Domnița NEAGA: DANIELA ACHIM HARABAGIU - O ALTĂ DIMENSIUNE A SENTIMENTELOR

HAD OADAS cop1Prin iubire, fiinţa umană dobândeşte o percepţie aparte asupra realităţii. Exuberanţa îl face pe cel îndrăgostit să vadă lumea în culorile curcubeului. Sentimentul nobil al iubirii învăluie microcosmosul, potenţând dimensiunile obişnuite ale lucrurilor din jur. Totul devine măreţ, înălţător. Ordinea firească nu-şi mai găseşte locul, nu mai există...

Să ai puterea, ca prin sentimentele tale sincere, de dragoste, să însufleţeşti inanimatul, este absolut magnific! Să dăruieşti atâta iubire, care să atingă lucrurile văzute şi nevăzute, începând de la „ţărâna pe care o calci”, până la „Calea Lactee”, nu stă la îndemâna oricui! Să ai pretenţia să primeşti, chiar dacă nu cât dăruieşti, stă în firea omenească! Să tânjeşti să fii iubit, în ciuda faptului că omenirea are alte priorităţi, nu e un păcat ...!

Cam astfel stau lucrurile în poezia Danielei Achim Harabagiu din cartea O altă dimensiune a sentimentelor, apărută la editura Ecreator, colecţia „Poesis”, Baia Mare, 2018. În anul 2015, autoarea a debutat editorial cu volumul de versuri Din lumea trecerii (Editura Tipoalex, Alexandria), prefațat de Florea Burtan.

Cartea O altă dimensiune a sentimentelor, girată critic de Ioan Romeo Roșiianu, cuprinde aproape optzeci de poeme, structurate tematic în două părţi. Prima parte, mai bogată cantitativ, este şi cea care dă titlul opusului liric, având ca temă predilectă iubirea, iar partea a doua, De ziua dorului şi alte zile, ne propune o tematică diversificată.

*
Într-o „toamnă ancestrală”, natura se goleşte de podoaba frunzei, iar poeta, în contrapartidă, îşi doreşte să fie acoperită cu veşmântul iubirii, de bărbatul care o poartă în suflet: „Tu, însă, îmbracă-mă în strai cu-a ta iubire,/ Ce-o porţi adânc ascunsă-n pieptul tău;/ Surprinde-mă încet cu un gând, c-o tresărire,/ Cum toamna ne surprinde cu decolteul său//” (Samsara). Când vine primăvara, dorinţa autoarei este una firească, în ton cu anotimpul, aceea de renaştere, prin dragoste, dacă se poate: „Înmugureşte-mă în inima ta!/ Fă-mi lăcaş unde fluturii zboară,/ Opreşte timpul, păstrează clipa,/ O zbatere de aripi nu vreau să mă doară!//” (Pe ramuri de iubire).

Citește mai mult:Domnița NEAGA:  DANIELA ACHIM HARABAGIU -  O ALTĂ DIMENSIUNE A SENTIMENTELOR 

Silvia MIHALACHI (Montreal, Canada): IUBIREA ȘI „UN UNIC TU ȘI EU AMOREZAT” SUNT UN ÎNTREG DIN „IUBEȘTE-MĂ ÎN FIECARE ANOTIMP”

CDM IUBESTE MA IN FIECARE ANOTIMP cop1Volumul de poezii sub egida titlului „Iubește-mă în fiecare anotimp” este ca un excepțional - roman de iubire în versuri - , (așa mi-a plăcut să-l denumesc după o citire și recitiri)…, coborât de pe planeta POESIS, planetă care își are propria lumină, propria căldură alimentându-se numai cu versurile, poeziile primite de la poeți… Aceștia sunt singurii locuitori și ei poeții nu mor niciodată pentru că elixirul vieții fără de moarte este iubirea lor nemărginită față de tot ce merită iubire din iubire și care vorbesc o singură limbă „Lyrics”. Cei care citesc poezii ce poartă pecetea „MIHAELA CD” beneficiază de clipa magică a universului de a o cunoaște ca pe un membru onorabil al planetei POESIS și vor afla, că „reprezintă un întreg univers pentru că poezia ei este un accelerator gigantic al gândirii, al senzației, al facerii de bine”, Trandafir Sîmpetru - președinte al World Poets Association.

