Alex ȘTEFĂNESCU: O UNIUNE A COMPETENȚEI, BUNULUI-GUST ȘI ENTUZIASMULUI ÎN SLUJBA POEZIEI DIN BASARABIA

RG Alex STEFANESCU brAlex.Ștefănescu - 29 Iulie 2018
Prefața volumului Basarabia Sufletului Meu – Colecție de Poezie din Republica Moldova /The Bessarabia of my Soul – a poetry collection from the Republic of Moldova – versinue bilingvă română/engleză – editori Daniel Ioniță și Maria Toni
---------------------------------
„Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.”
(Alexei Mateevici)

Iată că doi foarte competenți oameni de litere din Basarabia și România, Maria Tonu – scriitoare și editoare basarabeancă din Toronto, Canada, și Daniel Ioniță, profesor, traducător și poet bucureștean stabilit la Sydney, Australia – au reușit ceea ce politicienii noștrii de de la est și vest de Prut nu au reușit: să își unească eforturile în folosul Basarabiei. În speță pentru promovarea poeziei Basarabene și a poeților de limbă română de acolo, în spațiul limbii engleze – lingua franca pe plan mondial. Și fac acest lucru cu profesionalism, competență, bun gust și entuziasm.

Dacă mi-ar fi cerut cineva o listă cu traducătorii capabili să traducă poezie românească din Basarabia în engleză, i-aș fi dat o sută de nume. Avem o armată întreagă de traducători buni, cu care am putea cuceri – cultural − lumea, în cazul că nu i-am descuraja plătindu-i prost pentru munca lor și neoferindu-le nici măcar o răsplată morală (sunt critici literari care când comentează o carte tradusă nu fac nicio referire la traducător!). Dar dacă mi s-ar fi cerut să indic un singur nume, al traducătorului pe care îl consider cel mai potrivit pentru o asemenea întreprindere, m-aș fi gândit, fără îndoială, la Daniel Ioniță, care are nu numai talentul, pregătirea intelectuală, experiența, ci și entuziasmul și mijloacele necesare (prin Academia Australiano-Română pentru Cultură pe care o conduce) pentru propagarea literaturii române în lume.

Impresionanta sa colecție de eșantioane de poezie românească din toate timpurile, „Testament”, apărută în mai multe ediții succesive (Editura Minerva), toate bilingve, a avut și are în continuare un răsunător succes, alimentat de admiratori, dar și de detractori, care nu lipsesc niciodată când este vorba de o realizare valoroasă, generatoare de invidii.
Noul volum pe care-l aveți în față este de acest fel – „Basarabia sufletului meu - o colecție de poezie din Republica Moldova”/ „The Bessarabia of My Soul – a collection of poetry from the Republic of Moldova”. Editată de Maria Tonu și Daniel Ioniță, tradusă de Daniel Ioniță, asistat de Eva Foster, Daniel Reynaud si Rochelle Bews - care au cooperat și la exceptionala serie de volume Testament – Antologie de Poezie Română Modernă (versiune bilingva) menționată mai sus – aceasta este o operă culturală importantă, vitală aș spune, pentru poezia din spațiul basarabean. Moldova și Bucovina, din interiorul și din afara granițelor de azi ale României, teritorii românești străvechi, au dovedit de-a lungul istoriei o adevărată vocație a poeziei, pentru certificarea căreia este suficient să-l amintim pe Mihai Eminescu, poet național al ambelor spații – dar volumul de față vă va dovedi că există mulți-mulți alții.

Fragmentele din aceste provincii istorice care au intrat abuziv în componența URSS au fost supuse timp de aproximativ o jumătate de secol nu numai unui proces de „comunistizare”, ci și unuia de desnaționalizare forțată, cuprinzând și desfigurarea limbii române, prin adoptarea grafiei chirilice (grafie funcțională și armonioasă în scrierea cuvintelor limbii ruse, dar străină de spiritul limbii române) și inventarea unui glotonim grotesc și mistificator: limba moldovenească.

