Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA: OFERTĂ DE CARTE (25) FEBRUARIE 2017

STANCIULESCU BARDA wbVă rugăm să ne permiteţi să vă prezentăm lucrările pe care le avem disponibile pentru vânzare în stocul parohiei noastre. Ne exprimăm, totodată, speranţa, că ele vor găsi ecoul cuvenit în sufletul Dvs. şi ne veţi face comenzi cât mai consistente, atât pentru nevoile Dvs. spirituale, cât şi ale celor dragi.

Parohia noastră pune la îndemână tuturor cărţi ziditoare de suflet, de literatură, de istorie, filozofie şi din alte domenii, tocmai în această perioadă, când, pe toate canalele de informaţie, suntem bombardaţi cu tot felul de produse menite să ne îndepărteze de Dumnezeu. Cărţile propuse de parohia noastră pot fi hrană pentru sufletul Dvs., dar şi un cadou fericit, pe care îl puteţi oferi celor din jurul Dvs. Se cheltuiesc sume enorme pentru tot felul de daruri ce se fac celor dragi, deşi multe sunt doar simbolice şi de circumstanţă. Noi vă punem la dispoziţie cărţi, care să fie un prieten de nădejde pe drumul către Dumnezeu, atât pentru Dvs., dar şi pentru cel ce le primeşte ca dar din partea Dvs. O scurtă privire asupra listei de mai jos v-ar convinge de seriozitatea ofertei noastre. Ele sunt achiziţionate de la centrele eparhiale, de la diferite edituri, care s-au remarcat prin seriozitatea şi competenţa publicaţiilor în domeniile menţionate mai sus.

Înţelegem că această activitate de răspândire a publicaţiilor religioase creştine ortodoxe face parte din însăşi misiunea noastră de a răspândi, cu timp şi fără timp, cuvântul lui Dumnezeu. Datorită acestei lucrări, putem să desfăşurăm şi o serie de activităţi misionar-pastorale în parohie, de ajutorare a unor familii şi persoane aflate în dificultate, donaţii de cărţi în parohie, gratuitatea serviciilor religioase şi multe altele.

Citește mai mult:Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA:  OFERTĂ DE CARTE (25)  FEBRUARIE  2017

Dorina STOICA: MOMENTE DE RĂGAZ CU PODURI LIRICE

TECLICI POETICAL BRIDGES cop1Am făcut cunoştinţă cu acest concept literar de Antologie în mediul on-line, mai precis pe facebook, acum câţiva ani când o editură din Bucureşti mi-a propus să particip la un astfel de proiect cu texte de proză şi poezie. După ce am primit primele două astfel de cărţi şi am văzut că sunt publicată alături de autori din ţară dar şi din diasporă, unii dintre ei nume consacrate, am înţeles cât de important este să aduni într-o carte 10, 20 autori cu stiluri diferite, în stadii diferite ale creaţiei şi din locaţii diferite. Prin intermediul acelor cărţi am aflat mai multe lucruri despre autorii incluşi în antologie, le-am citit textele, apoi le-am căutat cărţile şi cu cei mai mulţi am devenit cu timpul prieteni în mediul virtual. Pe parcursul a doi ani am tot contribuit cu texte la alcăturirea altor antologii, cu alţi autori din ţară şi diasporă. Am participat şi la câteva lansări ale acestora chiar şi la târgul de carte Bookfest. Dacă până atunci ne cunoşteam doar din mediul on-line, cu ocazia lansărilor ne-am cunoscut personal, am făcut schimb de cărţi şi în prezent ne citim creaţiile. Antologiile sunt cu adevărat „poduri lirice” întru cunoaşterea fenomenului literar contemporan.

În Cuvântul înainte al “Poetical Bridegs - Poduri lirice”, antologie bilingvă, româno-engleză, apărută în anul 2016 la Editura Scripta manent, Napier, Noua Zeelandă (Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.) şi tipărită la PIM, Iaşi, editorul Valentina Teclici, ne spune că a descoperit o totală necunoaştere de către poeţii din România a poeziei scrise de cei din Noua Zeelandă şi invers. Traducerea exemplară realizată de poeta Valentina Teclici din limba română în limba engleză şi din limba engleză în limba română a făcut posibilă o interacţiune între o părticică din cele două culturi, atât de diferite dar care şi-au găsit un numitor comun în a se apropia, poezia.

