C.I.A. are calitatea de a schimba mentalităţi fără să vrea !

421911 616686771690107 1023493594 n"La început un moft, lucram pe-un soft lipsă
Cu un casetofon făceam în fel şi chip, să
Egalizez o voce în plină pubertate
Cu ce scoteam din orga cu difuzoare sparte
Clipuri depistate, la piese de prin state
Mă fac să prind instant enigme de prin spate
Şi am vrut s-o fac în felu meu şi mi-a ieşit
N-am copiat pe nimeni unii ar zice că am reuşit
Am răguşit pe scene, am fost plătit să fac ce-mi place
Dar ştiu cât am muncit, cât am plătit să fac ce-mi place"
(C.I.A., Cel care sunt azi)
Spuneţi-mi, vă rog, cum a luat naştere C.I.A.? Care este reţeta succesului şi a continuităţii în preferinţa publicului românesc?
Salut. C.I.A. iniţial a fost numele unor seri în care organizăm seri hip-hop în Craiova. Ulterior, cei mai harnici MC dintre toţi care activam atunci, am format trupa cu acelaşi nume. Nu avem o reţetă a succesului, pentru că nici nu ne considerăm un real succes de piaţă. Tot ce lăsăm în urmă este rodul unei exprimări artistice în diferite momente din vieţile fiecăruia. Au fost piese care “au prins”, au fost piese care nu. Nouă ne plac toate. Nu le făceam dacă nu ne plăceau. Un alt răspuns la întrebare ar fi: fiecare dintre noi ne-am apucat serios de treaba asta tocmai din dorinţa de a asculta nişte piese aşa cum am vrea noi să fie construite.
- Ce înseamnă muzica rap pentru C.I.A.?
Înseamnă unealta prin care comunicăm cu oamenii care ne ascultă. Rap-ul probabil că este muzica prin care ne exprimăm cel mai clar.
- Care sunt avantajele şi obstacolele pe care le-aţi întâlnit în cariera dumneavoastră de artişti?

Ca şi părţi bune considerăm: un public la concert care rezonează la unison cu tine, oameni care ne poartă hainele, ne ascultă cd-urile, cât şi un plus de venit trecător. Ca şi obstacole: imposibilitatea noastră la un moment dat de a ajunge la publicul larg, ba din cauza reticenţei/ ignoranţei celor care ar fi putut realiza asta, ba din cauza imaturităţii publicului larg, care este “educat” în această manieră de către media românească creatoare de conţinut absolut pueril – parte din media care din păcate este majoritară.

Citește mai departe: C.I.A. are calitatea de a schimba mentalităţi fără să vrea !

Interviu cu Andra Măruţă

image5Cine-o vrut să vadă
Sufletul curat
Şi omenia
De ne-o călcat pragul
Noi am arătat
Cum îi România
(Mă mândresc că sunt român, Andra, Săndel & Aurora Mihai, Happy Hour, 2008)
- Bună Andra, îţi mulţumesc frumos pentru bunăvoinţa de a-mi oferi acest interviu. La începutul noului sezon “Românii au talent” mi-am amintit de cântecul Mă mândresc că sunt român interpretat în 2008 la emisiunea lui Cătălin Măruţă. Pentru început, te rog să-mi spui ce înseamnă pentru tine Mândria de a fi român. De ce trebuie să ne mândrim că suntem români?
Pentru că dacă noi nu ne-am mândri cu asta, atunci nu putem pretinde nimănui de pe fața pământului să ne prețuiască. Și din motive personale m-am mândrit întotdeauna că sunt româncă, pentru că am crescut într-o familie mare și frumoasă, care m-a învățat să respect tradiții minunate. Am avut norocul să cunosc aici oameni deosebiți. Sigur că nicio țară n-are numai bune sau numai rele, așa e și România, dar oriunde în lume, pe unde am fost și m-a întrebat cineva, am răspuns cu sinceră mândrie de unde vin!
- Ce-ţi place şi ce ai schimba la România?

Citește mai departe: Interviu cu Andra Măruţă

Cutremur în inima mea – Interviu de pus în Album cu MELLINA - Realizat de Adrian-Vladimir COSTEA

1491651 864566476892624 8120798008035890327 nAm încercat, ţi-am căutat şi scuze
Dar sincer zic, le-ai meritat
Că te-ai schimbat
În mii de personaje
Cine naiba eşti, de fapt?

