Cornelia TURLEA-CHIFU: POEZIA FLORILOR IMPERIALE

ABALASEI DONOSA Constanta PFI cop1Florile… eternă poveste, mereu redescoperită şi reinventată de creatorii de frumos. Depănată de-a lungul veacurilor de pana literaţilor, cântată pe strunele lirei de muzicanţi, vibrând pe corzile sufletului de poet, născându-se din culorile de curcubeu ale penelului sau din dalta măiastră a sculptorului, a fost dintotdeauna o sursă de inspiraţie inepuizabilă pentru artiştii cuceriţi de frumuseţea şi gingăşia florilor, aşa cum este şi cunoscuta scriitoare, jurnalistă şi artist plastic, Constanţa Abălaşei-Donosă, autoarea volumului „Poezia florilor imperiale”, apărut la editura Inspirescu din Bucureşti, în anul 2019.

Sub acest titlu, artista prezintă într-o concepţie originală lumea minunată a florilor ca pe „un elixir” al propriului suflet. O lume aproape de perfecţiune, plină de candoare, în care domneşte armonia culorii şi a formei. Am zis concepţie originală pentru că volumul se află la confluenţa dintre arte, fiind în acelaşi timp atât albumul unei expoziţii plastice cât şi o carte de poezii, dovedind personalitatea multiplă a artistei.

Cu alte cuvinte, doamna Abălaşei-Donosă îşi prezintă în versuri propria expoziţie dedicată florilor dezvăluindu-ne treptat, de la o pagină la alta, cum se poate picta cu ajutorul cuvântului şi cum se pot scrie versuri cu ajutorul culorii. Îi uşurează munca şi acuarela, tehnica pe care a ales-o în realizarea tablourilor. Acuarela, această poezie a picturii, diafană, plină de lirism, îi dă posibilitatea creării de efecte speciale prin transparenţă şi luminozitate.

Din petele ei de culoare se nasc gânduri care fug înspre cuvântul încărcat de emoţie, de bucurie şi încântare în faţa armoniei universale. Tablourile zugrăvesc natura cu splendorile ei, artista aplecându-se cu gingăşie asupra celor mai delicate creaturi ale ei, florile. În versurile care le însoţesc autoarea se prezintă pe sine cu întreaga gamă de simţiri şi sentimente. Tristă sau veselă luminoasă sau meditativă, crează şi transmite stări sufleteşti atât prin culoare cât şi prin cuvânt. Iată puterea cuvântului în poezia „Albastru”:
„Albastră-mi este steaua... Pământul şi el este albastru...
Albastru îmi este cerul… Păsările sunt albastre…
Albastre îmi sunt apele… Întunericul e tot albastru…
Albastră îmi este visarea rămasă-nlăcrimată
Albastră îmi e iubirea ce pasul tău îl cată.”

Dincolo de acest „albastru”, culoarea dominantă a tablourilor este galbenul, exuberanta lumină a soarelui, „o splendoare de lumină/ precum o rază în surdină” care transmite starea de bine, de linişte şi echilibru. Sub efectul ei te simţi conectat la vibraţia firii, ghicind parcă miresmele petalelor înfiorate de adierile calde ale zilei, în timp ce un vers alăturat întregeşte imaginea plastică:
„Galben- alb şi ocru pământ... Minune de suflet sfânt...
Să rupeţi galben soarelui... Să fiţi mereu speranţă
Galben efemer, color al naturii plină de viaţă!”
(Flori de april)

Deşi titlul cărţii ne face să credem că autoarea s-a lăsat cucerită de măreţia florilor imperiale, dânsa se apleacă cu nobleţe şi asupra celor mai neînsemnate, folosindu-le simplitatea şi candoarea în realizarea echilibrului tablourilor. De altfel, în Argument, dumneaei se destăinuie: „De la florile cele mai nobile, până la cele mai umile, crescute în grădini, pe marginea şanţului, ori între ciulini şi uscăciuni, eu le iubesc la fel!” Din această iubire au fost zămislite cu emoţie, culoare şi metaforă, spre încântarea sufletului şi a ochiului Panseluţe, Flori de vinete, Muguri de pădure, Flori din câmp, Năsturaşi, Flori galbene, Flori din grădină.

Citind poezia „Dalii” de lângă tabloul cu acelaşi nume, putem accepta ideea că în volumul „Poezia florilor imperiale”, artistul complex care este Constanţa Abălaşei-Donosă, a vrut să experimenteze posibilitatea acuarelei de a crea poezie: „De-aş fi poet,/ Aş fi ceea ce sunt./ Aş picta în pastel/ Pânza cea albă/ Cu dalii ori albe flori./ Aş picta totul adunat/ Asociat în veselia/ Ori suferinţa mea,/ Şi tot universul ascuns/ Aşezat la picioarele naturii//”.

Dacă ne gândim că în urmă cu peste o sută de ani Musorgski a experimentat posibilitatea de a picta cu ajutorul sunetelor muzicale şi chiar a reuşit, lăsând posterităţii minunata suită „Tablouri dintr-o expoziţie”, nu ne rămâne decât să ne închinăm geniului inovator al artiştilor şi să ne bucurăm de creaţiile lor întru înnobilarea sufletească şi spirituală prin frumos.

Această capacitate de a exprima o idee folosind în acelaşi timp mijloace artistice diferite, vorbeşte despre virtuozitate. Virtuozitate pe care doamna Abălaşei-Donosă a dobândit-o cu pasiune, cu dragoste şi cu răbdare, după cum singură mărturiseşte: „Fără pasiune, fără dragoste, nimic nu poţi realiza! Credinţa şi talentul sunt ca doi fraţi. Cu cât reuşeşti să combini aceste două elemente, cu atât mai mult preţuieşti ceea ce ai făcut prin răbdare. Răbdarea este balsamul sufletului!”
----------------------------------
Cornelia TURLEA-CHIFU
Timișoara, 30 ianuarie 2020

Web Analytics