Constantin MARIN: O REVISTĂ PERENĂ - IZVOARE CODRENE ȘI CHIORENE

ICC REV15„Izvoare Codrene şi Chiorene” – Revistă de cultură, literatură, artă, religie, tradiţii – Nr. 15, 2019

Spre mijlocul anului 2010, apărea, din iniţiativa poetului Vasile Dan Marchiş – unul dintre exponenţii de frunte ai grupării culturale „Izvoare Codrene” – primul număr al revistei cu acelaşi nume. Cum se întâmplă de obicei, scepticii au lansat opinia conform căreia revista „nu va avea prea multe zile de trăit”. Însă, Dumnezeu a vrut să contrazică această „profeţie mincinoasă”, iar revista apărea, an de ani, mai viguroasă, cu un conţinut din ce în ce mai diversificat.

Când lucrurile se leagă, altfel spus când „îşi dau mâna” oamenii de cultură, autorităţile locale şi oamenii de afaceri se creează condiţiile ideale pentru creşterea unui „vlăstar” literar, necesar zonei maramureşene, despre care facem vorbire.

În cel mai recent număr al acestei reviste este prezentată opinia părintelui Radu Botiş, despre volumul omagial 100 de ani de la Marea Unire. 100 de personalităţi maramureşene care au făcut istorie. Sunt menţionaţi arhiepiscopul Maramureşului, vrednicul de pomenire şi amintire Justinian Chira, episcopul Emilian Birdaş, George Pop de Băseşti, luptătorul anticomunist Vasile Blidar, scriitorul Petre Dulfu, folcloristul Emil Gavriş, doctorul Florian Ulmeanu, părintele Vasile Lucaciu, „alături de marea pleiadă a atâtor făuritori de unire şi întregitori de neam, cu generozitate cuprinşi în această carte-document”.

Citește mai mult:Constantin MARIN:  O REVISTĂ PERENĂ - IZVOARE CODRENE ȘI CHIORENE 

LANSARE DE CARTE: FEREASTRĂ SPRE MÂINE - Simona Mihuțiu

Foto roman Fereastra catre maaine Simona MihutiuAstăzi, într-o frumoasă, însorită zi de sfârșit de martie (30.03.2019), am avut bucuria să fiu invitată la o lansare de carte a distinsei doamne doctor Simona Mihuțiu .
Medic oncolog la Spitalul Clinic Municipal „Dr. Gavril Curteanu”din Oradea, de data această doamna Simona Mihuțiu alege să ne vindece sufletele , într-o evadare a sa din mediul spitalului unde întâlnește suferința fizică zilnic.
Așa cum autoarea ne mărturisește “Fereastră spre mâine este un roman de dragoste, scris din suflet pentru suflet. Este o carte de ficțiune, dar care se derulează pe fundalul unor întâmplari reale. Într-o lume în care se citește putin, această carte este scrisă din plăcere, pentru plăcerea de a citi. Am simţit o eliberare, o evadare din ceea ce facem noi în fiecare zi pe plan profesional. Oncologia mi-a adus foarte multe satisfacţii dar nu este mai puţin adevărat – noi ştim foarte bine cei care lucrăm la oncologie – că te întâlneşti zilnic cu boala şi moartea şi nu are cum să nu te amprenteze aceste lucruri. Şi atunci mi-am propus să evadez în ceva frumos, şi ce poate fi mai frumos decât o poveste de iubire”- Simona Mihuţiu.
Manifestarea a fost rodul unei frumoase și fructuoase colaborări între Asociația Culturală „Citadela Artelor” Cluj Napoca, Uniunea Artiștilor Plastici din România, filiala Oradea în parteneriat cu editura care și-a pus girul pentru acest roman de debut al autoarei, Editura Total Publishing, București, într-o locație cu gust și pricepere aleasă, Omega House, (Str. Aurel Vlaicu, nr 20, sector 2), ce într-un spațiu primitor, intim, adecvat acestui gen de eveniment a adunat un public numeros, cititori, colegi de breaslă și prieteni, iubitori de literatură, oameni ai condeiului, jurnaliști.

