Lucia PĂTRAȘCU: GEORGE APOSTOIU & DUMITRU ANGHEL - ERAM STUDENŢII CARE...

APOSTOIU ANGHELESCU cop1Editura Lucas, Brăila 2018

Volumul „Eram studenţii care…”, o Antologie literară aniversară, Promoţia 1963 “George Călinescu” a Facultăţii de Filologie, Universitatea Bucureşti, semnat de George Apostoiu şi Dumitru Anghel, astăzi doi reputaţi oameni de cultură, este “…un omagiu şi o mărturie a preţuirii pe care o datorăm pleiadei magiştrilor noştri: George Călinescu, Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Mihai Pop, Jacques Byck, Edgar Papu, George Ivaşcu, George Macovescu, G. C. Nicolescu, Ion Coteanu, Alexandru Piru, Alexandru Niculescu, Ion Rotaru, Valeria Guţu-Romalo, Mioara Avram, Dumitru Micu, Ştefan Cazimir”, renumiţi dascăli care în generoasa lor dăruire au oferit acestei generaţii “şansa să iasă din condiţiile şi orizonturile culturale în care a trăit după război.” Cele peste patru sute de pagini adăpostesc exprimarea integrală a celor treizeci de autori referitoare la “studiile, producţiile literare, confesiunile…” ce dovedesc “forţa creativă, performanţele individuale, diversitatea de cariere, de atitudini, de opinii, de destine…”, deoarece fiecare dintre aceste nume importante în timp au avut un parcurs remarcabil, funcţie de chemarea interioară, de stările estetice, desăvârşite sub îndrumarea dascălilor menţionaţi şi, în special, a lui George Călinescu, cel care, profesor eminent, scriitor şi om de cultură admirabil, a insuflat studenţilor săi dragostea pentru cuvântul scris, citit şi dăruit cu generozitate şi altora.

Cine sunt autorii acestui volum interesant, cu un nume atât de sugestiv?

Citește mai departe: Lucia PĂTRAȘCU:  GEORGE APOSTOIU & DUMITRU ANGHEL - ERAM  STUDENŢII CARE...

Alex ȘTEFĂNESCU: O UNIUNE A COMPETENȚEI, BUNULUI-GUST ȘI ENTUZIASMULUI ÎN SLUJBA POEZIEI DIN BASARABIA

RG Alex STEFANESCU brAlex.Ștefănescu - 29 Iulie 2018
Prefața volumului Basarabia Sufletului Meu – Colecție de Poezie din Republica Moldova /The Bessarabia of my Soul – a poetry collection from the Republic of Moldova – versinue bilingvă română/engleză – editori Daniel Ioniță și Maria Toni
---------------------------------
„Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.”
(Alexei Mateevici)

Iată că doi foarte competenți oameni de litere din Basarabia și România, Maria Tonu – scriitoare și editoare basarabeancă din Toronto, Canada, și Daniel Ioniță, profesor, traducător și poet bucureștean stabilit la Sydney, Australia – au reușit ceea ce politicienii noștrii de de la est și vest de Prut nu au reușit: să își unească eforturile în folosul Basarabiei. În speță pentru promovarea poeziei Basarabene și a poeților de limbă română de acolo, în spațiul limbii engleze – lingua franca pe plan mondial. Și fac acest lucru cu profesionalism, competență, bun gust și entuziasm.

Dacă mi-ar fi cerut cineva o listă cu traducătorii capabili să traducă poezie românească din Basarabia în engleză, i-aș fi dat o sută de nume. Avem o armată întreagă de traducători buni, cu care am putea cuceri – cultural − lumea, în cazul că nu i-am descuraja plătindu-i prost pentru munca lor și neoferindu-le nici măcar o răsplată morală (sunt critici literari care când comentează o carte tradusă nu fac nicio referire la traducător!). Dar dacă mi s-ar fi cerut să indic un singur nume, al traducătorului pe care îl consider cel mai potrivit pentru o asemenea întreprindere, m-aș fi gândit, fără îndoială, la Daniel Ioniță, care are nu numai talentul, pregătirea intelectuală, experiența, ci și entuziasmul și mijloacele necesare (prin Academia Australiano-Română pentru Cultură pe care o conduce) pentru propagarea literaturii române în lume.

Citește mai departe: Alex ȘTEFĂNESCU:  O UNIUNE A COMPETENȚEI, BUNULUI-GUST ȘI ENTUZIASMULUI ÎN SLUJBA POEZIEI DIN...