Citește mai mult:Dorina STOICA:   MOMENTE DE RĂGAZ CU PODURI LIRICE 

DUMITRESCU Adina - CRISTALUL OGLINZII IN MOARATE APE

OANA PARAU Ovidiu RPA PRW copx2wbRăspunsuri pentru Will – Sonete, Răspunsuri pentru Anne – Sonettina
- impresii de cititor asupra celor două volume ale autorului Ovidiu Oana-Pârâu -

Cu cele două volume în faţă şi cu cele două percepţii în faţa mea, scrise după îndelungate şi atente citiri, încerc sintetizarea acestora exprimându-mi un punct de vedere literar, asumându-mi o responsabilitate pe care mi-o iau fără alt aviz decât cel al prea cititorului, un punct de vedere a cărei demolare stă în puterea autorului asupra mesajului cărţilor, ca şi al dumneavoastră, avizaţi cititori. Consider că o carte se prezintă singură, sau, mai nou, pe coperta patru a fiecăreia s-ar însera câteva cuvine ale criticilor avizaţi. Dar cum stilul sobru al celor două volume ne aduce trainice, clasice impresii, trec peste uzualul instaurat într-un prezent în care, notele de cititor mai mult încarcă decât simplifică orice conţinut.

Lumea se grăbeşte, prezentele din contră, se aşează trainic. Încerc de asemenea să dau justă valoare autorului, locul său în literatura românească modernă, simplificată până la naraţiuni deseori sterile, căreia-i lipseşte doar miezul. Şi intervine aici o mişcare neaşteptată de prestidigitator, o iluzionie, apărută în momentul îndepărtării lor pentru a-mi face loc scrierii, eliberându-mi locul de lângă laptop. Pun pe măsuţa de lângă birou prima carte – Răspunsuri pentru Will – cu faţa, şi lângă ea, răspunsuri pentru Anne cu spatele, explicit coperta unu - Will faţă şi coperta patru – Anne. ŞI-MI APARE ca-n scamatoria de mare clasă ilustraţia unui singur costum sau smoking ivoir-crem cu cămaşă / cavată / papion desfăcut lejer de culoare granat, ţinută rafinată, de cel mai bun gust. O singură haină îmbracă două personaje? O singură haină, un cuplu! Şi mă cert şi-mi fac vină pentru că n-am spus de la început că de fapt cele două volume nu pot fi despărţite, ele dau nota cuplului unit spre veşnicie, chiar dacă ea, Anne, e intenţionat lăsată ca o umbră a marelui Shakespeare, chiar dacă ea reprezintă bobocul de roză ţinut la vedere pe reverul lui Will, înspre umărul care i-a ţinut pana.

Citește mai mult:DUMITRESCU Adina - CRISTALUL OGLINZII IN MOARATE APE

Constantin DOBRESCU: PATRIA DE PĂMÂNT ŞI DE PIATRĂ

BOTIS MR STUDIU MONOGRAFIC cop1„Noi, de fapt, avem două patrii coincidente: o dată este patria de pământ şi de piatră şi încă o dată este numele patriei de pământ şi de piatră.” (Nichita Stănescu)

Apariţia oricărei cărţi este o sărbătoare de suflet şi de spirit şi de aceea prezentul volum la care ne vom referi, scris cu multă dragoste despre meleagurile natale, constituie mai mult decât o carte de vizită, este o creaţie de valoare a autorilor. Onorat de autori cu lectura manuscrisului pot plăti o mică parte din „preţul cunoaşterii” sub forma impresiilor mele de cititor, ca unul care are rădăcini trainice pe linie paternă de pe Valea Târnavelor. Demersul ştiinţific privind frumoasa localitate maramureşeană Ulmeni de pe Valea Someşului, care vede lumina tiparului sub egida Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare „Ars Vivat”, încearcă să abordeze în chip unitar trecutul istoric al acesteia.

