Ecaterina CHIFU: COMAN ŞOVA - PAHARUL CU ÎNGERI

SOVA Coman PAHARUL CU INGERI cop1„El va porunci îngerilor Săi
să te păzească în toate căile tale.”
(Psalmul 90)

Cu acest motto se deschide volumul „PAHARUL CU ÎNGERI / LE VERRE DES ANGES”, ediție bilingvă, română-franceză (traducerea de Ecaterina Chifu) a domnului poet COMAN ȘOVA, publicată de Editura „Izvorul cuvântului” în anul 2019.

Poetul ne oferă „PAHARUL CU ÎNGERI” din care să sorbim frumusețea, candoarea sufletească, bucuria de a trăi, aspirația spre ceea ce este frumos și înălțător, dorința de fericire prin iubire, emoția trăirii intense a creației, prin puterea sugestivă a cuvântului. Adesea, pune întrebări să înțeleagă drama existențială a creatorului de frumos, prin arta cuvântului:

Cine sunt așa nedeslușit,
cum sunt?
Ce vreau așa cum
nu vreau?
Cine mă cheamă,
când nu mă cheamă nimeni,
nicio eroare?
De aceea, face invocare către înger, să fie protejat.

Citește mai mult:Ecaterina CHIFU:  COMAN ŞOVA - PAHARUL  CU ÎNGERI

Aurelia RÎNJEA: ANTOLOGIA GENESIS

GENESIS copertaEditura Globart Universum, MONTRÉAL, CANADA 2022, Senior editor & coordonator: Johnny Ciatloş Deak

Apărută sub directa coordonare a Domnului Johnny Ciatloş Deak, Jurnalist, Membru al Uniunii Jurnaliştilor Independenţi din România, personalitate cunoscută a lumii literare mondiale, antologia cuprinde interviuri cu scriitorii români, care lasă „amprente scriitoriceşti incontestabile asupra literaturii române contemporane”. Știm cu toții că pulsul unei națiuni se măsoară prin pulsul culturii ei. În acest context antologia surprinde magistral starea conștiinței acestui popor, în această epocă tulbure și pandemică, marcată de absurd și violențe, în care e greu să fii creativ, departe de normalitatea unor valori adevărate. În acest export cultural mediatic, încercăm din răsputeri să rămânem noi înșine, cu spiritul nostru curat și românesc.

GENESIS este o oglindă virtuală, în care ne vedem cum suntem, față în față cu noi înșine și cu ceilalți, oglindindu-ne în creațiile noastre, care vor rodi în sufletele cititorilor, dându-ne mâna în realizarea unui concept unic, în care „TOȚI suntem UNUL”. Antologia e rodul unei munci susținute, o construcție magnifică din piesele unui puzzle, din cărămizile care suntem, din care zidim un templu, fiecare cu scrierile lui, pe frecvențele proprii, adunați precum într-o horă a românilor, sub același crez, invocând soarele care a coborât în mijlocul nostru. Un rezonator în care, printr-o sinergie cosmică și pământeană deodată, prezentul ne-a adunat împreună, spre a fi buni români, aici la noi acasă și în lume.

Un proiect grandios, cu un puternic impact cultural asupra scriitorilor români, cu ecouri sublime în sufletul meu, motiv pentru care voi prezenta cât pot de succint trăirile și gândurile mele care m-au însoțit la citirea antologiei. Mă regăsesc între filele ei, păstorind cuvintele pe plaiuri românești, arând solul roditor al acestora, cu căutarea fizicianului, cu paşii tăcuţi ai intuiţiei, sub adierea copacului cosmic ce-mi scutură iubiri, pe care le culeg cu râvna ţăranului român, ce trage brazde adânci în căutarea propriei identităţi.

Un interviu generos, care ne dezvăluie personalitatea fiecăruia din cei 40 de scriitori, dintre care eu cunoșteam doar 20. 40 de amprente pe cerul culturii românești, un prilej bun de a ne cunoaște între noi. Toate interviurile sunt impresionante, scrise de fiecare pe propria frecvență, generând ca într-o lucrare muzicală armonia sufletului românesc. Eu voi reda doar aspectele care mi-au atras în mod special atenția, antologis fiind vastă și bogată în conținut.

Îi salut pe toți și mă bucur că formăm această minunată Familie Literară și sperăm să fim o masă critică pentru revigorarea culturii românești pe plan mondial, așa că vă îmbrățișez pe toți românește:

LUDMILA MACIUGA – ITALIA – din Republica Moldova, e fascinată de modul cum „imaginaţia poate deveni reală prin poezie. Şi ceea ce îmi imaginez în gând, mai apoi îmi iau de seamă că se împlineşte venind ca o surpriză binevenită, aşa cum şi acest interviu...”

AL. FLORIN ŢENE – ROMÂNIA este o personalitate marcantă a literaturii române, pentru care „cărţile sunt copiii mei, personajele din romanele mele sperând într-o viaţă în care adevărul învinge, aşa doresc ca cititorii să gândească şi să spere!” Frumoasă aspirație pentru viitorul culturii românești!

ÁRPÁD TÓTH – ROMÂNIA, un om cu „coloană vertebrală”, care iubeşte Divinul, vine cu un profund mesaj către cititor: „Dumnezeu ne iubeşte” şi ... „există o energie divină benefică în tot universul, care acţionează şi în fiinţa umană”.

LĂCRIMIOARA IVA – ITALIA ne împărtășește că a învățat să țină „ritmul cu bătăile de inimă ale timpului şi acum apreciez valoarea fiecărei clipe!” Și o convingere: „Literatura va redeveni o artă, nu va fi doar un foc de artificii pe reţelele de socializare!”