Nu mai vreau, nu mai pot
De lângă mine ai plecat
Azi din lumea mea
Sau ce-a mai rămas din ea
Atunci când a contat
Ai fost oriunde altundeva
Oh
(MELLINA, Cutremur în inima mea)

– “Cutremur în inima mea”, o “Poză de album”, un “Mâine” pentru “1ndrăgostit”. Pentru început, te rog să-mi vorbeşti despre tine şi despre cum ai descoperit reţeta succesului. Cine este Mellina? Dacă ar fi să alegi un cântec, un cuvânt sau o carte care să te caracterizeze, ce ai alege?
Hello! Eu sunt un om simplu care şi-a canalizat toată energia către ce îmi aduce bucurie şi anume MUZICA. Nimeni nu cred că a descoperit reţeta succesului. Noi (artiştii, compozitorii) încercăm, muncim, perseverăm iar apoi sperăm că lucrurile să se lege şi că muzica noastră să atingă cât mai mulţi oameni.
- Ce înseamnă muzica pentru tine?
Muzica e o parte din mine şi una mare. Este lucrul care îmi dă energie (fizică şi psihică). Iubesc să compun, să cânt şi să ascult muzică.
- Care sunt avantajele şi obstacolele pe care le-ai întâlnit în cariera ta de Artist?
Dezavantaje nu prea am întâlnit... Iar avantajul suprem este aprecierea oamenilor şi satisfacţia de a aduce muzica în viaţa lor.

Citește mai departe: Cutremur în inima mea – Interviu de pus în Album cu MELLINA - Realizat de Adrian-Vladimir COSTEA

Radiografia jurnalismului de război – Interviu cu Adelin PETRIŞOR

304034 393218017411189 831122585 n

Ţara cu un singur gras, Fallujah, Închisoarea Guantánamo, Întâlnirea cu Mu’ammar al Gaddafi, Interviul cu ayatollahul Mohammad şi Campania din Irak sunt doar câteva din reportajele realizate de Adelin Petrişor care îţi aduc aminte de observaţia lui Heidegger pentru care “jurnalistul este un Zeiger, anticipator al disfuncţiilor şi conflictelor sociale, capabil să le semnaleze înainte ca pruncul să cadă în fântână, oferind o imago mundi reală” (spunând ca în basmul lui Andreson că “împăratul e gol”). Vă invităm să citiţi interviul realizat de Adrian-Vladimir Costea cu privire la problema terorismului şi a libertăţii de exprimare în spaţiul European. Mulţumim domnului Adelin Petrişor pentru timpul acordat!
- După Charlie Hebdo şi atacurile Statului Islamic, care sunt limitele libertăţii de exprimare pentru un jurnalist? De ce jurnaliştii sunt ţinta principală a grupărilor teroriste?
Nu exista limite ale libertăţii de exprimare. Cred că fiecare jurnalist ştie să nu aducă atingere valorilor recunoscute şi apreciate de alţii. E ca în drept, libertatea ta se termină unde începe să o încalce pe a altuia. Personal nu înţeleg umorul celor de la Charlie Hebdo, însă într-o democraţie, singura sancţiune e să nu le citeşti revista. Eu cred că cei de la CH nu sunt jurnalişti. Sunt caricaturişti, umorişti, artişti, dar nu jurnalişti. De ce îi atacă teroriştii pe cei care scriu? Pentru că sunt cunoscuţi, citiţi şi uciderea lor va îngrozi şi mai multă lume. Asta fac teroriştii, răspândesc frică.

Citește mai departe: Radiografia jurnalismului de război – Interviu cu Adelin PETRIŞOR

Doza de Energie cu frumoasa Lariss

Lariss Dale PapiUn HIT Incendiar de Bun & Sexy pe care îl asculţi de dimineaţă până seara, de luni până duminică, deoarece DALE PAPI împreună cu mişcările frumoasei LARISS îţi oferă de fiecare dată Energia de care ai nevoie. Pentru ca reţeta de weekend să fie completă, vă invităm să citiţi interviul realizat de Adrian-Vladimir Costea. Mulţumim Lariss pentru timpul acordat! Aşteptăm cu nerăbdare următorul Hit Incendiar de Bun & Sexy.
Hablame mi sabroso, Dale papi!
Todo aquel
Que aqui esta presente
Debe saber que
Eso es caliente
La unica manera
Es a mi maniera
No hay otra manera

