Cezarina ADAMESCU: PERLE DIN ŞIRAGUL VIEŢII - CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME

MIHALACHE Alexandra IESA cop1După ce a abordat cu succes poezia în volumele anterioare, tânăra Alexandra Mihalache surprinde cititorul cu un mănunchi de cugetări şi gânduri aforistice proaspete şi bineplăcute auzului şi minţii, dar mai ales sufletului. Deşi cei mai mulţi tineri pun accent pe gândirea superficială şi nu-şi bat capul să caute sensurile cuvintelor, mai ales în ziua de azi când abrevierile sunt la modă şi s-a redus simţitor bagajul lexical la câteva zeci de expresii stereotip pe care le repetă în orice împrejurare. A căuta sensuri noi în expresii, în proverbele cunoscute, în înţelepciunea milenară a lumii, este un lucru rar şi Alexandra Mihalache a ales drumul – deloc uşor – al esenţelor de spirit care se găsesc doar în sipete de aur sau de alabastru. Precum alchimiştii odinioară, ea amestecă în retortele sale sufleteşti aceste esenţe, le decantează îndelung, le combină din nou, obţinând arome proaspete, din cuvinte vechi, nefolosite încă... Este meritul ei, incontestabil.

Începând de la adevărurile simple, arhiştiute, Alexandra Mihalache ajunge treptat la experimentarea unor probe inedite de gândire aforistică specifică genului atât de gustat în ziua de azi – al definiţiilor şi cugetărilor, cu un titlu extrem de atrăgător: „Între expresie şi adevăr”, beneficiind de un cuvânt înainte remarcabil sub semnătura distinsului Mihai Batog-Bujeniţă, completat de o prezentare la obiect a cunoscutului umorist Mihai Frunză, cel care o defineşte pe tânăra poetă astfel: „Alexandra Mihalache este ea însăşi o definiţie aforistică”. Şi nu e departe de adevăr având în vedere că la aforism şi în general, la vârsta cugetărilor se ajunge cu mult mai târziu, după ce ai experimentat principalele forme de creaţie literară. Excepţionala grafică a artistei plastice Constanţa Abălaşei-Donosă completează imaginea unei tinere poete de succes care bate la porţile afirmării.

Citește mai mult:Cezarina ADAMESCU:  PERLE DIN ŞIRAGUL VIEŢII - CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME 

SCHENK W Cristian - DANA BORCEA SI UN BOB DE LUMINA

BORCEA Dana PGL cop1wbFiecare nouă carte tinde spre frumos, încearcă să străpungă marginile esteticului, să le depăşească asemenea unei raze de soare străpungând în zori de ziuă liniştea infinitului nopţilor. Biografia Danei Borcea poate constitui materialul unui roman întreg, prin ataşamentul ei faţă de problemele sociale, sacrificiul personal pe care-l aduce faţă de nevoiaşi, faţă de cei marginalizaţi, faţă de cei pe care soarta nu i-a alintat.

Iată ce ne spune într-o mărturisire de credinţă:
„Activitatea mea de 13 ani, de ajutorare a bătrânilor abandonaţi, reprezintă cel mai bine idealul meu de vieţuire- ajută dezinteresat, dăruieşte-te celor în nevoie ca să atingi plinătatea sufletului! Sunt convinsă că şi binele contaminează, nu numai răul, tocmai de aceea îmi doresc să dau un ton în acest sens. O parte din poezia pe care am scris-o este legată de apropierea de suflet ce s-a creat între mine şi bătrânii din stradă de-a lungul anilor. Natura, cerul, omul, timpul, veşnicia şi Dumnezeu sunt preocupări constante în versul meu. Ce reprezintă poezia pentru mine? Deşi am renunţat la ea cu 15 ani în urmă, după o coabitare profundă începută din clasele primare, a revenit acum în forţă. Când scriu poezie rup din lăuntrul meu, versul mă împarte şi mă adună din nou pentru a da mai mult din mine celorlaţi.“

Citește mai mult:SCHENK W Cristian - DANA BORCEA SI UN BOB DE LUMINA

Vasilica GRIGORAŞ: VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE)

TECLICI POETICAL BRIDGES cop1Invitaţie la lectura volumului Poetical Bridges - Poduri lirice,
editor şi traducător Valentina Teclici

Mă simt privilegiată, fiind prima persoană care a văzut şi a strâns la piept volumul intitulat Poetical Bridges - Poduri lirice, ediţie bilingvă (engleză-română), a antologiei de poezie română-neozeelandeză.