VALERIAN CIOBANU – REPUBLICA MOLDOVA are o sinceritate debordantă: „Sunt simplu de tot. Încă sunt iarbă. Nu am ajuns să fiu fân. Mai sunt unul, care a venit în lumea asta de la arborele voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Am scris despre creația dumnealui și mă bucur de reîntâlnire!

SIMONA MIHUŢIU – ROMÂNIA vine cu dorință împlinită: „Mi-am dorit ca romanele să fie ca viaţa: să te poarte printre emoţii complexe, astfel încât lacrima să se întâlnească cu zâmbetul în paginile cărţii.” Apariţia primului său roman, „Fereastră spre mâine”, o compară „cu bucuria mamei căreia i s-a născut pruncul!”

MARIA PETRESCU – ROMÂNIA ni de dezvăluie direct: „îmi place cum sunt. Sunt aşa cum vreau. Iubesc, trăiesc, exist... Nu vreau să fiu altfel” și ne aduce Motto-ul personal: „Viaţa este o carte de dragoste, de aventură sau dramă, cu paginile uneori lipite, de aceea nu eşti întotdeauna personajul principal.”

DELIA STAMATE – BELGIA ni se confesează: „Am crescut până la 4 ani cu bunica mea, îmi citea poveşti mereu. Aşa am cunoscut lumea literaturii, a cărţilor”. Frumoasă reamintire ce ne-a deschis tuturor, cândva, setea de poveste!

AURELIA RÎNJEA – ROMÂNIA. Antologia e un prilej de a spune și altora gândurile mele: „Mă identific cu toată creaţia mea, în care amprenta sufletului şi-a aşezat gândurile cu iubire de Ţară, de poezie, de tot ceea ce este uman. Viaţa imaginară prin poezie este fabuloasă, acolo lumea este cum o creezi tu, îţi dă echilibrul şi liniştea lăuntrică. Stau de vorbă cu Poezia de parcă e Sinele meu, sau… Sinele e Poezia. O Fiinţă cosmică venită din altă lume în sufletul meu, spre a mă face să devin ceea ce sunt, să mă descopăr, să devin cu adevărat liberă, să văd lumea prin ochii ei sau mai precis prin ochii Lui Dumnezeu… atât cât m-a lăsat s-o văd”… „Poezia este o bucurie atât de necesară! Fiţi Poezie! Îmbrăcaţi lumea în Poezie! Lăsaţi-o să vă locuiască!”

KESSY ELLYS NYCOLLAS – ROMÂNIA, pentru care scrisul e o terapie și încă una extraordinară, zic eu. A fondat revista de literatură, cultură şi artă Luceafărul din Vale, publicaţie care apare lunar şi care se află în cel de al IV-a an de viaţă. „Totul a pornit spontan. Niciodată nu m-am gândit că o să ajung să fac asta, nu pentru că nu aş fi putut ci pur şi simplu, nu mă vedeam într-o astfel de postură, dar vedeţi dumneavoastră, noi oamenii nu vom cunoaşte dinainte, niciodată, calea pe care o să ne poarte destinul Planurile pe termen mediu şi lung le voi lăsa în grija divinităţii. Fără ajutor divin nu suntem nimic”.

AURELIA OANCĂ – ROMÂNIA scriind poezie, ni se confesează: „simt că am ajuns acolo unde mă simt acasă! Realul inspiră, iar imaginarul modelează compoziţia”… „Motto-ul meu ar fi: „Iubiţi-vă oameni!” Afirmații care te lasă fără cuvinte… Doar le asculți…

ALICE PUIU – ROMÂNIA, îndrăgostită de literatură, în special de poezie, dintotdeauna, recunoaște: „abia acum aştern pe hârtie tot ce am murmurat ca un etern descânt o viaţă întreagă. Fiecare carte înseamnă o pasăre pe cerul inimii, iar verticala umanităţii se clădeşte continuu printr-un zbor dezmărginit”.

TEODORA CHIRIC – ROMÂNIA vine cu un crez profund: „Ca să fii liber din toate punctele de vedere, de la trezire şi până la culcare, ia-L pe Dumnezeu în tot şi în toate” - „Aproape în fiecare creaţie menţionam Cuvântul lui Dumnezeu, căci doar El mi-a dat acest dar”.

TIMUR VASILE CHIŞ – ROMÂNIA ni se prezintă atât de frumos: „Sunt un poet cu un vers dedicat iubirilor târzii şi amintirilor din copilărie. Un poet îndrăgostit de viaţă şi de copilărie, un personaj al zilelor noastre, un poet al internetului”.

CRISTIAN BODNĂRESCU – ROMÂNIA. Prin personalitatea sa de scriitor realizează o poezie spirituală, „menită să fie o rugăciune pentru cei plecaţi spre lumină, dar şi pentru sufletele noastre, până la marea regăsire. Prima poezie am semnat-o la şapte ani, se întâmpla în oraşul Bacău. Imediat după plecarea bunicului Mihai pe drumul spre marea regăsire dumnezeiască, am simţit anumite trăiri. Din acel moment am ştiut că menirea mea în această trecere scurtă şi efemeră este poezia romantică şi lupta cu demonul”.

OLGA GRIGOROV – ROMÂNIA ne răspunde în versuri: „Mă întrebi cine sunt? Sunt bobul de rouă / Ce udă pământul şi-i dă viaţă nouă, / Sunt cântec de harpă, traseu către gânduri, / Solfegiu complet, iubirea între rânduri.” (din poezia Cine sunt). Pentru dumneaei, aspiraţia spre armonie, frumuseţe şi iubire între semeni rămâne un ideal. „Din păcate, în lumea reală întâlnim dezacorduri care viciază relaţiile interumane”.