Citește mai mult:LANSARE DE CARTE:  FEREASTRĂ SPRE MÂINE - Simona Mihuțiu

Vasile Filip: ÎN VÂLTOAREA VIEȚII

Articole Eseuri IX 2019 coperta simplaMultă vreme – poate chiar și în timpurile contemporane nouă – în memoria publicului cititor imaginea scriitorului îl înfățișa pe acesta ca pe o ființă eterică, izolată în turnul de fildeș, într-un univers de nepătruns, dincolo de vâltoarea vieții din care, la drept vorbind, își culegea subiectele metamofozate în opere literare. Uneori – în capodopere. Fără îndoială, această viziune nu corespunde decât, poate, pe ici – pe colo cu realitatea. Într-o bună măsură, însă, ea dovedește prețuirea publicului, exprimată și ea într-o manieră artistică, metaforică. Trebuie, deci, luată ca atare, viața... internă – individuală sau de breaslă – oferind și posibilitatea unor considerații mai realiste și mai puțin... lirice.
În cazul scriitoarei Vavila Popovici, chestiunea este cât se poate de lesne de pătruns și se înțeles. Autoarea ni se înfățișează ca un spirit ancorat profund în realitățile pe care le trăiești la modul direct, neocolind, însă, pe cele tangențiale doar, dar care îi dau, și ele, posibilitatea de a se exprima în registre mai cuprinzătoare și mai relevante.
Spirit mereu iscoditor, însetat de cunoaștere, dar și generos în a oferi cunoștințe, Vavila Popovici și-a lărgit considerabil paleta scriitoricească, dovedind o putere de cuprindere nu doar demnă de admirat, ci și uimitoare pentru un om căruia viața nu i-a arătat doar fața zâmbitoare. Și din acest unghi văzute lucrurile, nu comit nici o exagerare decât afirm că Vavila Popovici este un învingător. Iar victoriile sale au înfățișare concretă: cărțile sale. Abordarea eseisticii nu este, prin urmare, un simplu joc. Sau exercițiu - ,,să încerc și altceva”. Este o chemare concordantă cu cele iscate dinspre poezie sau proză.
Eseul – încercare deopotrivă jurnalistică și literară – permite practicantului cel puțin două posibilități de reușită. Prima: substanța informației; a doua: comentariile și adaosurile, personale sau citate, menite să confere actului final miez plin și strai artistic. Ar mai fi ceva: acuratețea și eleganța limbii, în înțelesul respectului față de propriul condei, dar și, mai ales, față de cei cărora se adresează: cititorii. Pun accentul și pe acest aspect, deoarece nu de puține ori am dat cu ochii peste texte cu pretenții, apărute în publicații pretențioase, în care căderea în vulgar și în polemică lipsită de idei compromite întregul demers.

Citește mai mult:Vasile Filip: ÎN VÂLTOAREA VIEȚII

Cristian Petru BĂLAN - STRĂLUCIRILE AURIFERE ALE UNUI REST DE ARGINȚI

STROIA AG RLTA cop1Cronica literară a cărții de versuri „Restul la 30 de arginți” a poetului Gheorghe A Stroia:

În contextul literaturii universale cu tematică spirituală nu se poate spune că literatura română ar prevala cu o pondere numerică deosebită, dar constatăm că, în ultimii ani, s-au înmulțit îndeosebi numărul cărților de versuri creștine precum și al poeților care abordează asemenea subiecte. Creatori talentați care înainte se lansaseră îndeosebi cu poezii patriotice, sociale sau erotice, descoperim că, mai recent, au început să abordeze tot mai des și cu destul succes poezii inspirate din Biblie, îndeosebi din Noul Testament.

Tânărul scriitor, poet, critic literar și editor Gheorghe A. Stroia, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, este unul dintre ei, dovedindu-se pe cât de prolific, pe atât de apreciat. Ultimul său volum „Restul la 30 de arginți”, editat la editura Armonii culturale, se încadrează perfect acestei tematici nobile, fără a detalia diferitele subiecte biblice, cum ne-am fi așteptat, ci mai degrabă ne înfățișează efectul spiritual al evenimentelor și descrierilor noutestamentale, ecoul lor asupra spiritului uman care, în contact cu ele, se înnobilează și se se umple de liniște și pace: E-atâta pace-n flori și în văzduh, Milenii de războaie au tot pierit, S-a dus cu ele-al lumii vechi tumult Și-mpărății preaveșnice-au murit. Rămas-a doar petala cea de floare, Pe care Domnul însuși a pus scut, Vor mai pieri în fum multe regate, Dar va rămâne mărturie crinul mut. Va rămânea prin secoli doar aleea Pe care-Atoatețiitorul a sădit, Din slava lui, sămânța minunată, Din care florile timide-au răsărit.

