cu turcii, tătarii, cu leşii ori cu ungurii, dar mai ales expansiunea otomană care atrăgea pe rând în plasa imperiului statele creştine din Balcani.

Ajutat mai puţin de documente istorice atât de rare despre aceste vremi învăluite în negură, despre acest timp dramatic, autorul dă frâu liber imaginaţiei reconstituind fapte de vitejie ale unor bărbaţi din alte vremi, portrete de domnitori, de căpitani de oşti ce descind din baladă, ceremonii de curte, scene bahice ospeţe, nunţi domneşti, înmormântări şi procesiuni de înscăunare a voievozilor, incursiuni de pradă ale hoardelor tătăreşti, toate realizate într-o limbă aşezată în spiritul epocii.

Citește mai mult:Ion DOBREANU:  CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE  DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET

Gheorghe Andrei NEAGU: PLECĂCIUNE DOAMNELOR

BAHNA Mioara DINTRE SUTE DE FEMEI cop1Prestigioasa editură Tipo Moldova ne surprinde cu volumul „Dintre sute de femei… - Prezenţe feminine în scrisul românesc”, semnat de Mioara Bahna. Cum această editură face cu temeinicie servicii literaturii de bună calitate, nu mă surprinde, când o consideră pe autoare demnă de „Opera Omnia” la categoria Publicistică şi Eseu Contemporan. Într-o epocă în care feminismul românesc devine tot mai conştient de valoarea sa, Mioara Bahna a avut curajul să aşeze în acest volum diverse materiale publicate în revistele literare de-a lungul câtorva ani care au luminat minţile cititorilor cu valoroase creaţii literare semnate de scriitoare adevărate ce pun într-o lumină binemeritată literatura românească actuală.

Eseista Mioara Bahna nu-şi propune să adune scriitoare pe teme şi stiluri specifice creaţiei literare. Astfel Mioara Băieţică se simte onorată în apropierea doamnei Simona Grazia Dima, Herta Müller, Doina Ruşti, Ştefania Oproescu, Ileana Vulpescu, Iuliana Paloda-Popescu, Adriana Bittel, Ruxandra Cesereanu, Lina Codreanu, Valeria Manta-Tăicuţu, Victoria Milescu şi chiar Gabriela Adameşteanu. Cu suflet larg şi dragoste faţă de valorile literare semnate de doamne, publicista Mioara Bahna se apleacă asupra slovelor, semnate de Mariana Viky Vârtosu, Nina Elena Plopeanu şi Mariana Rogoz-Stratulat declarându-şi fără rezerve admiraţia pentru ceea ce înseamnă scrisul românesc înnobilat şi de aceste prezenţe vrâncene. Probabil pentru ca să se statueze firescul, echilibrul pentru un asemenea demers eseistic. Semnăturile distinselor creatoare sunt aşezate în ordine alfabetică. Robit de un localism specific exerciţiului de admiraţie faţă de doamnele de pe plaiurile mioritice, nu pot să nu remarc prezenţa a cel puţin patru nume pentru care diriguitorii culturii vrâncene ar trebui să-şi scoată pălăria cu respectul cuvenit.

Citește mai mult:Gheorghe Andrei NEAGU:  PLECĂCIUNE DOAMNELOR

ROCA George - POETUL DANIEL IONITA REPREZENTAT INTR-O IMPORTANTA ANTOLOGIE DE POEZIE AUSTRALIANA

ALL THESE PRESENCES cop1Poetul australian de origine română, Daniel Ioniţă, este reprezentat cu două poezii în limba engleză (Contradiction/Contradicţie şi Diva), într-o antologie de poezie australiană (All These Presences – Anthology of Australian Verse), publicată anul acesta, 2016, de Puncher & Wattmann, cea mai semnificativă editură de poezie de la antipozi. Colecţia conţine nume faimoase de poeţi australieni contemporani cum ar fi Jean Kent, Martin Langford, Judith Beveridge, Judy Johnson, şi David Musgrove.