Privind adesea spre POESIS, recomandându-mă ca fiind „un cititor cinstit” (I Minulescu) am beneficiat si de data aceasta de darul format din poezii, primit de la POETA MIHAELA CD care stăpânește „TĂRÂMUL IUBIRII” după cum mi-a mărturisit adresa, o altă locatară a planetei POESIS, distinsa doamnă Aurelia Oancă. Totodată mi-a mai spus că autoarea poeziilor „Iubește-mă în fiecare anotimp” are „Pana înmuiată în cerneala iubirii, pictează slovele și tandrele șoapte de iubire în versuri pline de parfum” (Mai vino să-mi pictezi iubirea).

Versurile grupate în poezii se succed atât de plăcut, de spectaculos, de interesant, încât lectura volumului de poezii, am transformat - o într-un film de dragoste ca urmare a efectului pe care l-au avut versurile asupra imaginației mele… Personajele principale, EA și EL își fac rolul vieții „Un unic Tu și Eu amorezat” care „Pereche inimilor noi suntem/ Căci noi respirăm în tandem”. Peste un timp fără timp în iubire, se va auzi „Mai vino să-mi fii pocăință/ Mai vino să-mi stai aproape/ Mai vino să-mi aprinzi trăirea/ Mai vino… Din zori de zi până în noapte”. (Mai vino să-mi pictezi iubirea).

Filmul se derula, in imaginația mea cu fiecare vers, cu fiecare poezie și printre „Șoapte de iubire”, apare EA, (pag.16) diafană printre umbre și lumini, lumina iubirii care șoptește „Iubitul meu, a inimii splendoare!”, și umbra lăsată ca un văl pe ochi păstrând felia de mister a unei „Dragoste suavă” când în game de iubire „M-am lăsat dusă în azurul nopții/ De șoaptele flămânde de amor/”.

Citește mai mult:Silvia MIHALACHI (Montreal, Canada):  IUBIREA ȘI „UN UNIC TU ȘI EU AMOREZAT” SUNT UN ÎNTREG DIN...

Cezarina ADAMESCU: CARUSELUL IUBIRII

PVM PAULA copMaria Popescu-Vasilca, Paula, Împlinire târzie, Vol 3 din colecția "Dragostea, arză-o-ar focul!”, Editura Izvorul cuvântului, Buftea, 2020

Ceea ce face Mara Popescu-Vasilca în ciclul său de romane: ”Dragostea, arză-o-ar focul!” – este să ne așeze în față o oglindă, în care să ne privim cu atenție, să ne analizăm cu luciditate, pentru a vedea, comparativ, unde greșim și mai ales, cum să ne îndreptăm lipsurile. Deși pornește de la fapte reale, de la personaje autentice, măiestria autoarei transpune epic toate aceste întâmplări, dându-le înțeles și mesaj pentru noi, care suntem tentați să ne gândim la similitudini, la asociații cu propria personalitate. În viață, întâlnim aspecte care ne obligă să luăm atitudine. De fapt, aceasta este greutatea, să discernem care sunt situațiile în care trebuie să ne raportăm la realitate, ori să le socotim roade ale fanteziei noastre sau ale autorului. Și aici, hotărâtoare este puterea de convingere a celui care s-a încumetat să ni le înfățișeze, nu sub voaluri sau pelerine transparente, ci în toată superba lor nuditate. Și din acest punct de vedere, cititorul devine cel investit cu putere de analiză psihologică. Autoarea ne învață așadar, cum să analizăm, să discernem bine împrejurările, caracteristicile personajelor, situațiile în fapt, ca să formulăm unele judecăți de valoare. Nu în a condamna faptele, ci în a le evita pe cele dăunătoare. E și aceasta o artă. Arta de a trăi frumos, demn, magic. În aceste romane, autoarea se descoperă, se redescoperă, dar ne descoperă și pe noi, cei avizi de cunoaștere umană. Nu e loc de rușine, de pudoare, ori alt sentiment contrafăcut. Suntem oameni și atât. Nu trebuie să ne mirăm de nimic. Două dimensiuni urmărește autoarea pe parcursul acestor scrieri: una e a oamenilor și cealaltă a sentimentelor, decurgând din prima dimensiune, omenească. Împreună, acestea două alcătuiesc o altă dimensiune fundamentală: dimensiunea vieții. Și iată că autoarea, după exersări îndelungi, și-a format un stil propriu, propriile modalități de expresie, după care poate fi recunoscută cititorilor avizați și neavizați. Pentru că a devenit inconfundabilă. O notă de specificitate e aceea că, autoarea, chiar și atunci când scrie ficțiune, o face cu sinceritate. Ceea ce e remarcabil. Stilul e uneori interactiv, personajul intrând în direct cu cititorii prin fraze de genul: ”A, am uitat să vă spun...” Cartea debutează cu o aniversare. Majoratul Paulei, prilej de bucurie, de surprize, cadouri, veselie, emoții. Totul e perfect, rochița nouă cu jupon, fețele fericite ale celor din jur, familia unită, participând la sărbătoare cu toată inima. Vârsta tuturor posibilităților, a viselor cu ochii deschiși, a speranțelor. Vârsta Zburătorului care vrăjește fetele și le fură câte un sărut pe buze, apoi dispare, așa cum a venit, lăsând un dor mistuitor în urmă.