Cartea a apărut la sfârşitul anului 2016, publicată de Editura Scripta manent din Napier, Noua Zeelandă şi tipărită la PIM, Iaşi, România. Un proiect cultural realizat prin contribuţia a 24 de poeţi din două ţări, România şi Noua Zeelandă, aflate la antipozi, la mii de kilometri distanţă, cu istorii, culturi şi civilizaţii extrem de diferite. Acest lucru a fost posibil prin iniţiativa poetei Valentina Teclici, care, în anul 2002 a ales să trăiască în Aotearoa, „Ţara Norului Lung şi Alb”. În cadrul acestei „construcţii” lirice, Valentina Teclici îşi asumă resposabilităţile de antologator, editor şi traducător.

Autorii incluşi în volum participă fiecare cu un buchet de trei poezii. Iniţiativa editorului se explică prin bogata sa experienţă de scriitor şi poet în ţara natală şi în cea adoptivă, fiind autorul mai multor volume personale şi în colaborare. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Societăţii de Poezie din Noua Zeelandă şi al Societăţii Poeţilor în Viaţă din Hawke’s Bay, Noua Zeelandă.

Citește mai mult:Vasilica GRIGORAŞ:  VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE)

Dorel SCHOR: LIVIU LĂZĂRESCU O EXPOZIŢIE RETROSPECTIVĂ

LAZARESCU Liviu PARLAMENT IAN2017APrimesc de la pictorul Liviu Lăzărescu invitaţia la expoziţia retrospectivă a creaţiilor sale, al cărei vernisaj are loc la Palatul Parlamentului din capitala României, în sala Constantin Brâncuşi. Locul obligă, onoarea e mare, dar pe mine nu mă miră pentru că, în ciuda modestiei sale, Liviu Lăzărescu este astăzi unul din cei mai reprezentativi exponenţi ai artelor vizuale româneşti.

Absolvent al Institutului Nicolae Grigorescu, clasa Corneliu Baba, asistent universitar, lector, conferenţiar şi apoi profesor universitar, a iniţiat şi întrodus în învăţământul de specialitate cursuri de cromatologie, pentru ca, nu peste multă vreme să primească titlul de profesor emeritus. A fost mâna dreaptă a maestrului Corneliu Baba şi, continuatorul acestuia, mai ales în materie de portrete. Printre cărţile publicate de el, se numără „Culoarea în artă", „Tehnica picturii în ulei" şi, în colaborare „Dicţionarul de artă".

Critici competenţi s-au pronunţat despre scrierile lui: „Structurate într-un studiu amplu şi dens, cursul profesorului-pictor trece dincolo de amfiteatrele universităţii". Dar profesorul a rămas în primul rând un peisagist, portretist, autor de compoziţii, cunoscător al sufletului uman şi creator al unui univers fabulos din care nu lipsesc esenţializările cu încărcătură filozofică.

Citește mai mult:Dorel SCHOR:  LIVIU LĂZĂRESCU  O EXPOZIŢIE RETROSPECTIVĂ

Paul SPIRESCU: DOUĂ-TREI ZILE DIN ISTORIA MISTICĂ A UNUI NEAM

BOTEZ Aadrian OFITERUL cop1Cred că nu va mira pe nimeni afirmaţia că Adrian Botez este un scriitor, pe cât de profund şi de prolific, pe atât de derutant. În orice zonă s-ar afla, a prozei, poeziei, eseisticii, hermeneuticii, Adrian Botez reuşeşte, întotdeauna, performanţa de a fi el însuşi şi de a nu semăna niciodată cu alţii. Premeditare sau destin?

Nuvela „Ofiţerul”, apărută anul acesta, la EDITURA „Ateneul Scriitorilor” din Bacău şi închinată: „Tatălui meu, Ioan, ofiţer aviator şi erou al celui de-al doilea război mondial”, nu avea cum să facă excepţie, de la această paradigmă. Cartea se focusează, de fapt, doar pe un segment de trei zile din istoria modernă a neamului românesc, perioada 22 – 24 august 1944, dar autorul are grija şi mijloacele artistice necesare pentru a absorbi, în acest scurt segment temporal, aproape întreaga noastră istorie, dar nu aceea a succesiunii unor evenimente exterioare, ci aceea a unei matrici spiritual-mistice care, în credinţa autorului, o transcende şi o predetermină pe cea dintâi.