Citește mai mult:Cristian Petru BĂLAN - STRĂLUCIRILE AURIFERE ALE UNUI REST DE ARGINȚI

Cristian Petru BĂLAN: PROF.DR. AUREL SASU - DICȚIONARUL BIOGRAFIC AL LITERATURII ROMÂNE

SASU DICTIONARProf. Dr. Aurel Sasu - autorul celei mai complete lucrări de lexicografie literară publicată vreodată în cultura română („Dicţionarul biografic al literaturii române” (DBLR) )

„Dicţionarul biografic al literaturii române” (DBLR), redactat în două volume (vol. I: literele A-L, vol. al II-lea: literele M-Z), este primul dicţionar al scriitorilor români având, cu mici excepţii, portretele tuturor scriitorilor de limbă română din ţară şi din străinătate.

În toamna anului 2006, la editura „Paralela 45”, în seria „Marile dicţionare”, a apărut cel mai complet dicţionar biografic (concentrat) al scriitorilor români publicat vreodată în cultura română, o lucrare de excepţie, pe cât de bine documentată, pe atât de necesară şi valoroasă, rod al unei munci titanice şi ambiţioase depusă de cunoscutul critic, istoric literar şi traducător Aurel Sasu (n. 1943), profesor la Facultatea de Litere a Universităţii „Avram Iancu” din Cluj-Napoca (din 2000 şi decan din 2002), doctor în filologie al Universităţii din Cluj, lector de limbă şi civilizaţie românească la University of Washington din Seatle (Statele Unite), Resident Scholar (1991) la Multicultural History Society of Ontario (Toronto, Canada) şi Visiting Scholar la Northrop Frye Center, Victoria University (1993, Toronto, Canada), fost Bursier Fulbright, în 1998, la Georgetown University din Washington DC, laureat a numeroase premii, printre care Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pe 1994 si premiul „Opera Magna” al Uniunii Scriitorilor (1995) ş.a.

Citește mai mult:Cristian Petru BĂLAN:  PROF.DR. AUREL SASU - DICȚIONARUL BIOGRAFIC AL LITERATURII ROMÂNE

Victor TEIȘANU: UN CATEHISM POETICO-EPIC

DABIJA Nicolae ASCHII DE CER cop1Despre Nicolae Dabija am scris în câteva rânduri, subliniind de fiecare dată lejeritatea sa de veritabil prestidigitator în mânuirea limbii române. Noul volum, „Așchii de Cer” (Editura pentru Literatură și Artă, Chișinău, 2018), reconfirmă cu asupra de măsură această abilitate. Avem de-a face cu o lucrare-mozaic, adunând între coperți fragmente („așchii”) de cele mai diverse proveniențe. Sunt 599 de „așchii”, unele sub forma narațiunii, mai extinse, altele, compuse din cuvinte puține, cu aspect aforistic. Se circumscriu unor zone care, prin definiție, nu prea consonează : politică, artă, filosofie, religie, istorie, medicină, educație, democrație și dictatură, sat și oraș, copilărie și maturitate sau senectute. Toate unite însă printr-o haină stilistică inconfundabilă și mai ales prin acea ubicuă atitudine de empatizare sau polemizare cu subiectul.

Așadar, poziționarea lui Nicolae Dabija față de „așchiile” sale este bivalentă: critică, dacă vorbim de ceva care încalcă standardele etice ale scriitorului, sau elogioasă, când subiectul abordat se încadrează în aceste standarde. E limpede însă că autorul se simte confortabil și ca moralist, în buna tradiție a termenului. Astfel, criteriul moral devine hegemonic, dictând tonul discursului. Încât și vocabula așchie se încarcă de emoții cu semn pozitiv : „Nu există Neam mai frumos pe lume ca această așchie de Neam românesc care m-a înfiat”, afirmă Nicolae Dabija relativ la Basarabia. Dar o face cu durerea imposibil de vindecat că pământul din stânga Prutului continuă să fie o „așchie de țară în afara Țării”. Când se numesc „așchii de cer”, atunci cu siguranță este sugerată, în contul lor, o valoare spirituală.

Însă problema Basarabiei rămâne permanent pe tapet, devenind obsesivă. Indiferent pe unde ne-ar purta la un moment dat harul său iscoditor, Nicolae Dabija se întoarce întotdeauna la istoria mutilată a străvechiului teritoriu românesc înstrăinat. Sistematic, aceasta va fi prisma prin care sunt priviți și judecați contemporanii, dar și înaintașii, cu toate faptele lor. Carența morală a prezentului, ne spune scriitorul, vine mai cu seamă din anihilarea credinței și etosului creștin, săvârșită în lunga perioadă de ocupație bolșevică și atee: „Ce tristă istorie am avut, dacă la 1665 Chișinăul avea 17 biserici, iar acum, după 350 de ani de zidiri bisericești, sunt doar 16!”.