VIOLETA BOBOCEA – ROMÂNIA, pentru care „poezia este mit şi lumină, vis, dar şi dor neatins” și care ne aduce un mesaj: „Să nu renunţăm să căutăm frumosul în tot ceea ce facem: frumosul din suflet, acel copac din sufletul nostru...”

MARINELA BELU-CAPŞA – ROMÂNIA afirmă că „Tot ceea ce scriu porneşte din realitatea mea interioară, pe care o transpun pe hârtie” și o dorință: „Tare-mi doresc să fie înţeleasă poezia mea, care vorbeşte dincolo de cuvintele care se văd”.

IRINA VERA TEREBEŞI – ROMÂNIA ni se prezintă într-o continuă evoluție: „Sunt în fiecare zi o altă persoană, pregătită să primesc de la viaţă tot din ce aş putea învăţa” … „Îmi place să cred că noi, oamenii, suntem fire de iarbă în adierea vântului... Îmi place să mă pierd printre frunze, să cred că am răsărit dintr-un mugur şi cresc... Mă leagăn în ritmul cântecului şoptit de anotimpuri... Gândurile îmi sunt purtate de păsări peste munţi, dealuri”… „Un gând bun: Vă iubesc! Doar cu iubire se poate totul realiza!”

ELENA CĂPĂŢÎNĂ – ROMÂNIA. Pentru dumneaei, „există mulţumirea sufletească atunci când beneficiezi de inspiraţie divină şi eşti ghidat să scrii. Ca scriitor, ca om, sunt un simplu instrument în mâna lui Dumnezeu. Dacă El alege să cânte, prin mine, o partitură sau mai multe, pentru mine este o onoare şi o bucurie”.

FLORICA PĂŢAN – ROMÂNIA, frumoase reamintiri în care mă regăsesc și eu: „M-am născut în miezul unei duminici, în miez de iarnă, cu nămeţii cât casa şi percepeam zăpada albastră, poate de aceea iubesc albastrul cu toată simbolistica lui de puritate şi adevăr, iubesc miezul lucrurilor şi ideilor care vin spre mine cascadă, să le configurez într-un imaginar ce poate fi substanţă a realităţii. Poezia este un spaţiu metafizic al ideilor, confesiv, contemplativ şi adesea vizionar, un spaţiu recuperator al paradisului pierdut”.

COSTACHE NĂSTASE – ROMÂNIA ne aduce o viziune personală: „Opera artistică poate fi asemuită cu umbra unui obiect, ea poate fi mai mare sau mai mică, dar întotdeauna în preajma acestuia”… Consideră că proverbul „Să fii cu capul în nori, dar cu picioarele pe pământ” este „un percept valabil care poate servi drept ghid comportamental”.

ANGELA DUMBRAVĂ – ROMÂNIA ne împărtășește bucurii: „Ei bine, acum bucuriile le împărţim în porţii mici ca să ne ajungă pentru toată viaţa. Şi orice zi care vine şi suntem împreună este un motiv de imensă bucurie! Pentru mine cea mai mare bucurie este ca să scriu şi că prin scris am posibilitatea ca ceea ce am trăit poate să ajungă la atâta lume…”

LUCIAN DUMBRAVĂ – ROMÂNIA, scriitor, artist, realizator de emisiuni radio, om de cultură, dar şi poet, cu „o înclinaţie nativă care m-a adus în pragul obsesiei pentru cuvântul scris, încă din copilărie. Scriind, nu fac altceva decât să fiu eu însumi, Deşi aveam un mare complex când îmi ascultam vocea pe vreo înregistrare, am început promovarea poeziei prin recitări, atunci când am constatat că literatura suferă de ignorare şi am simţit că trebuie să fac ceva. Nu am obiceiul să interpretez, caut doar să fiu cu versul, să-nţeleg starea poetului, să fiu acolo şi să citesc”… Îşi doreşte ca orice om rămas normal: „pace mondială, o pâine şi-un acoperiş pentru fiecare, bun-simţ social, curajul de a rămâne… umani… Un pic de bunătate, oameni buni!”

MUGUREL PUŞCAŞ – ROMÂNIA vine cu „o amprentă personalizată, un stil de scris propriu perfecţionat în timp”. Consideră că „Un scriitor poate schimba prin scris şi comportament oameni, mentalităţi”… „Umorul e altă caracteristică a personalităţii mele”.

CAMELIA FLORESCU – ROMÂNIA, pentru care condiția de a scrie constă în conectarea la lumea sa interioară: „Scriu pentru că aşa îmi e bine în interior, aşa îmi găsesc echilibrul, ritmul, aşa aud clar dacă sunt corecte bătăile inimii… Cititul e un lucru pasional, e devorant, e aproape un exerciţiu obligatoriu dacă vrei să creşti, să urci, să asimilezi… Nu se potriveşte să spun că o anume carte m-a determinat să trec în tabăra autorilor. Aş spune de fapt că am rămas în tabăra cititorilor şi scriu pentru că şi asta face parte din mine”.

DANIELA KONOVALĂ – ROMÂNIA, un om „care vibrează la tot ce îl înconjoară şi a cărui singură patrie e iubirea. Aşa cum spuneam într-un poem de demult:„Eu sunt frumoasă noaptea, când e lună, / Când plouă şi când fluturii adorm”… „Eu scriu doar „fapte în direct” trecute prin filtrul inimii mele, prin suflet, îmbrăcate în metaforă”. Se remarcă prin puterea de a selecta și de a nu vedea răul: „nu văd răul! Sunt conştientă de existenţa lui, dar văd doar partea bună, luminoasă în oameni şi în tot ce ne înconjoară.”