Și totuși, chiar în acest spațiu al ostracizării limbii române, poezia n-a încetat să existe și să evolueze. După 1989, când nouă, celor din România, nu ne-a mai fost interzis să comunicăm cu basarabenii, am avut o adevărată revelație descoperind ce poezie mare s-a scris și se scrie în continuare în Republica Moldova. Ne bucurăm când descoperim câte o poezie inedită a lui Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu. La fel, dar la scara mult mai mare, după 1989, am descoperit mii de poezii inedite (pentru noi) ale poeților români de dincolo de Prut. A fost o sărbătoare.

Daniel Ioniță, cunoscutul poet și traducator, asistat de zâna bună din Canada a literaturii române, Maria Tonu, explorează și pune în valoare acest capitol de puțină vreme recuperat al istoriei literaturii române. Ei contribuie nu numai la promovarea poeziei basarabene în arii largi ale culturii universale, ci și la completarea imaginii pe care străinii o au despre poezia românească.

Remarcabilă este larga cuprindere a bunului- gust și a competenței Mariei Tonu și a lui Daniel Ioniță în abordarea acestul material poetic: experimentatul traducător și poet român din Sydney și scriitoarea și editoarea basarabeancă din Toronto, nu fac discriminări între clasici și romantici, între moderni și postmoderni, între narcisiști și militanți, între intimiști și vizionari.

În această colecție sunt reprezentate toate direcțiile din poezia română scrisă în Basarabia. Iar traducătorul nu ezită să reconstituie în engleză și enunțurile solemn-sentențioase din „Glossa” lui Eminescu și lamentația plină de dramatism din Basarabia cu jale de Grigore Vieru, și paradoxalele construcții de idei din poeziile lui Leo Butnaru, și patetismul luminos-eruptiv din cunoscutul poem Au înnebunit salcâmii de Arhip Cibotaru (pus pe muzică și cântat electrizant de Tudor Gheorghe).

Impresionat deosebit modul cum sună – ca un dangăt de clopot – în traducerea din engleză a lui Daniel Ioniță poemul în proză Cântarea României al lui Alecu Russo: „Deșteaptă-te, pământ român! Biruie-ți durerea; e vremea să ieși din amorțire, seminție a domnitorilor lumii!.. Aștepți oare, spre a învia, ca strămoșii să se scoale din morminte?..Într-adevăr, într-adevăr ei s-au sculat, și tu nu i-ai văzut... Ei au grăit, și tu nu i-ai auzit... Cinge-ți coapsa ta, caută și ascultă... Ziua dreptății se apropie... toate popoarele s-au mișcat... căci furtuna mântuirii a început!…”

„Wake up Romanian land! vanquish your pain; it is time to raise up from your slumber, you seed of this world’s kings!... Are you perhaps waiting to be resurrected, so that your ancestors rise from their tombs? Verily, verily they have risen, and you have not noticed them… They have spoken and you have not heard… Brace yourself, seek and listen… The day of justice draws near… all the peoples have been rumbling… as the day of salvation has begun...”

Noi, românii din România, am suferit mult în timpul comunismului, am trăit o adevărată tragedie, cu milioane de oameni întemnițați, uciși sau alungați din țară din motive politice, dar totuși nu ne-a fost niciodată interzisă limba, esență a identității noastre. Basarabenilor le-a fost interzisă. Actul firesc al folosirii limbii materne a devenit de multe ori pentru ei un act de eroism.

Au apărut dintre poeții din Basarabia și adevărați eroi ai cauzei limbii române. Unul dintre ei, Dumitru Matcovschi, reprezentat în aceast volum, a închinat ode limbii române (ca și Alexei Mateevici, ca și Grigore Vieru, ca și alții), și nu într-un mod exterior-retoric, ci cu un fior existențial care ni se transmite:

„Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea popor, cum stelele
din cer sunt stele
cu veşnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veşnic vălurând.”