- Spune-mi, te rog, cum a luat naştere proiectul LARISS? Care este reţeta succesului primului tău single “Dale Papi”?
În perioada celor patru ani petrecuţi cântând în backing, am absolvit şi Conservatorul şi am mers prin diferite studiouri de producţie muzicală. Când am ajuns în studioul lui Shift, am început să compunem muzică şi am simţit după o perioadă că a venit momentul meu.
Nu ştiu dacă există o reţetă a succesului. Fiecare artist are unicitatea lui, iar pentru a reuşi şi a fi ascultat de cât mai multă lume, în primul rând trebuie să nu fii 'egoist' vis a vis de muzica ta, să nu o păstrezi doar pentru tine. Trebuie să o dai mai departe. Este ideal şi important să ai o echipă care să te ridice, să te promoveze şi să creadă în tine. Pentru un început de drum promiţător trebuie să ai încredere în propriile forţe.
- Ce înseamnă muzica pentru tine?
Ştiu că e mult spus, dar muzica e pentru mine precum aerul. Cu asta mă hrănesc, pot spune că sunt dependentă de muzică. De mică am fost atrasă de muzică. Dragostea mea pentru muzică s-a dezvoltat încă de la vârsta de 4 ani. Aveam acasă orga şi mă distram încercând să cânt. Totul a început din joacă şi s-a transformat într-o adevărată pasiune. Pe lângă vioară, din clasa a V-a am luat lecţii de pian clasic până în clasa a XII-a şi am absolvit Conservatorul.

Citește mai departe: Doza de Energie cu frumoasa Lariss

Nicolae BĂCIUŢ - ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA)

BUICA ElenaNicolae BĂCIUŢ: Distinsă doamnă Elena Buică, intenţionez să public o carte despre exilul românesc. Vă invit să răspundeţi la întrebările de mai jos.

Elena BUICĂ: Stimate domnule Nicolae Băciuţ, Încep cu un cuvânt de apreciere pe care vi-l adresez, pentru că, dincolo de truda pentru cultura neamului nostru, sunteţi preocupat şi de problemele lui sociale. Mulţumindu-vă pentru încrederea ce mi-o acordaţi adresându-mi invitaţia de a răspunde întrebărilor acestei anchete, vă comunic că o fac cu multă plăcere, fiindcă trăiesc pe viu, cu ochii aţintiţi şi cu sufletul priponit în exilul acceptat de bunăvoie în Canada.

Nicolae BĂCIUŢ: Exilul a rupt, geografic, familii în două – o parte a rămas în ţară, cealaltă s-a stabilit peste Ocean. Ce suferinţe particulare ale acestei rupturi aduce exilul? Indiferent de motivele lui?

Elena BUICĂ: Oricum am privi, exilul este un aspect dur al vieţii, greu de suportat, nu este la îndemâna oricui şi nu poate fi înţeles pe deplin decât de cei care trăiesc aceeaşi experienţă. Indiferent cât de bine ne rezolvăm problemele în noua ţară, acel loc învăluit în sfinţenie numit ACASĂ, rămâne pe viaţă cel al locului unde ne-am născut şi am crescut. Ruperea de familie şi de ceea ce a constituit climatul în care am trăit, rămâne în sine o răsturnare profundă a problemelor de viaţă resimţită ca un şir de seisme sufleteşti de diferite grade care aduc în acelaşi peisaj multe ruine abia trăgându-şi suflarea în vecinătatea unor noi construcţii. Moare ceva din tine şi se naşte ceva nou.
In ultimii ani au început să se simtă totuşi nişte ameliorări aduse de viteza cu care se dezvoltă, în special tehnica comunicaţiilor. Telefonia, programele româneşti la TV, numarul tot mai mare al persoanelor care circulă prin lume şi încă multe altele, aduc în viaţa noastră un suflu românesc de care avem atâta nevoie. Timpul vindecă totuşi multe răni, numai gândul cald şi bun la ceea ce am lăsat ACASĂ, nu se ostoieşte, se întoarce înapoi, cu şi fără voia noastră. Se instalează în viaţa noastră interioară un permanent balans între două lumi, fie că recunoaştem, fie că facem pe "realiştii", pe oamenii puternici, ruşinându-ne de nostalgii şi refuzând să mai deschidem lăcata cu care am zăvorât comori de suflet.

Nicolae BĂCIUŢ: Care sunt vămile exilului? Ce praguri sunt mai greu de trecut de către un exilat?

Citește mai departe: Nicolae BĂCIUŢ -   ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ  (TORONTO, CANADA)

Paul POLIDOR: INTERVIU CU ISTORICUL SILVIA GUZUN

POLIDOR GUZUN WB27 martie 1918,Unirea Basarabiei cu România.