Natalia STANCU: O INCITANTĂ PANORAMĂ TEATRALĂ

BRATESCU Magdalena RCTI cop1wbAm cunoscut-o pe Magdalena Brătescu, romancieră și critic de teatru, cu vreo doi ani în urmă, la Târgul de carte Bookfest din București. Atunci avusese amabilitatea să-mi aducă, din partea regretatului estetician Andrei Strihan, ultima apariție editorială a acestuia. Și, iată, primesc acum, de data aceasta prin poștă, un impresionant, masiv și foarte frumos volum de articole de teatru, tipărit în limba română la Editura „Familia” din Tel Aviv.

„Rendez-vous cu teatrul israelian” (vol. I) reflectă activitatea de cronicar a Magdalenei Brătescu, desfășurată între anii 2013 și 2017, în ritmul susținut cerut de interesul viu, pasiunea autoarei pentru arta spectacolului, cât și de rubrica pe care o deține în săptămânalul „Gazeta românească”. Regăsim, astfel, în „Rendez-vous...” o amplă, competentă și sensibilă panoramă a vieții teatrale din Israel, cele zece capitole care o compun reflectând creații ale teatrelor Habima, Hacameri, Beit Lessin, Gesher, Idishpil, Teatrul de Operă, Hasifriya, precum și ale instituțiilor repertoriale din Beer Sheva, Haifa ori Ierusalim. Înțelegem că, timp de aproape patru decenii, Magdalena Brătescu a asistat la revoluția teatrală provocată de apariția, pe firmamentul scenei, a „fenomenului Gesher” care a stimulat repertoriul și interpretativa regizorală, arta spectacolului israelian.

Prima întrebare pe care mi-am pus-o, dintr-un unghi strict profesional, a fost: Cum arată teatrul israelian și cum se răsfrânge acesta în oglinda fidelă, profundă, subtilă și receptivă propusă de antologie? Parcurgând cele peste 300 de pagini, aflu că, în privința repertoriului, se manifestă o largă deschidere față de dramaturgia universală. Nu e uitat Sofocle, dar e mult prezentat Shakespeare ca un contemporan al nostru. De asemenea: Molière, Hugo și Rostand. De mare interes se bucură Ibsen, Strindberg, dar, mai ales- dată fiind prezența masivă a celor care au făcut ALIA din fosta URSS-, literatura rusă, prin Gogol, Dostoievski, mult Cehov, dar și Erdman. Îi mai aflăm pe afișe, pe consacrații scenelor americane, de la Tennessee Williams, E. O’Neill la Sam Shepard și David Mamet. Se joacă mult adaptări după Orwell („1084”, „Ferma animalelor”), Klaus Mann („Mefisto”), Beckett, precum și Marius von Mayenburg. Pe lângă piese grave, se află multe musicaluri și spectacole de divertisment (de la consacrații bulevardului francez la Alan Ayckbourn, Ray Cooney sau Willy Russell. Tradiția teatrului idiș se regăsește în „vizitarea” lui Șalom Alehem, Anski (Dibuk), I.L. Peretz, Iacob Gordin (Mirale Efrat).

Citește mai departe: Natalia STANCU:  O INCITANTĂ PANORAMĂ TEATRALĂ

Constantin STANCIU: ADRIAN BOTEZ - TRĂIEŞTE-ŢI PROPRIA EPOPEE…

BOTEZ Adrian CARTEA APOCALIPSEI cop1Adrian Botez- Cartea Apocalipsei, versuri, 265 pagini, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2018

Adrian Botez este unul dintre cei mai harnici poeţi. Implicat, dedicat şi serios, bazându-se pe o cultură solidă, având drept reper valorile creştine, el s-a remarcat în spaţiul literaturii prin mai multe cărţi de poezie, eseu, proză scurtă şi roman. Susţine revista „Contraatac”, a fost remarcat şi nominalizat drept candidat la Premiul Nobel pentru Literatură, pentru anul 2017, de Asociaţia Academia Daco-Română TDC (preşedinte Geo Stroe).

Despre Adrian Botez, Cezarina Adamescu nota:
„Adrian Botez este, fără doar şi poate, cel mai original poet pe care mi-a fost dat să-l cunosc, răsfoind/ răscolind prin ceasloavele prăfuite, dar şi cele de ultimă oră ale liricii româneşti. El este fără pereche. Creaţia sa atât de diferită de vulgul cotidian care aduce osanale nesfârşite dimensiunii trupeşti a omului, şi-a pus amprenta, marca ei preţioasă pe domeniul, atât de râvnit al literaturii şi locul său nu poate fi ocupat de preopinenţii zilei, oricât s-ar da aceştia de ceasul morţii” (cf. În amurgul lumii cuvintelor – poeme pentru ziua mâniei: Adrian Botez, Rog, inorog, poeme, Editura Salonul Literar, Focşani, 1998 în Revista ARP – O carte pe zi, martie 2009).