Citește mai mult:Cezarina ADAMESCU:  CARUSELUL IUBIRII

Johnny CIATLOS-DEAK (Montreal, Canada): DATORIA SCRIITORULUI DE A LUMINA TÂNĂRA GENERAȚIE - „COPIII ȘI POEZIA” DE AURELIA RÎNJEA

RA COPIII SI POEZIA cop1Distinsa scriitoare Aurelia Rînjea care ne-a încântat în ultimele 2 decenii cu peste 40 de titluri de autor, ne surprinde și anul 2022 cu 4 cărți noi, pe care le publică la editura LUCVAL&KEN, în ediții bilingve româno-franceză, cu următoarele titluri: COPIII ȘI POEZIA, ADAGIETTO, PĂPUȘARUL și PRIMA IUBIRE, POEZIA. Cele patru cărți formează un Tot, un întreg literar, conturând imaginea Poeziei, așa cum ea este trăită și dăruită de poetă. Concepția coperților și traducerea aparțin autoarei.

Talentata poetă Aurelia Rînjea, scrie o poezie solară, fiind perfect ancorată în spiritul acestui timp conștientizându-l. Actul său de creație e o declarație de dragoste adresată vieții. Iubirea poetei este extinsă în spectru larg, incluzând iubirea de oameni, iubirea de tot ce este frumos, iubirea de țară și de strămoși, dragostea față de nepoțica sa, iubirea față de familie, locurile natale, amintiri și nu în ultimul rând de natură și de poezie care este un imn, un crez, pe care poeta îl recită în gând, scriind pe file de timp ce vor rămâne nemuritoare, lăsând amprenta iubirii generațiilor viitoare.

Volumul COPIII ȘI POEZIA adună nestemate pe care poeta le așează cu o deosebită atenție în ghiozdanul de zestre, pe care îl lasă viitorimii și nepoțelei sale iubite Alexia, căreia îi dedică și acest volum. Gândul și intenția scriitoarei Aurelia Rînjea este de a da mai departe și a împărtăși ceea ce a primit prin talanții celești dăruiți la naștere, luminând prin învățături morale și sănătoase prin poezia sa. Însă așa cum spune Émile Zola foarte frumos: „Artistul nu este nimic fără dar, dar darul nu este nimic fără muncă”. Poezia autoarei nu este numai har, ci este susținută constant prin munca asiduă și roadele sale se văd așa cum am arătat la începutul acestei cronici prin nenumăratele volume de autor.