Citește mai mult:Victor TEIȘANU:  UN CATEHISM POETICO-EPIC

Vasile Filip: Autoportret în cuvinte

Intrebari si raspunsuri coperta 1 Cu sau fără voia lor şi indiferent de maniera în care îşi construiesc opera, scriitorii îşi dezvăluie şi propriul portret spiritual. Reuşita depinzând de dimensiunile şi de profunzimea implicării, sinceritatea şi onestitatea dăruirii sporind în chip hotărâtor şi valoarea demersului literar. Opera este autorul, autorul este opera lui – cum s-a mai spus şi s-a mai scris în nenumărate rânduri, cu aceleaşi sau cu alte cuvinte.
Doar interviul face... opinie separată, el devenind un... caz particular în care intervievatul este „silit” să-şi dezvăluie, uneori până în detaliu, identitatea. În bună măsură, totul stă în calităţile de... investigator pe care le posedă cel ce pune întrebările. În situaţiile normale, indiscreţia nu este un păcat, ci un stimulator, mărturisirile directe şi sincere constituindu-se în tuşe esenţiale în alcătuirea unui autoportret nu doar credibil, ci şi demn de admiraţie. Iar mărturisitorul îşi asumă ipostaza unei... odăi cu interiorul în afară....
Vavila Popovici a publicat, începând cu anul 1993 şi până către sfârşitul lui 2018, patruzeci şi cinci de cărţi. Între acestea – poezie, proză, publicistică – şi una de interviuri: „Dialoguri îndrăgite” (2013). Luna noiembrie a anului 2018 a mai adăugat o a doua carte de interviuri – „Întrebări şi răspunsuri” – apărută la Editura Singur din Târgovişte, un oraş de care autoarea este legată cu nevăzute dar durabile fire, adunate într-un ghem al frumoaselor aduceri-aminte. Târgovişte, care, iată, alături de Turnul Chindiei şi de Crizantema de aur, aşează şi cartea – „cea mai de folos zăbavă...” Cuvine-se cu adevărat să aducem, prin urmare, bine meritatele laude şi localităţilor de mai mici dimensiuni geografice, dar cu o viaţă spirituală în măsură să-i stimuleze şi pe cei cu... nasul mai presus. Târgovişte, şi Piteşti, şi Alexandria, şi Adjud, şi Bârlad, şi Botoşani, şi Dor Mărunt, şi Vama pot fi considerate modele. În mod sigur şi multe altele încă.
Volumul pe care îl au în atenţie aceste însemnări însumează optsprezece interviuri. Optsprezece mărturisiri făcute nu numai în faţa celui ce formulează întrebările, ci şi (mai ales) a cititorilor. Precum şi a unui duhovnic dăruit cu haruri divine, aş îndrăzni să afirm. Pe parcursul acestora, Vavila Popovici îşi rememorează biografia, într-o manieră emotiv-raţională subsumată sincerităţii. Bucuriile şi tristeţile nu sunt părţi separate ale fiinţei; ele alcătuiesc întregul în mod armonios şi convingător. „Cred în confesiunea prin rememorare la care trebuie să se adauge introspecţia şi analiza, atât cât poate fiecare dintre cei care scriu, după cunoştinţe şi simţăminte. Chiar dacă confesiunea pleacă de la subiectivitate, ea transcende caracterul personal al comunicării şi reprezintă, de cele mai multe ori, eul colectiv”.

Citește mai mult:Vasile Filip: Autoportret în cuvinte

Nicolae BĂCIUŢ: APROAPE / DEPARTE PREFAȚĂ LA VOLUMUL „GÂNDURI PRINTRE RÂNDURI” DE SILVIA URDEA

URDEA Silvia GPR cop1Silvia Urdea îmi era cunoscută din primii mei ani „vetrişti”, numărându-se în anii optzeci printre autorii redutabili ai revistei târgu-mureşene Vatra, unde a colaborat cu cronici literare, recenzii, despre proza acelor ani.

La Târgu-Mureş, Silvia Urdea a ajuns în 1965, după absolvirea Facultăţii de Filologie din Cluj-Napoca, fiind repartizată ca asistent universitar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Târgu-Mureș, secția filologie, ceea ce vorbeşte de la sine despre calităţile tânărului dascăl. Evoluţia sa a fost una ascendentă, obţinând titlul de Doctor în Filologie, la Universitatea din Iaşi, cu o teză despre proza lui Anton Holban, sub îndrumarea prof. dr. doc. Constantin Ciopraga, pe care, în colecţia celebră în epocă, „Universitaria”, o publică la Editura Minerva, în 1983, sub titlul Anton Holban sau interogația ca destin, după ce, în 1981 a publicat un mănunchi din publicistica lui Octavian Goga, Pagini publicistice, în colecția „Restituiri”, coordonată de Mircea Zaciu.