Despre poet au mai scris şi alţi iubitori de literatură: Roxana Sorescu, Aurel Rău, Valeriu Anghel, Hristu Cândroveanu, Mircea Dinutz, Emilian Marcu, Marin Ifrim, Ion Miclău, Eugen Evu, Artur Silvestri etc). Volumul de poeme Cartea Apocalipsei, 265 pagini, apărută la Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2018, director Constantin Marafet, este o sinteză a creaţiei poetului, oglindă a vieţii sale, a viziunii care l-a dinamizat, o mărturie despre lumea în care a trăit, un exerciţiu de dăruire. Probabil, cartea va rămâne ca reper în opera sa, punct fix, în mişcarea dintre a fi şi a nu fi. Volumul are mai multe secţiuni, bine închegate, cu legătură solidă între ele şi cu viaţa lumii:

Citește mai departe: Constantin STANCIU:  ADRIAN BOTEZ - TRĂIEŞTE-ŢI PROPRIA EPOPEE…

LANSARE DE CARTE LA SINAGOGA MARE DIN CAPITALĂ

RHA DADU CARTEASinagoga Mare din Bucureşti a găzduit, în prezenţa autoarei Adina Rosenkranz-Herşcovici, lansarea volumului „Dadu”, dedicat memoriei părintelui său, avocatul David Rosenkranz, unul dintre străluciţii membri ai Baroului din Bucureşti între anii 1930-1960. Evenimentul a fost moderat de dr. Aurel Vainer, preşedintele F.C.E.R, alături de care au luat parte, în calitate de invitaţi, prof. univ. dr. Anca Irina Ionescu, Max Kurzberg şi actorii Eugen Cristea şi Cristina Deleanu.

În deschidere, directorul Departamentului Cultură, Artă, Media, Robert Schorr, le-a mulţumit tuturor celor prezenţi la un asemenea important eveniment editorial de evocare a avocatului David Rosenkranz. Preşedintele F.C.E.R., dr. Aurel Vainer, a remarcat în cuvântul său datoria onorată de autoare, de a aduce cinstire memoriei tatălui său, supranumit de apropiaţi Dadu. „David Rosenkranz a fost un om printre oameni, nu numai prin activitatea depusă, ci şi prin tot ce a făcut. Sunt în această carte multe mărturii despre bunătatea lui, mărturii despre un mare avocat, un bun profesionist”, a afirmat vorbitorul, evocând atât activitatea sa profesională, cât şi implicarea în viaţa comunităţilor evreieşti din România, mai cu seamă cea bucureşteană.

Citește mai departe: LANSARE DE CARTE  LA SINAGOGA MARE DIN CAPITALĂ  

Mihai NEAGU: BOOKLOOK! REVISTĂ INTERNAŢIONALĂ DE LITERATURĂ UMORISTICĂ Nr.23/2017 (43)

BOKKLOOK 2018Periodicul se deschide la cel mai înalt nivel cu poezii semnate de Lucian Blaga, Ion Minulescu, Nina Cassian, Nichita Stănescu, Alexandru Macedonschi, Cincinat Pavelescu, după care intrăm în contemporaneitate cu Eugen Deutsch auto al ciclurilor umoristice „Vesela istorie” şi „Invitaţie la operă”. Urmează „Catrene caniculare” semnate de Georgeta Paula Dimitriu, Gh. Bălăceanu, Viorel Martin, Ioana Voicilă Dobre, Mariana Dobrin, Vero, Giuseppe Navarra, Nicolae Bunduri, N. Mihu, Corneliu Berbente. Mai la vale intervine Mihai Batog-Bujeniţă cu textul teoretic „Despre unele aspecte critice în domeniul epigramatic”, dar şi cu exemplificări ritmate sub titlul generic „Supersonice de râs”.

Poeticul „Dialog peste timp” este susţinut de Mircea Trifu şi Eugen Deutsch, dar şi de Leu Gheorghe ajutat de E.Deutsch. Versuri umoristice mai semnează Vasile Unguraşu, iar proză de aceeaşi factură – Dorel Schor şi Nicolae Viziteu (acesta din urmă, de fapt, aforisme vesele). Caricaturi desenează pentru acest număr Costel Pătrăşcan, Andy Ceauşu, Cristinel Vecerdea, Edi Mattes din Israel. Andy Ceauşu din Israel ne propune o variantă la „Scufiţa Roşie, Basm comunist”.