De altfel, în toate scrierile sale, Adrian Botez nu precupeţeşte niciun efort în a demonstra această credinţă: istoria exterioară, aceea pe care o citim din manualele şi studiile de specialitate, nu este decât o umbră (în sens platonician) a unei esenţe profunde, de natură mistică. La care nu putem ajunge prin operaţiile obişnuite ale raţiunii discursive, ci prin avatarurile iluminate ale Credinţei vizionare. Adrian Botez nu-şi pierde timpul cu “mărunţişurile” evenimenţiale ale istoriei, decât dacă acestea pot fi privite şi înţelese ca ilustrări exterioare ale unui sens ascuns şi incomprehensibil.

Citește mai mult:Paul SPIRESCU:  DOUĂ-TREI  ZILE DIN ISTORIA MISTICĂ  A UNUI NEAM

BOTEZ Adrian - O CARTE PENTRU COPII TRAGAND CU OCHIUL SPRE OAMENII MARI

SPIRESCU Evronia INOROGUL ROSU cop1Fevronia Spirescu;Inorogul Roşu;Editura Docucenter; Bacău, 2016

Doamna prof. FEVRONIA SPIRESCU dovedeşte, din nou, prin proaspăt editatul volum „Inorogul roşu”, că nu este doar o pictoriţă şi graficiană de excepţie (coperţile, precum şi toate paginile de superbă grafică, precum şi tehnoredactarea, îi aparţin!), ci şi o autoare (extrem de sensibilă şi vizionară!) de BASME – adresate copiilor, dar indicate a fi citite şi de aşa-zişii „oameni mari”. Noi zicem chiar că „musai” ca „oamenii mari” (din politica valahă, dar nu numai!) să „tragă cu ochiul” spre paginile acestui superb basm...! De fapt, „trasul cu ochiul”, între „cartea de faţă” şi „oamenii mari”, s-ar cuveni să fie reciproc...

De ce îndrăznim a face această afirmaţie, care, în contextul socio-politic actual, ar putea să pară nu doar „ciudat”, ci de-a dreptul „primejdios”? Pentru că basmul FEVRONIEI SPIRESCU pune, în planul central ideatic, noţiunea de „SACRIFICIU”. Şi nu falsifică deloc terminologia: nu e vorba de a asasina vreo găină, ori altă biată orătanie, pentru binele (şi „sărbătoarea”!) burdihanului „propriu şi personal”... – ci este vorba de a-ţi jertfi, TU însuţi, viaţa, existenţa, condiţia sacră! - pentru interesul sacru al unei lumi întregi, al unei comunităţi vaste, cât un cosmos!

FEVRONIA SPIRESCU imaginează două lumi, „în oglindă”, antagonice: I- PĂDUREA FERMECATĂ (devenită, prin circumstanţe vitrege, ba chiar violente, „PĂDUREA ALBĂ”), lume condusă DOMNIŢA CURCUBEU („blândă, senină şi plină de voie bună”) - şi II-MOŞIA ÎNTUNERICULUI, diriguită de DOMNIŢA NEAGRĂ („pe Moşia Întunericului era umbră, frig şi tristeţe”, iar DOMNIŢA NEAGRĂ era, cum altfel: „tristă, încruntată şi rece la suflet”...ceva ce ar putea fi numit, eventual, cu un termen generic şi sintetizator: „iohannică”...).

Citește mai mult:BOTEZ Adrian - O CARTE PENTRU COPII TRAGAND CU OCHIUL SPRE OAMENII MARI

Gelu DRAGOŞ: ÎNDEMN LA LECTURĂ

INDEMN LA LECTURACu ocazia decernării Premiilor naţionale eCreator, ediţia I, am primit câteva cărţi, cu autograf, de la mulţii scriitori prezenţi la manifestarea organizată de scriitorul Ioan Romeo Roşiianu la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare. Spre a vă îndemna la lectură, mai ales că avem timp berechet cu ocazia sărbătorilor de iarnă, am să fac un scurt comentariu la acestea.

Ştefan Aurel Drăgan, din Bârsăul de Jos, licenţiat în drept, ne propune proza „Haita”, apărută la Editura din Şiria, „Azbest Publishing”, 2016. Despre scriitorul ardelean, Nicolae Goja afirmă: „Proza lui Ştefan Aurel Drăgan conţine lungi monologuri interioare şi relatări indirecte, în stilul lui Augustin Buzura, cu o anumită preţiozitate (...) Digresiunile prozaice sunt acoperite de originalitatea temei.” iar Horia Muntenuş concluzionează că autorul este: „Un prozator bun a cărei tehnică literară şi al cărui spirit de investigaţie psihologică revendică o evoluţie romanescă”.