Scriitorii din Republica Moldova au de învățat de la noi, dar și noi avem de învățat de la ei - de exemplu această prețuire a limbii române (căreia în ultima vreme nu-i mai dăm atenția necesară). Și am mai avea de învățat și patriotismul, pe care îl repudiem azi la scenă deschisă, confundându-l în mod greșit și vinovat cu demagogia patriotardă. Singurul poet recent al nostru (născut, poate nu întâmplător, în Republica Moldova) care nu a ezitat niciodată să-și declare dragostea față de ceea ce este românesc, Adrian Păunescu, este privit cu mefiență în România (chiar și după moarte!) și cu admirație și dragoste în Basarabia. Îl regăsim în această carte cu o poezie simplă și emoționantă, mai puțin cunoscută sau poate doar uitată – cântată încă ici și colo de Mădălina Amon - care ne răscolește sufletul:

„În oamenii de pe aici
e Dumnezeu, pesemne
când ei în curţi cu paşii mici
aduc în case lemne.

Şi e o linişte de rai
în gestul lor de-o viaţă
în care dau nutreţ la cai
şi oile-şi răsfaţă…

Respiră-n toate un mister
ce satul îl îndrumă
Trei sferturi să se afle-n cer
şi doar un sfert în humă…

Şi suflă-n focul lor mereu,
sporindu-le nădejdea
Să-i fie cald lui Dumnezeu,
aflat în toţi aceştia…”

Deși nu am copilărit la țară, recunosc această lume patriarhală, evocată cu nostalgie de Adrian Păunescu- evocare ce poate fi atribuită la fel de bine satului românesc, fie că acesta se află la apus sau la răsărit de Prut. Daniel Ioniță a forward-at poezia și pentru cititorii de limbă engleză și sunt convins că și ei vor tresări citind-o, ca și cum și-ar aminti ceva din propriul lor trecut.

Spirite democratice și comprehensive – având drept unic criteriu în selectarea autorilor doar valoarea literară a operei lor – editorii și traducătorii au făcut loc în carte unor poeți din toate generațiile. Generația numită la noi „șaptezecistă” este reprezentată de Nicolae Dabija, Dumitru Băluță, Eugen Cioclea, Iulian Filip, Leo Butnaru, Leonida Lari, Arcadie Suceveanu și alții, cea „optzecistă” de Maria Tonu, Maria Chirtoacă, Valerian Ciobanu, Renata Verejanu, Vitalie Răileanu, Tatiana Afanase-Creciun și alții, cea „nouăzecistă” de Dumitru Crudu, Traian Vasilcău, Iulian Fruntașu, Tatiana Dabija etc. Împărțirea pe decenii este, desigur, convențională, singurul ei scop fiind acela de a face vizibilă succesiunea a noi și noi valuri de poeți, dovadă a vitalității poeziei care se scrie în Basarabia. Selecția urcă până la autori născuți... de relativ puțină vreme, și totuși formați deja ca poeți: Ana Donțu (1985), Aura Maru și Ion Buzu (1990), Maria Paula Erizanu (1992).

Culegerea se încheie cu tulburătorul poem Scrisoare către Basarabia scris de Daniel Ioniță:

„Sângele și lacrimile tale curg în râuri adânci
țâșnind parcă din coapsa străpunsă a lui Hristos,
răstignit și El, nevinovat ca și tine.
Se preling pe câmpurile și printre dealurile tale
de la Bălți la Orhei, Dolna și Slobozia,
prin toate satele tale cu toamne și primăveri încătușate încă,
înflorind din doruri întru poeme cu
arome de libertate.
De la Marele Ștefan,
ce se jertfea pentru credință și moșie,
de la Bravul Mihai care, pentru o clipă doar,
a împlinit un vis ce ne răscolește încă –
tu ai rămas acolo, între Prut și Nistru,
cu fiicele tale și cu fiii tăi
sfinții aceștia ce-mi sunt surori și frați.”...

Ce se mai poate spune? De fapt, nu mai trebuie spus nimic, trebuie să citim pur și simplu această carte, care ne transportă în lumea poeziei din Basarabia, și de această dată nu numai pe noi, cunoscătorii limbii române, ci și pe cei care n-au avut norocul să cunoască încă din copilărie această preafrumoasă și eroică limbă.
--------------------------
Alex ȘTEFĂNESCU
critic și istoric literar
București, iulie 2018

Web Analytics