Elena Mândru semnează un sonet, un rondel şi mai multe epigrame. Eugen Deutsch semnează mai departe „Pseudo-cronici literare” ritmate, după care urmează un zapis greu de descifrat datorită scriiturii gotico-slavoneşti şi „Fabula naivelor” de Carmen Antoaneta Marcean. În continuare parodii de Mihai Haivas şi Elena Mândru, premiate la Alba Iulia.

Din volumul „Nu râdeţi că-i chiar aşa!”, Gheorghe Bălăceanu a ales pentru acest număr al revistei proza „Eşti slab, domnule…!

Citește mai departe: Mihai NEAGU:  BOOKLOOK! REVISTĂ INTERNAŢIONALĂ DE LITERATURĂ UMORISTICĂ Nr.23/2017 (43)

Geo CĂLUGĂRU: CENTENARUL CÂNTAT DE SUFLETUL LUMINOS AL POEȚILOR

ARMENESCU UNIREA FACE PUTEREA cop1100 ANI DE LA REÎNTREGIREA DACIEI - MAREA UNIRE DE LA 1918

Hermes afirma că vitejia eroilor trebuie cântată de sufletul poeților, pentru ca „verbele înaripate” să poată trece pragul nemuririi. Astfel, am apreciat rezultatul strădaniei cunoscutei poete Elena Armenescu, concretizat în antologia eveniment „UNIREA FACE PUTEREA” apărută la editura Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, volum menit perenității. Concepția care a stat la baza acestei înfăptuiri de către distinsa autoare amintită mai sus, reflectă în bogatul și diversul material antologat, stâlpii de rezistență ai unui adevăr de necontestat, cuprins în citatul de pe coperta a patra, aparținând Președintelui Academiei Române – Academician Profesor Dr. Ioan-Aurel Pop ( citat selectat să încheie această recenzie) din care rezultă concluzia reală care trebuie prezentată publicului larg, „pentru că ea (Unirea n.n) a exprimat voința națională”.

Antologia „UNIREA FACE PUTEREA” alcătuită de Elena Armenescu, se deschide cu un frumos tricolor unduind pe verso-ul paginii de titlu, având drept fundal albastrul cerului pe a cărui boltă, un norișor alburiu se află parțial în spatele tricolorului. Pe pagina imediat următoare, se află poezia „Odă bucuriei” scrisă de Friedrich Schiller, text adoptat ca imn al Uniunii Europene, muzica Ludwig van Beethoven (cuprins în Simfonia a 9-a). Ne încălzește apoi privirea harta color – România Mare la 1 decembrie 1918. Pe următoarele șapte pagini, de o densitate și elevație excepțională a exprimării, este prefața semnată de Președintelui Academiei Române – Academician Profesor Dr Ioan-Aurel Pop ce ne poartă vrăjindu-ne, într-un spațiu spiritual încărcat de idealul de a fi IMPREUNĂ care i-a animat pe români secole de-a rândul, până au izbutit a-l împlini și asuma deplin și demn: „Fascinația marii Uniri din 1918”.

Citește mai departe: Geo CĂLUGĂRU: CENTENARUL CÂNTAT DE SUFLETUL LUMINOS AL POEȚILOR 

Vasilica GRIGORAȘ: VALEA, POETE ! - ÎNTRE IRONIE ȘI LUCIDITATE

BOGDANESCU VALEA POETE cop1În acest an, 2018, la Editura Cronedit din Iaşi, poetul bârlădean Simion Bogdănescu a publicat volumul „Valea, Poete!”. Privesc intens coperta pe un fond albastru, între senin şi cenuşiu, împletit cu un galben sclipitor, precum lanurile la maturitate, coapte deplin.

Mă incită titlul: „Valea, Poete!”, poeme. Deloc desluşit. Mi se pare puţin trist, oarecum hilar, desprind o uşoară ironie… cam “anapoda”. Şi totuşi, reflecând mai atent, conştientizez că acest titlul ne transmite un sentiment ontolgic pe o idee sensibilă: ardoarea confesiunii într-o zvâcnire de strigăt existenţial. Mi se pare deosebit de interesant şi încep să caut. Pe coperta a patra citesc un fragment despre autor: „Trezorier de plăsmuiri, avar şi risipitor, altruist şi însingurat, generos şi ispititor, creatorul bîrlădean este un Midas modern şi enigmatic, iar aurul pe care-l obţine din cuvintele atinse de harul său se numeşte POEZIE. Cu ea şi prin ea ne face părtaşi la cea mai ispititoare aventură care îi este sorocită omului: frîngerea azimei sufleteşti întru îndestularea semenilor!”. (Valeriu Stancu) Înţeleg că este un om plin de paradoxuri, poate prea auster cu domnia sa, dar aş îndrăzni să spun că întrevăd un poet atipic, un scriitor „altfel”, ca şi titlul cărţii. Doreşte oare poetul să fie în trend cu moda de astăzi, când toate se vor a fi altfel: „şcoala altfel”, „familia altfel”, „iubirea altfel”, „literatura altfel”, „poezia altfel”...? Poate că nu, sau doar în ceea ce priveşte individualizarea ca scriitor în panoplia literaturii române.