Daniel Ioniţă a devenit cunoscut în ultimii ani cititorilor de poezie din Australia şi România, mai întâi prin apariţia volumului „Testament – Antologie de Poezie Română Modernă/ Testament – Anthology of Modern Romanian Verse” (versiune bilingvă româna şi engleză) publicat de Editura Minerva, prima antologie reprezentativă şi coerentă a poeziei româneşti în limba engleză, acoperind aproape 170 de ani de poezie şi peste 120 de poeţi (de la Vasile Alecsandri, Eminescu, Arghezi... pâna la contemporani ca Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Nora Iuga, Ioan Es Pop sau Mircea Cărtărescu). La alcătuirea acestei lucrări, la care a jucat rolul de editor şi traducător principal, Daniel Ioniţă a fost asistat de specialiştii australieni în lingvistică şi literatură Eva Foster, Prof.Dr. Daniel Reynaud şi Rochelle Bews. Lui Daniel Ioniţă i-au mai fost publicate, printre altele, volumele proprii de poezie precum: „Agăţat Între Stele/Hanging Between the Stars” (Editura Minerva, 2013), şi „ContraDicţie” (Editura Pim, 2016).

În prezent poetul lucrează la volumul de poezie proprie în limba română numit „Insula cuvintelor de acasă”, care va apărea tot sub sigla editurii Minerva la Bucureşti, cât şi la volumul în limba engleză „On the Tip of my Tongue” (Pe vârful limbii), ce-i va fi publicat de editura Puncher & Wattmann – ambele programate spre apariţie în decursul lui 2017.

Citește mai mult:ROCA George - POETUL DANIEL IONITA REPREZENTAT INTR-O IMPORTANTA ANTOLOGIE DE POEZIE AUSTRALIANA

Al Florin ŢENE: SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI

DINCOLO DE ORIZONT IH cop1Convingătoare în volumul de debut, Ioana Heidel, prin romanul „Dincolo de orizont”, apărut la Editura „Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca, 2016, ne introduce în lumea sa, autobiografică, secvenţă cu secvenţă, de-o sinceritate dezarmantă şi o plasticitate originală. Încă din titlu autoarea, o olteancă zbătătoare, ne introduce în orizontul cunoscut numai de ea, prin trăiri, încă din perioada prunciei, adică din „anii de care nu-mi amintesc“, aşa cum îşi intitulează prima secvenţă din tomul de 439 de pagini.

Romanul, este scris matur, robust, de o formulă insolită, cu o scriitură sigură, din care răzbate nostalgia tinereţii, chiar dacă personajul a trecut prin vicistitudinile unui regim totalitar cu lipsuri de tot felul. Ioana Heidel, prin acest roman,se afirmă ca un prozator excelent, cu experienţă de viaţă, dar şi cu exerciţiu stilistic deosebit, stăpân pe materia epică. Totuşi, nu în autobiografie şi în citadinism stă interesul acestui roman, ci în sinceritatea destăinuirii, în abilitatea lui tehnică prin care autoarea scoate la lumina tiparului cromatica unei pânze pline de senzaţii, dureri şi amintiri.

Citește mai mult:Al Florin ŢENE:  SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI

COCIS Cornelia - IMPRESII PERSONALE DESPRE CARTEA - FARA VOIA MEA - DE MIRCEA GORDAN

GORDAN Mircea FARA VOIA MEA cop wbMisterul cărţii
Coperta poart-o frază sclipitoare
(dar nesemnată). Cine-a scris-o oare ?
Să-i văd portretul (aflu eu cumva…).
Acesta poate fi … al altcuiva (!).
Dar cartea-mi spune (cu-ncetinitorul)
Că-n poza-junioare … e-autorul.

Bine cunoscut fiind faptul că inspiraţia „nu răspunde la provocări”, ci ne găseşte şi ne părăseşte după bunul ei plac, toţi aceia care cochetăm cu arta scrisului ne grăbim să punem pe hârtie ideile care ni se revelează, în timp real. Tentaţia de a nu interveni asupra acestora ulterior, nici cu ajustări, nici cu transformări, determină apariţia multor opere “la prima scriere”. Este şi cazul versurilor autorului Mircea Gordan. Dar – permiteţi-mi să vă spun că – dacă ne „împiedicăm” de aceste imperfecţiuni ale formei şi “nu vedem pădurea din pricina copacilor”, atunci riscăm ca, la câtva timp după lectura superficială, să ne pomenim “obsedaţi” de … mesajele poeziilor asaltându-ne din memorie. Când am păţit-o eu, m-am reîntors, marcată, la lectură. Atunci am descoperit că nucleele valoroase de înţelepciune, observaţie fină şi derutanta originalitate a viziunii asupra parcursului vieţii umane pe pământ sunt ascunse,“conservate”cumva, tocmai sub acest veşmânt :al “primei scrieri”…