MIRCEA MARCEL PETCU – ROMÂNIA se consideră „un om obişnuit. Iubesc tot ce e frumos, copiii în special, cuvântul în particular, încercând să-i fac pe cei apropiaţi mie să înţeleagă că viaţa merită trăită respectând câteva norme: adevărul, înţelegerea, credinţa, iubirea. Lumea cărţii e un univers care construieşte, fiecare scriitor îşi lasă amprenta sa asupra lumii. El este un formator de suflete. Îşi clădeşte poezia pe temelia nisipurilor mişcătoare, într-o necontenită şi tristă unduire, asemenea păsării devastate de propriul ei ţipăt.”

CORINA LIGIA PĂTRAŞCU – ROMÂNIA ne prezintă volumul „E timpul iubirii”, editat de Libris Editorial Braşov, care i-a deschis larg ferestrele sufletului. „Acest volum a întregit podul de lumină care m-a unit cu adolescenta de atunci. A fost ceva magic. Ce mare bucurie... inefabilă bucurie”… „Atunci când scriu, uit de mine; nu mai există timp şi spaţiu. Mă regăsesc în esenţa sufletului meu, nu mai sunt în afara lui. În mine se face tăcere; şi atunci se deschide o poartă către o lume nouă, reală, plină de taine. În momentul acela, sufletul se revelează în splendoarea şi plenitudinea lui”… „Şi în viaţa de zi cu zi, reuşesc adeseori să fiu astfel. Recunosc, e mult, mult mai greu... că poezia nu este pentru oricine. Ea este o formă superioară de artă, de terapie. Cu o condiţie – să rezonezi cu autorul, cu inima şi sufletul lui… Caut ritmul cel mai potrivit, pentru că am ales să dansez cu Viaţa”.

VICTOR MANOLE – ROMÂNIA, profund și demn, ni se destăinuie: „M-am dăruit scrisului în strai divin pur românesc până la desăvârşire, fiindcă îmi luminează sufletul, inima şi calea vieţii şi care permanent îmi face sufletul să vibreze. Plăcerea de a scrie poezie îmi marchează personalitatea şi echilibrul cu frumosul. Toate creaţiile mele, absolut toate creaţiile mele mă reprezintă, pentru că versurile sunt izvorâte din suflet şi din iubirea nemărginită faţă de lume şi clipe preţioase de iubire”.

MARIANA GRIGORE – ROMÂNIA, se consideră „un om pentru care scrisul este oază de trăire din care beau aripi de fluturi, că să pot evada în zbor din cotidianul supraaglomerat în lumea neasfaltată a Universului” … „prin scrisul meu încerc să le dăruiesc... iubirea, picătură de dumnezeire care face din viaţă sens şi nu curgere efemeră”.

NINA LAVRIC – ELVEŢIA ne poartă pe arii de lumină: „E surprinzător de plăcut când baţi la Porţile Gândirii şi-ţi apropii sufletul de a zorilor lumină. Probabil asta e şi Fericirea cea Mare, când eşti înţeles, aşteptat şi te simţi necesar. Sunt aripile mele de zbor! Las să vorbească prin versul meu! Poeţii au fost şi vor rămâne mereu un far al iluminării cugetelor omeneşti!”

IRINA CRISTINA ŢENU – ROMÂNIA, căreia îi place să-şi asculte sufletul şi să-i transforme gândurile în cuvinte. „Mă inspiră iubirea, mă inspiră frumosul, mă inspiră oamenii, viaţa, natura...”

IOAN PARFENI – ROMÂNIA vine cu un motto personalizat: „Amintirile voastre se creează acum. Faceţi ca acestea să fie frumoase!” … „Întreabă-te în fiecare seară dacă acea zi a fost cu folos sau ai trăit-o degeaba. Întreabă-te seara la culcare, ce ai făcut astăzi ca tu şi cei din jurul tău să fie fericiţi?!”

Pentru TRANDAFIR SÎMPETRU – ROMÂNIA, „Literatura e o floră delicată. Literatura noastră este o literatură tânără. Ca orice literatură tânără păstrează marea şansă. Pentru a o realiza trebuie însă să înţelegem mai bine că centrul de greutate al literaturii române nu este în trecut, ci în viitor, că valorilor deja constituite, se vor adăuga altele noi, dintre care unele foarte importante, de cert nivel european”.

MARA POPESCU-VASILCA – CANADA căreia dorinţa de a scrie s-a conturat odată cu singurătatea „care m-a găsit, singurătate care mi-a dat timp de reflecţie. Apoi, ideile care se perindau prin mintea mea şi dorinţa de a le aşterne pe hârtie au devenit din ce în ce mai insistente. Aşa am început să scriu” și un motto încurajator: „Învaţă să trăieşti luptând şi iubind!”

MARIA NEGOIŢA-POPA – REPUBLICA MOLDOVA, se vede „un izvor, oglindind în el anotimpurile trăirilor vieţii, alteori ca un soare, reflectând raze de lumină spre geamuri întunecate. Acum scrierile mele au rădăcini mai adânci, cu ramuri dând în rod, care-mi permit să ajung mai departe”.

FLORENTINA DANU – ROMÂNIA, prezentată prin cuvintele lui Trandafir Sîmpetru, preşedinte World Poets Association: „Florentina Danu poate fi lacrima timpului, poate fi toamna, poate fi marginea visului sau malul cerului, ea poate fi totul, acolo unde ne rătăcesc ochii…”… „Versul său limpede şi curat ca un izvor, curge lin, aducând un iz de prospeţime acestei vieţi agitate” (Lăcrămioara Teodorescu, România).