Pe baza unor documente de arhivă în mare parte inedite şi a unor lucrări edite distinşii autori dau consistenţă aserţiunii că „prin cunoaşterea istoriei se realizează cunoaşterea de sine şi pregătirea viitorului.” Autorii au bătut recordul de „penetraţie persuasivă” în arhivele şi bibliotecile maramureşene.

De remarcat că dau dovadă de obiectivitate prezentând adevărul istoric privind perioada comunistă, cu onestitate acolo unde este cazul. Credem că nu greşin dacă afirmăm că autorii pun în valoare ideea „nici o localitate maramureşeană fără monografie.”

Lucrarea este expresia faptului că fenomenul istoriografic local, ca parte integrantă a istoriei naţionale – în calitate de componentă distinctivă a culturii – continuă să existe, cu toate greutăţile perioadei pe care o trăim. Credem că cei doi harnici cercetători au conceput lucrarea lor ca o cercetare deschisă care să permită aflarea unor răspunsuri cu privire la evoluţia în timp şi spaţiu a localităţii Ulmeni.

Citește mai mult:Constantin DOBRESCU:  PATRIA DE PĂMÂNT ŞI  DE PIATRĂ

Mihai BATOG-BUJENIŢĂ: NECONFIDENŢIAL! (FILE DE ISTORIE COTIDIANĂ)

BRADEA Sergiu CONFIDENTE cop1wbÎl „cunosc” pe domnul Sergiu Brandea de acum câţiva ani, din vremea când am citit, cu mare plăcere, romanul „Strâmba”, prima sa scriere apărută în anul 2010. Titlul, relativ ciudat, este de fapt numele unei străzi din oraşul natal, Bârlad şi se constituie, prin calitatea informaţiei, într-un document istoric de valoare, iar prin calitatea scrierii ca un eveniment literar demn de a fi remarcat. Întreaga construcţie romanescă are drept fundal realitatea socio-economică, dar şi culturală a acestui oraş, rămas drag autorului, încă din perioada interbelică aceea în care se îmbinau în mod armonios tradiţiile culturale ale urbei, influenţată în toate planurile de comunitatea evreilor, una puternică din toate punctele de vedere şi bine reprezentată în toate segmentele sociale ale oraşului Bârlad. De fapt, această suprapunere şi interconectare de tradiţii culturale, excelent prezentată în piesa: Tache, Ianke şi Cadâr de Victor Ion Popa, bârlădean şi el, va conduce în timp la apariţia unei efervescenţe culturale în acest oraş din Moldova de mijloc, efervescenţă ale cărei urme benefice le găsim şi în prezent. Măcar prin faptul că în România funcţionează asociaţii ale oamenilor de cultură bârlădeni la Iaşi, Galaţi, Suceava, sau Bucureşti, iar multe din numele membrilor sunt nume de referinţă în fenomenul cultural contemporan.

De curând însă am primit de la domnul Brandea o altă carte, un volum de reportaje, domnia sa fiind recunoscut ca un redutabil corespondent al mai multor publicaţii de limbă română din Israel. Aceasta fiind şi specialitatea sa literară de bază: reportajul. O specialitate dificilă pentru care trebuie să ai nu numai cultură, spirit de analiză şi sinteză ci, mai ales, acea „iuţeală” de condei care nu lasă evenimentul să se răcească aducându-l prompt şi corect la cunoştinţa publicului larg. Şi nu numai evenimentul ci şi discuţiile sau interpretările cuvenite, ori ce se ascunde în spatele faptelor.

Destul de greu şi mai ales complicat de pus pe hârtie având în vedere că nu emoţiile, sau afectele tale contează ci adevărul şi corectitudinea prezentărilor, chiar dacă afectate în mod firesc de un inevitabil subiectivism.