Citește mai mult:Gelu DRAGOŞ:  ÎNDEMN LA LECTURĂ

Al Florin ŢENE: SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI

HEIDEL Ioana DDO copConvingătoare în volumul de debut, Ioana Heidel, prin romanul „Dicolo de orizont”, apărut la Editura Ecou Transivan, Cluj-Napoca, 2016, ne introduce în lumea sa, autobiografică, secvenţă cu secvenţă, de-o sinceritate dezarmantă şi o plasticitate originală. Încă din titlu autoarea, o olteancă zbătătoare, ne introduce în orizontul cunoscut numai de ea, prin trăiri, încă din perioada prunciei, adică din „anii de care nu-mi amintesc“, aşa cum îşi intitulează prima secvenţă din tomul de 439 de pagini.

Romanul, este scris matur, robust, de o formulă insolită, cu o scriitură sigură, din care răzbate nostalgia tinereţii, chiar dacă personajul a trecut prin vicistitudinile unui regim totalitar cu lipsuri de tot felul. Ioana Heidel, prin acest roman,se afirmă ca un prozator excelent, cu experienţă de viaţă, dar şi cu exerciţiu stilistic deosebit, stăpân pe materia epică. Totuşi, nu în autobiografie şi în citadinism stă interesul acestui roman, ci în sinceritatea destăinuirii, în abilitatea lui tehnică prin care autoarea scoate la lumina tiparului cromatica unei pânze pline de senzaţii, dureri şi amintiri.

Romanul este format din scurte povestiri ce oglindesc etape diferite ale vieţii autoarei, toate coagulându-se într-o construcţie romanescă unde firul roşu al naraţiunii dezvoltă ideea alienării unui popor aflat sub cisma comunismului criminal. Cartea se constituie din suma realităţii directe şi al prototipului autoarei, personaj principal, acţiunea desfăşurându-se de la primii ani de şcoală, trecând prin trăirile dramatice ale familiei sale şi a ţăranului din Oltenia în perioada colectivizării, colorând acţiunea cu obiceiuri şi tradiţii din zona ce se află între Jiu şi Olt, perioada studenţiei din Regie, continuând cu repartiţia într-o comună din zona Sighişoarei, unde cunoaşte familia jumătăţii mitologice, a soţului. Viaţa de studentă, dar şi vacanţele verilor când căldura juca în aer, sau prima vizită , marcată de tensiune, la părinţii lui Seven din Sighişoara, conversaţiile în limba săsească, mai ales a bunicii Jeje, care nu o înţelegea, stânjenind-o, sunt adevărate tablouri ale unei trăiri autentice.

Citește mai mult:Al Florin ŢENE:  SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI

Dorel SCHOR: MAESTRUL ELRON – DOUĂ CĂRŢI DE ARTĂ LA MADRID ŞI LA MOSCOVA

ELRON 10 ANIVERSARYLa trecerea a zece ani de când ne-a părăsit pictorul Baruch Elron, la cele două capete ale continentului european au văzut lumina tiparului cărţi omagiale închinate operei, vieţii şi memoriei lui. Publicată în capitala Spaniei, la Madrid, una din cărţile album se întitulează "Maestro Elron" şi in afară de reproducerile de bună calitate ale unor tablouri, însumeză sub coordonarea lui Hector Martinez Sanz, opiniile competente ale unor doctori în filosofie, istorici ai artelor şi artişti vizuali spanioli. Nume cunoscute ca Pedro Ortego Ventureira, Ivan Miedho, Rocio Garcia Beas si Carla BlackStar scriu cu admiraţie despre acel pe care îl numesc maestro. Textele lor reunite în acest volum oferă o largă perspectivă a operei artistului româno-israelian Baruch Elron.
Criticii de artă spanioli remarcă stilul pictorului, încadrat ca realism magic, pe care îl consideră ca fiind precis dar cu elemente improbabile, predominant realiste. Ei consideră întreaga operă a lui Elron ca fiind fascinantă şi unică, remarcând uneori cu surprindere admirativă simbolistica sa.

Citește mai mult:Dorel SCHOR: MAESTRUL ELRON –  DOUĂ CĂRŢI DE ARTĂ  LA MADRID ŞI LA MOSCOVA

Web Analytics