NINA MACARI – ROMÂNIA este „mereu în căutarea şanselor de-a aprinde Lumina…, mereu antrenată în dialog cu Soarele, mereu în apărarea Dreptăţii … Îmi place enorm POEZIA ca creaţie, dar mă simt confortabil în albia diegezei de orice gen: fie JURNAL, MEMORII sau ROMAN. Pe ultimul, totuşi, considerându-l cetate de retragere a sufletului meu, cu istorii descrise pe frunzari de nuci, cu triluri de păsări ce răsună ca o liturghie în codrii, între care se găseşte cuibul meu, atât casa părintească, casa copilăriei, cât şi casa pe care am construit-o cu mâinile proprii”.

MIHAELA CD – CANADA, scriitor, poet, redactor, cronicar, textier, promotor cultural, artist de pictură tradiţională şi digitală. Se consideră „un om căruia îi place mai mult să dăruiască decât să primească, un mare iubitor de oameni care trăieşte onest cu valori şi principii sănătoase, un om care nu vrea să plece din această lume fără să facă ceva pentru ea, un om care îşi strânge avuţii celeste şi nu pământeşti. Eu împreună cu soţul meu suntem convinşi că avem o misiune comună: să dăruim frumosul, să răspândim bunătatea, binele, să promovăm talente, să ajutăm pe alţii, să promovăm arta şi cultura în lume. Aceste lucruri vin din interiorul nostru şi din personalitatea noastră, care, desigur, se răsfrânge asupra celor din jur, anturaj, familie, prieteni. Nu putem să fim altfel sau altcineva, cred în bunătatea sufletului şi în puterea iubirii şi a exemplului pozitiv”. O misiune înțeleasă pe deplin, din care ați făcut un crez! Vă mulțumim că existați și că vă aduceți aportul la promovarea valorilor noastre românești! Nu am făcut referire în cele de mai sus la conținutul creațiilor fiecăruia, nici nu am făcut o statistică a răspunsurilor sau problemelor cu care se confruntă fiecare, ci am ales aspectele cu care eu am vibrat alături de fiecare, într-o regăsire firească în preocupări și trăiri.
Am întâlnit la cei prezentați mai sus, sinceritate, modestie, dorința de a comunica, credință, multă muncă și dăruire!

Remarc înalta ținută axiologică, conceptuală, literară și grafică a antologiei. Rezonanțele ei continuă, zidesc și păstrează energiile cuvântului românesc, luminându-ne identitatea. Ne invită în continuare tacit la reflecții și la asumarea continuă a vieții prin scris - parte vizibilă a universului de tăceri din fiecare - care își găsește aici locul, într-o atmosferă crepusculară, cu iluminări profunde, prin sublimarea limbajului literar. O exuberanță creativă, care arată că românii încă mai scriu, încă mai au sufletul curat, având nevoie de magia scrisului în viețile lor, ca de o respirație. Domnule Johnny Ciatloş Deak sunteți pentru noi un ziditor! Prin dumneavoastră am ridicat un templu din cuvinte, într-o cultură, una autentic românească, ce se integrează cu demnitate în cea universală. Sunteți o bucurie și ne-ați oferit bucurie, bucuria acestui frumos Împreună! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea energia necesară împlinirii proiectelor viitoare! Dumnezeu să binecuvânteze pe românii de pretutindeni și România!

Cu prețuire,

Aurelia RÎNJEA
Membră a USLR și a World Poetry Association, România.
Ploiești, 31 iulie 2022

Domnița NEAGA: DANIELA ACHIM HARABAGIU - O ALTĂ DIMENSIUNE A SENTIMENTELOR

HAD OADAS cop1Prin iubire, fiinţa umană dobândeşte o percepţie aparte asupra realităţii. Exuberanţa îl face pe cel îndrăgostit să vadă lumea în culorile curcubeului. Sentimentul nobil al iubirii învăluie microcosmosul, potenţând dimensiunile obişnuite ale lucrurilor din jur. Totul devine măreţ, înălţător. Ordinea firească nu-şi mai găseşte locul, nu mai există...

Să ai puterea, ca prin sentimentele tale sincere, de dragoste, să însufleţeşti inanimatul, este absolut magnific! Să dăruieşti atâta iubire, care să atingă lucrurile văzute şi nevăzute, începând de la „ţărâna pe care o calci”, până la „Calea Lactee”, nu stă la îndemâna oricui! Să ai pretenţia să primeşti, chiar dacă nu cât dăruieşti, stă în firea omenească! Să tânjeşti să fii iubit, în ciuda faptului că omenirea are alte priorităţi, nu e un păcat ...!

Cam astfel stau lucrurile în poezia Danielei Achim Harabagiu din cartea O altă dimensiune a sentimentelor, apărută la editura Ecreator, colecţia „Poesis”, Baia Mare, 2018. În anul 2015, autoarea a debutat editorial cu volumul de versuri Din lumea trecerii (Editura Tipoalex, Alexandria), prefațat de Florea Burtan.

Cartea O altă dimensiune a sentimentelor, girată critic de Ioan Romeo Roșiianu, cuprinde aproape optzeci de poeme, structurate tematic în două părţi. Prima parte, mai bogată cantitativ, este şi cea care dă titlul opusului liric, având ca temă predilectă iubirea, iar partea a doua, De ziua dorului şi alte zile, ne propune o tematică diversificată.

*
Într-o „toamnă ancestrală”, natura se goleşte de podoaba frunzei, iar poeta, în contrapartidă, îşi doreşte să fie acoperită cu veşmântul iubirii, de bărbatul care o poartă în suflet: „Tu, însă, îmbracă-mă în strai cu-a ta iubire,/ Ce-o porţi adânc ascunsă-n pieptul tău;/ Surprinde-mă încet cu un gând, c-o tresărire,/ Cum toamna ne surprinde cu decolteul său//” (Samsara). Când vine primăvara, dorinţa autoarei este una firească, în ton cu anotimpul, aceea de renaştere, prin dragoste, dacă se poate: „Înmugureşte-mă în inima ta!/ Fă-mi lăcaş unde fluturii zboară,/ Opreşte timpul, păstrează clipa,/ O zbatere de aripi nu vreau să mă doară!//” (Pe ramuri de iubire).