Citește mai mult:Mihai BATOG-BUJENIŢĂ:  NECONFIDENŢIAL! (FILE DE ISTORIE COTIDIANĂ)

Adina DUMITRESCU: CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU

OANA PARAU Ovidiu RPW SONETE cop1wbÎţi ridici ochii dintre litere alergate, grupate după cum îi stă bine unei opere literare de mare ţinută, vrei să ţi-i odihneşti fără de ţintă şi ca-n basme, ţi se năzăreşte o imagine. O fixezi după cum îţi e obiceiul, mai clară ori mai obscură. Obişnuită cu acurateţea, o tragi cât poţi înspre tine. Ce vezi e o imagine stranie, o unire din două foiţe de pergament lipite prin arta iubirii şi înţelegerii pământene – e un singur om, format din două fiinţe îngemănate. Se-ntâmplă, îţi spui, deseori chiar şi tu te-ai pliat pe o mănuşă care-ţi părea caldă şi părea-n stare să te muleze. Te freci la ochi. Îi deschizi iar. Pe câmpu-ţi întreg, vizual, un holz-şurub mare cu cap înfiletat cu petală de roză ce nu lezează dedesubtul care este o carte. Citeşti pe cotor „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” sonete de autor Ovidiu Oana-Pârâu, iar deasupra şurubului o scenă turnantă, căci nu-i aşa? „lumea e ca o scenă şi oamenii sunt doar actorii”. În rotirea de scene fără cortină, în sus-mijlocul fiecăreia tronează un medalion miniatură William Shakespeare, cu trăsături ferme, mustaţă, ochi pătrunzători, întrebători, înnobilat auxiliar de broderia clasică măiastră, mix de mătase belgiană, englezesc-avoniană, londonez-oxfordiană. În acelaţi timp, trăsăturile aceluia într-o continuă cercetare a adevărului mai presus decât toate, al adevărului ce odată pătruns, îşi schimbă înţelesul acestuia, aproape pierzându-se în hăţişul întrebărilor. Autorul şi-a ales în scrierea versurilor numărul 14 – „m6 între Open Meandric Numbers” partajare între 14 ca format din doi de 7 considerat norocos şi 14 cel „nenorocos în China, omofona expresiei vreau să mor”.

Citește mai mult:Adina DUMITRESCU:  CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL”  SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU

TENE Al Florin - MEMORIALISTICA - IOANA HEIDEL - MI-A PLACUT CULOAREA

HEIDEL Ioana MPC cop1Încă de la primul său roman, publicat în 2013, „Dincolo de orizont”, despre care am scris, mi-am dat seama că Ioana Heidel este un prozator viguros a cărei naraţiune curge lin ca un fluviu ce duce spre mare aluviunile unei experienţe. Însă ce-l de-al doilea roman al său, apărut în 2016, îmi descoperă o autoare ce-şi extinde valenţele, îndrăznind să se substituie unui personaj original şi fabulos.

Romanul „Mi-a plăcut culoarea” (Pe urmele unei românce din Gabon, Africa), ce poate fi încadrat şi ca text memorialistic, scris la persoana întâia, este cu atât mai original cu cât naraţiunea înaintează, pas cu pas, în viaţa aventuroasă a unei românce din Oltenia, pe numele ei Olimpia Zdrenghea, pictoriţă, plecată după soţ în fantasticul Gabon.

Structurat în 41 de secvenţe ce marchează tot atâtea povestiri, precum scenele dintr-o piesă de teatru, sau ca treptele ascendente a unei scări ce duc spre trăiri originale ce-i oferă Olimpiei convingerea că a ajuns în universul libertăţii depline, unde există o lume fără idei preconcepute şi de constrângere.

Cartea se deschide cu o expunere prescurtată, practic o motivaţie, intitulată „Pe urmele Olimpiei în Africa”, în care autoarea, într-un evantai de evenimente, idei şi vise, încearcă să nareze „firul roşu” ale existenţei personajului său din perioada copilăriei dintr-un sat din sudul Olteniei, la un liceu din Craiova, ce trece prin facultate, apoi, scriind despre iubirea cu un student gabonez, şi presiunile, inclusiv jignirile unor potentaţi comunişti ce încercau să o împiedice de a pleca în Africa, urmându-şi soţul, până la ascensiunea acesteia în ierarhia profesională din Gabon.