De la începutul cărții, distinsa doamnă Aurelia Rînjea, în cuvântul său de autor „MIRACOLUL POEZIEI SĂ ATINGĂ INIMA COPIILOR” se adresează părinților, bunicilor și profesorilor, care au un rol de formare, educare și îndrumare al copiilor și care prezentându-le poezia le pot trezi interesul. Pentru că așa cum spune autoarea „Când existența devine o autostradă pe care toți aleargă fără să știe unde, fără să privească la cei din jurul lor, când viața ta ajunge să depindă de alții, când societatea în care trăiești îți devine străină, ostilă și nu te mai regăsești în ea, te retragi în castelul tău lăuntric, de mână cu Poezia”. Poezia și creația în general, fie ea scrisă sau pictată, oferă persoanei un taler de echilibru între lumea exterioară și cea interioară, ajutând la răzbaterea prin furtunile vieții, dar și la dezvoltarea și evoluția persoanei. Aristotel spunea că „Scopul artei nu este să reprezinte aparența exterioară a lucrurilor, ci semnificația lor interioară”, iar erudita scriitoare Aurelia Rînjea exact asta face, încearcă prin poezie să deschidă portițe spre sufletul și mintea oamenilor, pentru că în fond acesta este unul dintre rolurile de bază ale scriitorilor, acela de a educa și a învăța. Dat fiind faptul că autoarea este și o talentată pictoriță și în scrierile sale fuzionează poezia cu arta imaginilor, iată Robert Schumann concluziona „A trimite lumină în întunecimea inimii oamenilor – aceasta este datoria artistului”.

Citește mai mult:Johnny CIATLOS-DEAK (Montreal, Canada):  DATORIA SCRIITORULUI DE A LUMINA TÂNĂRA GENERAȚIE -...

Vavila Popovici (Carolina de Nord) - Dumnezeu ne aude

Vavila Popovici Dumnezeu ne audeO carte de versuri intiutlată „Dumnezeu ne aude”, pregătită pentru această Sărbătoare a Paștelui, în care se pot găsi poeme cu „Vinerea Mare”, vizitare de mănăstiri, rugi către Cer. Cartea începe cu poemul:
Redă-mi, Doamne, lumina
„Nu M-ai fi căutat dacă nu M-ai fi găsit!” – Blaise Pascal
Redă-mi, Doamne, lumina în trista dimineață / și frunții mele sprijin – un strop de adevăr. / Am așteptat prea mult, clipa de fericire / și Te-am căutat, o, Doamne, / să – Ți cânt un imn de preaslăvire. / Ruga și cântul ce buzele-mi șoptesc, / se – nalță-nfiorate spre Tine, Doamne, / pe Tine te slăvesc! / Redă-mi lumina, Doamne, / în trista dimineață / și frunții mele sprijin – un strop de adevăr! //
și se termină cu poemul:
El și iubirea
Când preaplinul amărăciunii / sufletul nu-l mai poate suporta, / când nici haina trupului / nu mai poate fi carnală ispită, / când simțim că lumea-n care trăim / parcă nu ne mai vrea, / ni se hotărăște „deconectarea”. / O sfântă resemnare din nebunia zilelor ne scoate! / El și Iubirea rămân peste toate.//
Vavila Popovici

Iubirea – centrul Universului uman

FC96160ED3CA43D9957446D53CC2DAE2Aceasta este concluzia pe care o deduce / oferă scriitoarea Vavila Popovici în paginile volumului cu numărul 13 din ciclul ,,Articole, Eseuri”, Made in USA LULU ENTERPRISES, 2022. Chiar în debutul demersului său - ,,Iubire și căldură sufletească” – autoarea îl ia în sprijin pe Albert Einstein (,,Pentru iubire noi trăim și murim”) și face trimitere către realitățile veacurilor condensate în prezentul tulburat tocmai prin acțiunile unora dintre semenii noștri, posedați de ,,supremul egoism din sufletul lor”. De unde și întrebările pe deplin justificate pe care și le pun cei cu mintea și inima în stare de trezie: ,,De ce urâm? De ce nu ne acceptăm? De ce nu putem trăi în pace? De ce nu ne iubim?”
Răspunsurile pot fi găsite în paginile cărții. Acestea sunt formulate în virtutea propriei experiențe și argumentate prin dovezi culese din tezaurul gândirii pe care mari personalități ale lumii l-a lăsat drept moștenire urmașilor. Beneficiară a unei rigori științifice exemplare, Vavila Popovici oferă cititorilor un adevărat manual de învățătură, structurat în stil geometric – patrulaterul ,,Filosofie, Religie, Știință și Politică”. Nume de referință care au marcat spiritualitatea universală alcătuiesc structura de rezistență a edificiului: Ralph Waldo Emerson, Lev Tolstoi, Karl Marx, Friederich Engels, Williams James, Emile Boutroux, Jean-Marie Guyau, Friederich Wilhelm Nietzsche, Edmund Husserl, Henri-Louis Bergson. Sugestive, de asemenea, sunt titlurile capitolelor: ,,Iubire și căldură sufletească”, ,,Despre viclenie”, ,,Frica și curajul”, ,,Lipsa de respect”, ,,Lipsa de înțelepciune”, ,,Maleabilitate, duplicitate, fermitate”, ,,Iubirea cuprinde și gândul veșniciei”, ,,Lipsa de scrupule”, ,,Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!”, ,,Ordinea – lege a Universului”, ,,Despre conflicte”.