Citește mai mult:Domnița NEAGA:  DANIELA ACHIM HARABAGIU -  O ALTĂ DIMENSIUNE A SENTIMENTELOR 

Silvia MIHALACHI (Montreal, Canada): IUBIREA ȘI „UN UNIC TU ȘI EU AMOREZAT” SUNT UN ÎNTREG DIN „IUBEȘTE-MĂ ÎN FIECARE ANOTIMP”

CDM IUBESTE MA IN FIECARE ANOTIMP cop1Volumul de poezii sub egida titlului „Iubește-mă în fiecare anotimp” este ca un excepțional - roman de iubire în versuri - , (așa mi-a plăcut să-l denumesc după o citire și recitiri)…, coborât de pe planeta POESIS, planetă care își are propria lumină, propria căldură alimentându-se numai cu versurile, poeziile primite de la poeți… Aceștia sunt singurii locuitori și ei poeții nu mor niciodată pentru că elixirul vieții fără de moarte este iubirea lor nemărginită față de tot ce merită iubire din iubire și care vorbesc o singură limbă „Lyrics”. Cei care citesc poezii ce poartă pecetea „MIHAELA CD” beneficiază de clipa magică a universului de a o cunoaște ca pe un membru onorabil al planetei POESIS și vor afla, că „reprezintă un întreg univers pentru că poezia ei este un accelerator gigantic al gândirii, al senzației, al facerii de bine”, Trandafir Sîmpetru - președinte al World Poets Association.

Privind adesea spre POESIS, recomandându-mă ca fiind „un cititor cinstit” (I Minulescu) am beneficiat si de data aceasta de darul format din poezii, primit de la POETA MIHAELA CD care stăpânește „TĂRÂMUL IUBIRII” după cum mi-a mărturisit adresa, o altă locatară a planetei POESIS, distinsa doamnă Aurelia Oancă. Totodată mi-a mai spus că autoarea poeziilor „Iubește-mă în fiecare anotimp” are „Pana înmuiată în cerneala iubirii, pictează slovele și tandrele șoapte de iubire în versuri pline de parfum” (Mai vino să-mi pictezi iubirea).

Versurile grupate în poezii se succed atât de plăcut, de spectaculos, de interesant, încât lectura volumului de poezii, am transformat - o într-un film de dragoste ca urmare a efectului pe care l-au avut versurile asupra imaginației mele… Personajele principale, EA și EL își fac rolul vieții „Un unic Tu și Eu amorezat” care „Pereche inimilor noi suntem/ Căci noi respirăm în tandem”. Peste un timp fără timp în iubire, se va auzi „Mai vino să-mi fii pocăință/ Mai vino să-mi stai aproape/ Mai vino să-mi aprinzi trăirea/ Mai vino… Din zori de zi până în noapte”. (Mai vino să-mi pictezi iubirea).

Filmul se derula, in imaginația mea cu fiecare vers, cu fiecare poezie și printre „Șoapte de iubire”, apare EA, (pag.16) diafană printre umbre și lumini, lumina iubirii care șoptește „Iubitul meu, a inimii splendoare!”, și umbra lăsată ca un văl pe ochi păstrând felia de mister a unei „Dragoste suavă” când în game de iubire „M-am lăsat dusă în azurul nopții/ De șoaptele flămânde de amor/”.

Citește mai mult:Silvia MIHALACHI (Montreal, Canada):  IUBIREA ȘI „UN UNIC TU ȘI EU AMOREZAT” SUNT UN ÎNTREG DIN...

Cezarina ADAMESCU: CARUSELUL IUBIRII

PVM PAULA copMaria Popescu-Vasilca, Paula, Împlinire târzie, Vol 3 din colecția "Dragostea, arză-o-ar focul!”, Editura Izvorul cuvântului, Buftea, 2020

Ceea ce face Mara Popescu-Vasilca în ciclul său de romane: ”Dragostea, arză-o-ar focul!” – este să ne așeze în față o oglindă, în care să ne privim cu atenție, să ne analizăm cu luciditate, pentru a vedea, comparativ, unde greșim și mai ales, cum să ne îndreptăm lipsurile. Deși pornește de la fapte reale, de la personaje autentice, măiestria autoarei transpune epic toate aceste întâmplări, dându-le înțeles și mesaj pentru noi, care suntem tentați să ne gândim la similitudini, la asociații cu propria personalitate. În viață, întâlnim aspecte care ne obligă să luăm atitudine. De fapt, aceasta este greutatea, să discernem care sunt situațiile în care trebuie să ne raportăm la realitate, ori să le socotim roade ale fanteziei noastre sau ale autorului. Și aici, hotărâtoare este puterea de convingere a celui care s-a încumetat să ni le înfățișeze, nu sub voaluri sau pelerine transparente, ci în toată superba lor nuditate. Și din acest punct de vedere, cititorul devine cel investit cu putere de analiză psihologică. Autoarea ne învață așadar, cum să analizăm, să discernem bine împrejurările, caracteristicile personajelor, situațiile în fapt, ca să formulăm unele judecăți de valoare. Nu în a condamna faptele, ci în a le evita pe cele dăunătoare. E și aceasta o artă. Arta de a trăi frumos, demn, magic. În aceste romane, autoarea se descoperă, se redescoperă, dar ne descoperă și pe noi, cei avizi de cunoaștere umană. Nu e loc de rușine, de pudoare, ori alt sentiment contrafăcut. Suntem oameni și atât. Nu trebuie să ne mirăm de nimic. Două dimensiuni urmărește autoarea pe parcursul acestor scrieri: una e a oamenilor și cealaltă a sentimentelor, decurgând din prima dimensiune, omenească. Împreună, acestea două alcătuiesc o altă dimensiune fundamentală: dimensiunea vieții. Și iată că autoarea, după exersări îndelungi, și-a format un stil propriu, propriile modalități de expresie, după care poate fi recunoscută cititorilor avizați și neavizați. Pentru că a devenit inconfundabilă. O notă de specificitate e aceea că, autoarea, chiar și atunci când scrie ficțiune, o face cu sinceritate. Ceea ce e remarcabil. Stilul e uneori interactiv, personajul intrând în direct cu cititorii prin fraze de genul: ”A, am uitat să vă spun...” Cartea debutează cu o aniversare. Majoratul Paulei, prilej de bucurie, de surprize, cadouri, veselie, emoții. Totul e perfect, rochița nouă cu jupon, fețele fericite ale celor din jur, familia unită, participând la sărbătoare cu toată inima. Vârsta tuturor posibilităților, a viselor cu ochii deschiși, a speranțelor. Vârsta Zburătorului care vrăjește fetele și le fură câte un sărut pe buze, apoi dispare, așa cum a venit, lăsând un dor mistuitor în urmă.