După desfiinţarea Institutului Pedagogic de la Târgu-Mureş, şi-a continuat activitatea la Filiala Academiei din Târgu-Mureș, în calitate de cercetător științific, ocupându-se de presa transilvăneană din perioada interbelică, finalizând câteva studii. Până la plecarea definitivă din ţară (august 1990) şi stabilirea în SUA, prezenţa sa publicistică a fost mai degrabă discretă, fiind una dintre vocile critice pe care le-a pierdut şi revista Vatra şi istoria literară, după ce autoarea îşi câştigase şi notorietate şi autoritate. Şederea în SUA nu a ţinut-o însă departe de preocupările sale literare, extinse şi în sfera eseistică şi în cea publicistică, colaborând la ziarul Lumea liberă, editat de Cornel Dumitrescu, la revista Foaie, editată de Romeo Stana, la Lumea românească, apărând sporadic la Grand Rapids, editat sub îngrijirea lui Mihai Gheorghiu, la Art-Emis, la Curentul internațional USA, editat în Sterling Heights, Michigan, de Ștefan Străjeri, și la Vatra veche, editată la Târgu-Mureș, sub direcția lui Nicolae Băciuț.

Citește mai mult:Nicolae BĂCIUŢ:  APROAPE / DEPARTE PREFAȚĂ LA VOLUMUL „GÂNDURI PRINTRE RÂNDURI” DE SILVIA URDEA

Vasilica GRIGORAȘ: ŞI POEȚII CONSTRUIESC PODURI

PODURI LIRICE VOL2Cu mai bine de 16 ani în urmă, Valentina Teclici, doctor în sociologie, şi-a ales ca ţară de adopţie îndepărtata Noua Zeelandă. A scris şi publicat poezie şi proză în România în limba română, a scris în Noua Zeelandă în limba engleză, dar a fost publicată şi în reviste şi antologii din Canada, SUA, Irlanda, Australia, Israel... Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti, Secţia pentru copii şi tineret (1993), a Societăţii Poeţilor în Viaţă din Hawke’s Bay (2013) şi a Societăţii de Poezie din Noua Zeelandă (2013). Dacă în lumea literară din România şi Noua Zeelandă este cunoscută ca poetă şi scriitoare, la sfârşitul anului 2016 vedea lumina tiparului primul volum al unei inedite antologii, iar în toamna acestui an (2018) apare cel de-al doilea volum din Antologia „Poetical bridges – Poduri lirice”. Ambele volume sunt în ediţie bilingvă, română – engleză şi au aceeaşi structură internă, fiecare incluzând 12 poeţi din Noua Zeelandă şi 12 de origine română. Cartea apare la Editura Scripta manent, Napier (NZ) şi tipărită în România, PIM, Iaşi.

După editarea volumului 1, am publicat o recenzie în mai multe publicaţii periodice din ţară şi din străinătate, pe suport hârtie şi în mediul online. De data aceasta, voi face anumite consideraţii asupra celui de-al doilea volum. Valentina Teclici concepe această carte din interiorul poeziei, din inima cuvântului bine rostuit în vers. Aici o întâlnim în postura de antologator, editor şi traducător. Este „amfitrionul” volumului, „invitând la cuvânt” pe „scena” celor 224 de pagini poeţi români, trăitori în România, Australia şi Israel şi din Noua Zeelandă, unii stabiliţi aici din alte colţuri ale lumii (Honduras, SUA, Spania, Serbia). Aşezarea poeţilor în volum este în ordinea descrescătoare a vârstei acestora (unul din Noua Zeelandă, unul din România), după cum urmează: Sonia MacKenzie, Ion Gh. Pricop, Dame Fiona Kidman, Passionaria Stoicescu, Cristine Climo, George Roca, Laurice Gilbert, Vlad Vasiliu, Anita Arlov, Cezarina Adamescu, Angus MacDonald, Dorina Stoica, Jeremy Roberts, Bianca Marcovici, Tim Upperton, Constantin Frosin, Leonel Alvarado, Victoria Milescu, Bryan Walpert, Luminiţa Potîrniche, Gus Simonovic, Ştefan Doru Dăncuş, Maria Munoz, Manuela Cerasela Jerlăianu.

Citește mai mult:Vasilica GRIGORAȘ:  ŞI POEȚII CONSTRUIESC PODURI

Web Analytics