Citește mai mult:Iubirea – centrul Universului uman

Elena BUICĂ : ȘTEFAN DUMITRESCU - STÂLP DE ÎNȚELEPCIUNE ȘI FRUMUSEȚE

DUMITRESCU Stefan ICUCSCUTAM cop1Am primit prin internet o carte cu următoarea dedicație: „Un dar de suflet primit de la Dumnezeu pe care vi-l dăruiesc cu dragoste!”. Cartea numită „Iubirea ca un canion și un țipăt pe vârful muntelui”, apărută în anul 2021 la Editura „Armonii culturale”, este semnată de domnul Ștefan Dumitrescu, poet, prozator, dramaturg, eseist, critic și istoric literar, filozof și analist politic, personalitate care, prin vocația cuvântului scris, ocupă un loc important în spațiul nostru cultural. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și președinte al Asociației Biroul de Viitorologie București, iar, ca ființă pământeană, este un om cu suflet admirabil și cu vocația prieteniei, de care mă bucur și eu. Opera sa vastă și profundă, operă în care esențializează cele mai importante năzuințe ale ființei umane, deși a pătruns în universalitate, încă nu e bine cunoscută în țara natală pe măsura valorii ei, așa cum reiese din comentariile unor exegeți de valoare din străinătate și din țara noastră.

Mă așez cu multă plăcere la masa de scris pentru a așterne câteva impresii despre carte și despre autorul ei. Văzând titlul acestui volum închinat ființei adorate, primul gând m-a trimis la cei care își pun întrebarea: la vârsta senectuții poți purta în suflet o flacără a iubirii atât de vie ca în anii tinereții? Mulți au, ca răspuns, îndoiala. Până să ajung și eu la anii senectuții, credeam că erodarea fizică merge în același ritm cu stingerea treptată a trăirilor interioare, că omul, aflându-se la 70 de ani, trebuie să-și oblojească suferințele fizice, să se gândească la cele veșnice… Pe atunci excepțiile erau rare și longevivii erau admirați și invidiați, considerându-i uitați de Dumnezeu.

Citește mai mult:Elena BUICĂ : ȘTEFAN DUMITRESCU - STÂLP DE ÎNȚELEPCIUNE ȘI FRUMUSEȚE

Mihaela I. RĂDULESCU: CÂNTECUL IUBIRII

DUMITRESCU Stefan ICUCSCUTAM cop1Ștefan Dumitrescu, personalitate plurivalentă s-a remarcat deopotrivă în poezie, proză, dramaturgie, critică și istorie literară, filozofie și analiză politică. Scriitorul contemporan publică o operă impresionantă, fiind o voce puternică în spațiul literar contemporan. Volumul de versuri intitulat „Iubirea ca un canion și ca un țipăt pe vârful muntelui”, publicat la Editura Armonii Culturale, în 2021, impresionează prin ideatică și prin construcție vizionară, fiorul autenticității suprapunându-se unei arhitecturi lirice livrești. Poezia este o chemare a sinelui și totodată, o redefinire a lumii interioare în raport cu spațiul exterior, emoția lirică transfigurând realitatea într-un univers diafan, impregnat de viziuni cosmogonice.