Citește mai mult:Cezarina ADAMESCU:  CARUSELUL IUBIRII

Johnny CIATLOS-DEAK (Montreal, Canada): DATORIA SCRIITORULUI DE A LUMINA TÂNĂRA GENERAȚIE - „COPIII ȘI POEZIA” DE AURELIA RÎNJEA

RA COPIII SI POEZIA cop1Distinsa scriitoare Aurelia Rînjea care ne-a încântat în ultimele 2 decenii cu peste 40 de titluri de autor, ne surprinde și anul 2022 cu 4 cărți noi, pe care le publică la editura LUCVAL&KEN, în ediții bilingve româno-franceză, cu următoarele titluri: COPIII ȘI POEZIA, ADAGIETTO, PĂPUȘARUL și PRIMA IUBIRE, POEZIA. Cele patru cărți formează un Tot, un întreg literar, conturând imaginea Poeziei, așa cum ea este trăită și dăruită de poetă. Concepția coperților și traducerea aparțin autoarei.

Talentata poetă Aurelia Rînjea, scrie o poezie solară, fiind perfect ancorată în spiritul acestui timp conștientizându-l. Actul său de creație e o declarație de dragoste adresată vieții. Iubirea poetei este extinsă în spectru larg, incluzând iubirea de oameni, iubirea de tot ce este frumos, iubirea de țară și de strămoși, dragostea față de nepoțica sa, iubirea față de familie, locurile natale, amintiri și nu în ultimul rând de natură și de poezie care este un imn, un crez, pe care poeta îl recită în gând, scriind pe file de timp ce vor rămâne nemuritoare, lăsând amprenta iubirii generațiilor viitoare.

Volumul COPIII ȘI POEZIA adună nestemate pe care poeta le așează cu o deosebită atenție în ghiozdanul de zestre, pe care îl lasă viitorimii și nepoțelei sale iubite Alexia, căreia îi dedică și acest volum. Gândul și intenția scriitoarei Aurelia Rînjea este de a da mai departe și a împărtăși ceea ce a primit prin talanții celești dăruiți la naștere, luminând prin învățături morale și sănătoase prin poezia sa. Însă așa cum spune Émile Zola foarte frumos: „Artistul nu este nimic fără dar, dar darul nu este nimic fără muncă”. Poezia autoarei nu este numai har, ci este susținută constant prin munca asiduă și roadele sale se văd așa cum am arătat la începutul acestei cronici prin nenumăratele volume de autor.

De la începutul cărții, distinsa doamnă Aurelia Rînjea, în cuvântul său de autor „MIRACOLUL POEZIEI SĂ ATINGĂ INIMA COPIILOR” se adresează părinților, bunicilor și profesorilor, care au un rol de formare, educare și îndrumare al copiilor și care prezentându-le poezia le pot trezi interesul. Pentru că așa cum spune autoarea „Când existența devine o autostradă pe care toți aleargă fără să știe unde, fără să privească la cei din jurul lor, când viața ta ajunge să depindă de alții, când societatea în care trăiești îți devine străină, ostilă și nu te mai regăsești în ea, te retragi în castelul tău lăuntric, de mână cu Poezia”. Poezia și creația în general, fie ea scrisă sau pictată, oferă persoanei un taler de echilibru între lumea exterioară și cea interioară, ajutând la răzbaterea prin furtunile vieții, dar și la dezvoltarea și evoluția persoanei. Aristotel spunea că „Scopul artei nu este să reprezinte aparența exterioară a lucrurilor, ci semnificația lor interioară”, iar erudita scriitoare Aurelia Rînjea exact asta face, încearcă prin poezie să deschidă portițe spre sufletul și mintea oamenilor, pentru că în fond acesta este unul dintre rolurile de bază ale scriitorilor, acela de a educa și a învăța. Dat fiind faptul că autoarea este și o talentată pictoriță și în scrierile sale fuzionează poezia cu arta imaginilor, iată Robert Schumann concluziona „A trimite lumină în întunecimea inimii oamenilor – aceasta este datoria artistului”.

Citește mai mult:Johnny CIATLOS-DEAK (Montreal, Canada):  DATORIA SCRIITORULUI DE A LUMINA TÂNĂRA GENERAȚIE -...

