Răzvan VONCU: POEZIE: NELINIŞTE ŞI MÂNGĂIERE

DM FLOARE DE NISIP cop1Madeleine Davidsohn; Floare de nisip (Poeme) Editura 24 ore, Iaşi, 2015

Madeleine Davidsohn este una dintre cele mai cunoscute scriitoare de limbă română din Israel. Animatoare – împreună cu Biti Caragiale şi Francisca Stoleru - a Cercului Cultural din Haifa, scriitoarea este prezentă constant pe piaţa literară din Israel şi România, cu volume de poezie şi proză, care se bucură de o frumoasă receptare critică. Autoare complexă, Madeleine Davidsohn parcurge modalităţi diverse, de la poezia cu prozodie clasică la versul liber (şi chiar la rupturile avangardiste), de la proza realistă la cea cu inserţii fantastice şi onirice. Deşi discretă şi dezinteresată în a-şi promova imaginea, scriitoarea a reuşit să-şi consolideze, printr-o creaţie temeinică şi substanţială, prezenţa în actualitatea literară românească.

Recentul volum de poezie, intitulat „Floare de nisip” reprezintă, într-un anumit sens, o sinteză a experienţelor, literare şi de viaţă, pe care le-a străbătut până acum. Floarea de nisip, după cum ne dezvăluie poemul cu care se deschide volumul, este o metaforă a fragilităţii şi, simultan,a puterii poeziei. Ceea ce ne avertizează, prin urmare, că poeta este,indiferent de formula la care recurge, o conştiinţă ultragiată de de-sensibilizarea lumii contemporane. Ea reflectează (în poeme ca Hamsin, Vară fierbinte, În Galil, sau În Pustiul Sinai) pe marginea înţelesurilor a ascunse în spatele unei geografii încărcate de istorie. Poetul este,în cele din urmă,în concepţia Madeleinei Davidsohn, o fiinţă care caută înţelesurile tainice (simbolizate, într-un poem, de imaginea Muntelui Carmel) „Mă străduiam să înţeleg chemarea,/ semnal ce parcă-mi trimetea pământul”

Îmi place şi delicateţea cu care Madeleine tratează tema erotică: poeta „ascunde” în texte cu cheie domestică, trăirea intensă a sentimentului erotic. Într-un loc, ea pune, de fapt, iubirea mai presus de orice: „dragostea oprită/ nemăsurat mai dulce-i/ ca nemurirea” (Rugăciune)

Universul mărunt al cotidianului este spaţiul în care poeta celebrează minunea Erosului, cu o puritate care transformă iubirea umană în iubire divină, prin abolirea timpului: „Pune ceainicul la fiert să stăm de vorbă/ Nicicând n-a fost destulă vreme…/ Îţi aminteşti?/ Mi-ai pus pe deget un inel/ Şi timpul şi-a pierdut măsura” (Poemul unei linii curbe)

Îmi plac la fel de mult şi meditaţiile poetei pe marginea condiţiei umane în Israel sub ameninţarea terorismului şi a războiului. Ele evidenţiază nu numai sensibilitatea autoarei, ci şi adâncul ei umanism, prin care poezia se ridică deasupra ideologiilor în numele cărora au loc atâtea crime: „ Au murit destui întru Alah slăvitul,/ Au murit destui în numele crucii/ Şi-n numele tău, sfânt Dumnezeu/”( Mor copiii) Poezia poate fi, aşadar, nu numai neliniştea sensurilor ascunse ci şi mângâierea păcii în cuvânt…

Carte de maturitate, care atestă stăpânirea deplină a instrumentarului poetic şi-un remarcabil control al dicţiei lirice, Floare de nisip exploatează o multitudine de formule, atestând amplitudinea registrelor poetice în care evoluează Madeleine, una din vocile lirice inconfundabile pe care literatura română la are în Israel.
----------------------------------------------------
* Realitatea Evreiasca Nr 450 ( 1-31 mai 2015)

Web Analytics