În poezia lui Ștefan Dumitrescu, dragostea este aidoma unui imn închinat ființei adorate, ființă care devine reperul fundamental al existenței. Erosul prefigurează un univers ce se fluidizează în emoție pură, în trăire evanescentă. Discursul liric se constituie adesea într-un dialog intre eul poetic și iubită, revelația poveștii născându-se din metafore comparative inserate abil în arhitectura poemelor: „Dacă aș fi un arbore/ tu ai fi toate frunzele mele / iubito,/ murmurând dulce mângâiate / de adierea zefirului / și de stele / spunându-mi pe limba ta / verde de clorofilă / că mă iubești / iar eu cu toate rădăcinile mele / înfipte în pământ / ți-aș spune cât de mult te iubesc / pe limba mea pământoasă / în care cânt”. Volumul dezvăluie pasiuni cu ecouri dionisiace în fierberea interioară, pasiuni ce se transformă sub reflexia apolinică, în cântece melancolice. Frenezia trăirii erotice nu tinde spre combustii interioare, ci mai degrabă, deconstruiește carnalitatea, o duce spre înălțimi pure ale spațiului oniric. Poetul își definește viața, se autodefinește prin prisma raportului cu dragostea, sentiment ce stă la temelia armoniei universale.

Citește mai mult:Mihaela I. RĂDULESCU:  CÂNTECUL IUBIRII

Mihaela PASAT: SUB SEMNUL IUBIRII

SA LUCIAN BLAGA cop1Anca SÎRGHIE „Lucian Blaga et sa dernière muse” Editura „Tehno Media”, Sibiu, 2020

După cum îmi scria autoarea în dedicaţia la volumul dăruit, paginile dintre coperţi reprezintă „restituirea imaginii unei doamne sensibile şi inteligente care a reînsufleţit condeiul marelui Poet.” La cinci ani de la ediţia în limba română, iată şi traducerea, semnată Sorina Şerbănescu, o variantă adresată unui larg public vorbitor al limbii lui Molière, îmbogăţită cu o Postfaţă (comentariu al Antoniei Bodea preluat din Revista de recenzii, din 23 februarie 2017), cu un capitol al traducătoarei şi cu adnotări suplimentare, menite să-i conducă pe iubitorii de literatură din spaţiul francofon, aidoma unei Ariadne, prin labirintul feeric al universului blagian, dezvăluind „lamura” creaţiilor poetului de la Lancrăm, partea cea mai curată şi mai aleasă a acelui faire florès (dacă tot vorbim de ediţia în limba franceză), unde creaţia prosperă. Pentru că aici rezidă, de fapt, ceea ce captivează şi încântă. Fericita întâlnire a autoarei cărţii cu Elena Daniello, evocată drept „ultima muză” a lui Lucian Blaga, a dus la zămislirea unor pagini inedite, care se citesc cu nesaţ, atât în rândurile care ne dezvăluie dialogurile reale dintre cele două (interviurile) cât şi în cele imaginare, unde talentul şi creativitatea Ancăi Sîrghie sunt ritmate în puls major.

Dialogul cu Elena Daniello, pe care etatea o fereşte de false pudori, lăsându-i liberă calea discretă a amintirilor ingenue, dezvăluie înrâurirea pe care aceasta a avut-o asupra lui Lucian Blaga, Greieruşa, căci ea este, rememorând momente line ori tensionate, după cum evolua viaţa privată sau paradigma politică a vremii. Iubirea, singura comuniune posibilă, prin ce are ea mai pur, implică simţire, preţuire, credinţă, devenind sinonimă cu misterul cunoaşterii. Iubirea înseamnă comunicare desăvârşită, necondiţionată. Să fie doar o întâmplare că, în limba română, cuminecarea are acelaşi etimon, împărtăşania fiind actul prin care sunt anulate, iertate păcatele, ivindu-se din iubirea lipsită de orice conotaţie vinovată? Iubirea este întemeietoare şi salvatoare şi îndeosebi aceste valenţe sunt sublimate de pana măiastră a scriitoarei, atunci când dă fiinţă interviurilor cu Elena Daniello ori când plăsmuieşte „dialogul” cu Lucian Blaga.

Citește mai mult:Mihaela PASAT:  SUB SEMNUL IUBIRII

Web Analytics