Vavila Popovici (Carolina de Nord) - Dumnezeu ne aude

Vavila Popovici Dumnezeu ne audeO carte de versuri intiutlată „Dumnezeu ne aude”, pregătită pentru această Sărbătoare a Paștelui, în care se pot găsi poeme cu „Vinerea Mare”, vizitare de mănăstiri, rugi către Cer. Cartea începe cu poemul:
Redă-mi, Doamne, lumina
„Nu M-ai fi căutat dacă nu M-ai fi găsit!” – Blaise Pascal
Redă-mi, Doamne, lumina în trista dimineață / și frunții mele sprijin – un strop de adevăr. / Am așteptat prea mult, clipa de fericire / și Te-am căutat, o, Doamne, / să – Ți cânt un imn de preaslăvire. / Ruga și cântul ce buzele-mi șoptesc, / se – nalță-nfiorate spre Tine, Doamne, / pe Tine te slăvesc! / Redă-mi lumina, Doamne, / în trista dimineață / și frunții mele sprijin – un strop de adevăr! //
și se termină cu poemul:
El și iubirea
Când preaplinul amărăciunii / sufletul nu-l mai poate suporta, / când nici haina trupului / nu mai poate fi carnală ispită, / când simțim că lumea-n care trăim / parcă nu ne mai vrea, / ni se hotărăște „deconectarea”. / O sfântă resemnare din nebunia zilelor ne scoate! / El și Iubirea rămân peste toate.//
Vavila Popovici

Iubirea – centrul Universului uman

FC96160ED3CA43D9957446D53CC2DAE2Aceasta este concluzia pe care o deduce / oferă scriitoarea Vavila Popovici în paginile volumului cu numărul 13 din ciclul ,,Articole, Eseuri”, Made in USA LULU ENTERPRISES, 2022. Chiar în debutul demersului său - ,,Iubire și căldură sufletească” – autoarea îl ia în sprijin pe Albert Einstein (,,Pentru iubire noi trăim și murim”) și face trimitere către realitățile veacurilor condensate în prezentul tulburat tocmai prin acțiunile unora dintre semenii noștri, posedați de ,,supremul egoism din sufletul lor”. De unde și întrebările pe deplin justificate pe care și le pun cei cu mintea și inima în stare de trezie: ,,De ce urâm? De ce nu ne acceptăm? De ce nu putem trăi în pace? De ce nu ne iubim?”
Răspunsurile pot fi găsite în paginile cărții. Acestea sunt formulate în virtutea propriei experiențe și argumentate prin dovezi culese din tezaurul gândirii pe care mari personalități ale lumii l-a lăsat drept moștenire urmașilor. Beneficiară a unei rigori științifice exemplare, Vavila Popovici oferă cititorilor un adevărat manual de învățătură, structurat în stil geometric – patrulaterul ,,Filosofie, Religie, Știință și Politică”. Nume de referință care au marcat spiritualitatea universală alcătuiesc structura de rezistență a edificiului: Ralph Waldo Emerson, Lev Tolstoi, Karl Marx, Friederich Engels, Williams James, Emile Boutroux, Jean-Marie Guyau, Friederich Wilhelm Nietzsche, Edmund Husserl, Henri-Louis Bergson. Sugestive, de asemenea, sunt titlurile capitolelor: ,,Iubire și căldură sufletească”, ,,Despre viclenie”, ,,Frica și curajul”, ,,Lipsa de respect”, ,,Lipsa de înțelepciune”, ,,Maleabilitate, duplicitate, fermitate”, ,,Iubirea cuprinde și gândul veșniciei”, ,,Lipsa de scrupule”, ,,Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!”, ,,Ordinea – lege a Universului”, ,,Despre conflicte”.

Citește mai mult:Iubirea – centrul Universului uman

Elena BUICĂ : ȘTEFAN DUMITRESCU - STÂLP DE ÎNȚELEPCIUNE ȘI FRUMUSEȚE

DUMITRESCU Stefan ICUCSCUTAM cop1Am primit prin internet o carte cu următoarea dedicație: „Un dar de suflet primit de la Dumnezeu pe care vi-l dăruiesc cu dragoste!”. Cartea numită „Iubirea ca un canion și un țipăt pe vârful muntelui”, apărută în anul 2021 la Editura „Armonii culturale”, este semnată de domnul Ștefan Dumitrescu, poet, prozator, dramaturg, eseist, critic și istoric literar, filozof și analist politic, personalitate care, prin vocația cuvântului scris, ocupă un loc important în spațiul nostru cultural. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și președinte al Asociației Biroul de Viitorologie București, iar, ca ființă pământeană, este un om cu suflet admirabil și cu vocația prieteniei, de care mă bucur și eu. Opera sa vastă și profundă, operă în care esențializează cele mai importante năzuințe ale ființei umane, deși a pătruns în universalitate, încă nu e bine cunoscută în țara natală pe măsura valorii ei, așa cum reiese din comentariile unor exegeți de valoare din străinătate și din țara noastră.

Mă așez cu multă plăcere la masa de scris pentru a așterne câteva impresii despre carte și despre autorul ei. Văzând titlul acestui volum închinat ființei adorate, primul gând m-a trimis la cei care își pun întrebarea: la vârsta senectuții poți purta în suflet o flacără a iubirii atât de vie ca în anii tinereții? Mulți au, ca răspuns, îndoiala. Până să ajung și eu la anii senectuții, credeam că erodarea fizică merge în același ritm cu stingerea treptată a trăirilor interioare, că omul, aflându-se la 70 de ani, trebuie să-și oblojească suferințele fizice, să se gândească la cele veșnice… Pe atunci excepțiile erau rare și longevivii erau admirați și invidiați, considerându-i uitați de Dumnezeu.

Citește mai mult:Elena BUICĂ : ȘTEFAN DUMITRESCU - STÂLP DE ÎNȚELEPCIUNE ȘI FRUMUSEȚE

Web Analytics