În cea mai mare măsură, poeţii cântă în versurile lor viaţa cu toate ale ei: cu bucurii şi tristeţi, împliniri şi dezamăgiri, trăiri şi experienţe suave sau mai deocheate, natura întru toate manifestările ei, iubirea de la sublim la grotesc...

Poezia din cartea „Valea, poete!” este de factură filosofică, abordează probleme existenţiale, viaţa şi moartea, timpul ireversibil în dimensiunile lui, impactul sfârşitului asupra prezentului, a morţii asupra vieţii... Prin poeziile sale, autorul se adresează eului interior, însă în subsidiar, se adresează nouă tuturor, şi fiecăruia în parte. Nu-l putem bănui de disperare, dezamăgire, nici măcar de slăbiciune firesc umană, deşi episodic întâlnim fărâme de pesimism:”eu rămân pe ţărm/ nedesluşit/ precum ceaţa/ şi-aştept soarele morţii/ cu faţa plînsă/ cu plînsă faţă.” (Maree ascunsă) Luciditatea, demnitatea şi curiozitatea îl îndeamnă să abordeze subiecte puţin accesibile şi încâlcite, precum lianele în junglă.

Citește mai departe: Vasilica GRIGORAȘ:  VALEA, POETE ! - ÎNTRE IRONIE ȘI LUCIDITATE

Rodica Elena LUPU: MIHAI EMINESCU A GÂNDIT PENTRU NEAMUL NOSTRU

LUPU E Rodica LUME MULTA OAMENI PUTINI copȊn faţa unei opere de artǎ, vizualǎ sau auditivǎ, dacǎ sensibilitatea noastrǎ esteticǎ nu tresaltǎ, şi uneori pânǎ la extaz, valoarea ei este nulǎ. De aceea şi în metafizicǎ, estetica participǎ în sfera afectivului, frumosul şi adevǎrul se impun în primul rând prin simţire. Oamenii insensibili sunt atrofiaţi fie din cauza unor insuficiente eforturi de gândire, fie din cauzǎ de ordin patologic.

Când Eminescu scrie: Credinţa zugrǎveşte icoane în biserici, se referǎ tocmai la acest sentiment, afectiv şi orizontul lui estetic. Afectivul şi implicaţiile lui estetice stau şi la baza gândirii biopolitice a neamului. M-a preocupat şi mă preocupă fenomenul biopolitic şi vă propun câteva pagini din opera politică a lui Mihai Eminescu: Putreziciunea socială şi politică; Degenerarea fizică şi intelectuală a naţiunii; In faţa lui Ştefan Vodă; Religia; Ideile Liberale si Conservatoare ale naţionalităţii noastre; Amestecul străinilor în România; Studii etnologice.

În politică, românul nu trebuie să importe idei străine despre dreptate sau adevăr, nici democraţie franţuzească, absolutism ţarist etc. Principiile politice ale românului să fie determinate de gândirea şi concepţia lui despre viaţă, patrie, familie şi credinţa lui. Asta cu atât mai mult, cu cât etnicitatea noastră este legată de existenţa milenară a spaţiului Carpatin. În ceea ce priveşlte concerpţia cosmogonică a poetului, am sesizat că mulţi critici literari, mai mari sau mai mici, îi atribuie lui Eminescu anumite influenţe Kantice sau pesimismul lui Schopenhauer.

În ce priveşte Kant, atât în Critica raţiunii pure, cât şi în Critica raţiunii practice, ideile lui sunt fundamentate pe raţionalismul spiritului protestant Luteran iar după unii autori, Kant suferă şi o influenţă a gândirii lui Platon. Schopenhauer este în adevăr pesimist însă Mihai Eminescu în toată opera sa poetică şi politică este un mare idealist.

Citește mai departe: Rodica Elena LUPU:  MIHAI EMINESCU  A GÂNDIT PENTRU NEAMUL NOSTRU

Web Analytics