Citește mai mult:TENE Al Florin - MEMORIALISTICA - IOANA HEIDEL - MI-A PLACUT CULOAREA

Elena BUICĂ: O NOUA CARTE - HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI”

VICTOROV Herman SANAR cop1Domnul Herman Victorov, seniorul cu multe resurse vitale, cu toate că se află la ceas de seară, ne surprinde cu cea de a doua carte a sa „Sub aripa neagră a războiului”, la scurtă vreme după apariţia primei carţi, „Jurnalul unui om oarecare”, o carte deosebit de interesanteă care a fost retipărită şi tot nu a putut satisface toate cerinţele. Ambele cărţi, înfăptuite să înfrunte timpul, sunt scrise în colaborare cu doamna Mihaela Victoria Ignat. I-a unit rigoarea şi exigenţa, pentru a da viaţă unor creaţii atractive şi de mare rezistenţă. Deşi cărţile au apărut la o vârstă când mulţi semeni se odihnesc la umbra nucului bătrân, sau chiar sub nuc, autorul-narator, Herman Victorov, face dovada unei deosebite prospeţimi a minţii hrănită din nevoia de a privi şi a medita asupra înţelesurilor mari şi adânci ale vieţii, iar condeiului doamnei Mihaela Ignat, care a dat viaţă ideilor prin cuvânt, o certă dovadă a şlefuirii artei scrisului.

În această nouă carte „Sub aripa neagră a războiului”, apărută la Maple Red Publishing House, decembrie, 2016, ni se prezintă o tema despre care s-au scris nenumărate tomuri, dar niciodată îndeajuns. E concepută ca o reconstrucţie autobiografică, o confesiune despre orizontul destinului neamului evreiesc. Efortul de a reconstitui din amintiri acele vremuri ne aminteşte cu prisosinţă dictonul că din ruine recompunem imaginar vastitatea cetăţilor.

Citește mai mult:Elena BUICĂ:  O NOUA CARTE - HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI”

Zoltan TERNER: UN POET INTEGRAL - BORIS MARIAN MEHR

MEHR B Boris COR cop1Când am publicat, în urmă cu ani, în revista „Minimum”, o scurtă recenzie la o plachetă semnată de Boris Marian-Mehr, nu îi cunoşteam încă, decât vag, adevărata anvergură lirică. Dar i-o bănuiam a fi mare. Acest volum intitulat „Ca o rugăciune” (Editura „Astralis” – Bucureşti, 2016) confirmă din plin prezumţia mea de atunci. Ni-l prezintă într-o lumină egală, pentru mine, cu o revelaţie. Am descoperit un poet interesant, valoros.

În poemele sale, avangarda se întretaie cu libertatea stilistică totală a postmodernismului. Unele poeme sunt integral jocuri suprarealist-dadaiste cu nonsensurile născătoare de mister sau de sens...secund. Acest poet nu rămâne însă la simplul joc de-a absurdul. Ne revelează mereu câte ceva din iraţionalul şi paradoxalul sau absurdul existenţial, rezultante ale amestecului, ale hazardului, ale asocierilor aleatorii din lucruri şi fenomene, din trăirile omeneşti, în stări de veghe sau de vis: „Numele numelor este ascuns,/ Atotprezentul nu l-ai pătruns,/ Tu te desprinzi de tine, ca ins,/ Devii mai tulbure şi mai distins,/ Eşti străfiinţă manifestă,/ părăseşte poema livrescă,/ Oricum n-ajungi prea departe/.../ Desăvârşirea se atinge-n Niimic,/ Ochi sunt ficşi ca la pisic,/ Apoi îl cauţi pe Tao,/ De nu te calcă un VW maro.”

În unele versuri simţim vagi înrudiri cu Tristan Tzara: „Un măr şi o coadă de mătură/ Se iubeau pe un colţ de pătură,/../ Iubita mea cu liceu terminat,/ moralmente m-a maltratat,/ O vedeam aievea şi-n vis,/ O pierdeam mereu în abis...”

Citește mai mult:Zoltan TERNER:   UN POET INTEGRAL - BORIS MARIAN MEHR

Web Analytics