Citește mai mult:COCIS Cornelia - IMPRESII PERSONALE DESPRE CARTEA - FARA VOIA MEA - DE MIRCEA GORDAN

ADAMESCU Cezarina - POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC

ADUCETI BASARABIA ACASA CV copVirgil Ciucă: Aduceţi Basarabia acasă; Fundaţia-Editura Scrisul Românesc; Craiova, 2016

Scriitor român din Diaspora americană, Virgil Ciucă s-a impus în literatură prin spiritul său combatant, prin lupta neobosită cu sine şi cu ceilalţi. Vocea lui este un vuiet necontenit, care tulbură, conştientizează, scoate din ţâţâni, atenţionează, ameninţă, îndeamnă, este asurzitoare ca un tunet, făcându-se astfel auzită. Nu mi-a fost dat să citesc un poet mai vehement decât Virgil Ciucă, trimis să vestească prăbuşirea unei lumi în declin, a unui „veac ipocrit”. El are curajul unui proroc veterotestamentar, proferând anateme împotriva nedreptăţilor sociale. Glasul său de stentor se aude şi de peste ocean, către românii de pretutindeni, chemându-i, când la judecată, când cu arma în mână, la apărarea fruntariilor.

În cele şase volume anterioare ale sale, intitulate semnificativ: „Blestem străbun”, Editura SemnE, 2007; „Versete dumnezeieşti”, Editura SemnE, 2008; „Pierdut în lume”, aceeaşi editură 2010; „Chemarea la judecată”, Editura SemnE, 2012; „Condamnarea”, Editura SemnE, 2013; „Execuţia”, Editura SemnE, 2014, glasul său tunător, îndeamnă la trezire, la acţiune, la luptă, la scuturarea de prejudecăţile veacului, la căutarea adevărului şi a dreptăţii sociale. Pare că nimic şi nimeni nu-l poate opri să-şi declame nemulţumirile.

Citește mai mult:ADAMESCU Cezarina - POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC

Ştefan Doru DĂNCUŞ: DE CE MARIANA GURZA ? – WHY MARIANA GURZA ?

DUMNEZEU SI UMBRA GM cop1La o primă vedere, s-ar putea spune despre poezia Marianei Gurza că este de un ermetism pe care mulţi cititori nu l-ar înţelege. Deh, e mult mai uşor să priveşti poezia de azi prin prisma textualismului - dar dincolo de aparenta închistare lingvistică explodează versuri neobişnuit de profunde; poate în asta stă şi coeficientul de ermetism pe care nu-l neg, doar îl observ (ca parte, nu ca întreg).

Încerc să definesc global maniera scrisului Marianei Gurza, nu să mă raportez la valenţele unui singur volum, astfel că pot opina: aura profesorală ca primă senzaţie, când îi citeşti poemele aproape că dispare, dacă te laşi purtat de versuri, fără intenţii critice imediate. Ce şi-ar putea dori mai mult un poet, decât să trezească emoţia în potenţialul cititor, căci trăim într-o lume în care sentimentul este, după tot mai desele păreri, mult mai uşor de generat pe calculator decât trăit pe viu, la intensitatea generată de fiinţa umană?

E drept că actualele resurse tehnologice îndepărtează omul de propria sa expresivitate, îndepărtându-l astfel de partea lui artistică – dar tot drept este că poezia contemporană s-a transformat într-un fel de „bun” ce poate fi vândut ori cumpărat precum o roată de maşină, ca să dau un exemplu. Şi-atunci cum să convingi pe cineva că arta este necesară? Tot felul de filme şi informaţii mass media spun lumii că arta se măsoară în cotaţii ale caselor de licitaţii, că e valoros numai ce costă mulţi bani, ignorându-se (voit sau din neştiinţă) rostul ei primordial, acela de a ne răscoli fiinţa în alt sens decât cel material.

Citește mai mult:Ştefan Doru DĂNCUŞ:  DE CE MARIANA GURZA ? – WHY MARIANA GURZA ?

Web Analytics