Paul POLIDOR: Dragă Silvia Guzun, ne cunoaştem de mult timp. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când am realizat prima lansare (neoficială, în 1994) a cântecului «Ilie Ilaşcu Românul» (pe versurile fostului ministru al bugetului României, Liviu Voinea, pe atunci tânăr poet). Cântecul a fost interzis de toate posturile radio-tv din România, însă am reuşit să-l prezint la Chişinău, după 3 ani, la Festivalul Gavriil Musicescu, în 1997, în faţa multor personalităţi din învăţământ, cultură etc. Era acolo şi marele poet Grigore Vieru. Întrucât refrenul cântecului zicea : ,,Să fie război sau pace să fie/ Dar salvaţi-l acum pe Ilaşcu Ilie!”, era să fiu ridicat de către delegaţia de la Tiraspol, dar am scăpat datorită ţie. A fost o atitudine vizionară pentru acele vremuri, întrucât făceam, indirect, o previziune: „Ilaşcu a fost scăpat din închisoare de omul politic Corneliu Vadim Tudor şi «adus» în Parlamentul României ca senator...” (uluitor moment). Ţin minte că, după ce-am cântat refrenul, mai-marii învăţământului şi politicii din Basarabia încremeniseră, încât n-au putut spune decât: ,,Hai să revenim la servirea mesei. Cine mai vrea vin?...” Tu ce îţi mai aminteşti din acele momente grave pentru românism, pentru identitatea noastră naţională în care ai fost parte activă datorită patriotismului tău?

Citește mai departe: Paul POLIDOR:  INTERVIU CU ISTORICUL SILVIA GUZUN

Nicolae BĂCIUŢ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU MILENA MUNTEANU (TORONTO, CANADA)

MUNTEANU MilenaNicolae BĂCIUŢ: Doamnă Milena Munteanu, intenţionez să public o carte despre exilul românesc. Vă invit să răspundeţi la întrebările de mai jos.

Milena MUNTEANU: Stimate domnule Băciuţ, în primul rând aş vrea să vă mulţumesc pentru invitaţia de a participa la ancheta pe care aţi iniţiat-o. Interesantă topică şi tot mai relevantă, având în vedere exodul tot mai numeros al românilor.

Nicolae BĂCIUŢ: Exilul a rupt, geografic, familii în două – o parte a rămas în ţară, cealaltă s-a stabilit peste Ocean. Ce suferinţe particulare ale acestei rupturi aduce exilul? Indiferent de motivele lui?

Milena MUNTEANU: Indiferent de motivul ce a determinat plecarea, ca emigrant laşi în urmă oameni dragi, familie, prieteni, precum şi locuri dragi. Obiceiuri. Obişnuinţe. Ajungi să duci dorul, să-l porţi oriunde ai fi. Când am scris cartea „Departe de ţara cu dor”, mă refeream tocmai la faptul că rămâi cu gândul la ce ţi-e drag. De departe înveţi să vezi lucrurile cu altă înţelegere, cu altă îngăduintă şi altă căldură. Poate că în ţara te iritau anumite lucruri. De departe, însă, vezi aceşti factori ca mai puţin agravanţi, înţelegi realitatea de acasă prin alte filtre. Câştigi, de fapt, o nouă perspectivă, influenţată şi de distanţă. Revenind însă la întrebarea despre familia ruptă în două, pe de o parte îţi lipsesc cei dragi de acasă, dar ajungi să lipseşti şi tu de la momentele importante din viaţa lor.

Un moment pe care l-am conştientizat este momentul în care ajungi să-ţi înmormîntezi părinţii în locurile de adopţie. Pentru mine a fost când tatăl meu, în loc să fie înmormântat în cimitirul din Grui din Săliştea Sibiului, lângă ai săi, şi-a găsit locul de veci în cimitirul Mount Pleasant din Toronto, care a fost, în clipa morţii sale neaşteptate, cel mai aproape. Bunicul meu, tatăl tatălui meu, plecase în America înainte de primul război mondial. El a stat acolo circa 10 ani, apoi a revenit în ţară. Familia lui a trăit la Săliştea Sibiului, iar el a fost înmormântat tot acolo. Tatăl meu a plecat la copii in Canada. Cum a sosit, a avut o mare neşansă. E probabil primul din neamul nostru care e înmormântat altundeva decât acasă. Mi se pare un fapt semnificativ. Noi aprindem mai des o lumânare la cimitirul Mount Pleasant din Toronto decât la cimitirul din Sălişte, unde sunt toţi ceilalţi, de generaţii, până la cei din negura timpului.

Citește mai departe: Nicolae BĂCIUŢ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU MILENA MUNTEANU (TORONTO, CANADA)

Nicolae BĂCIUŢ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU LUCIAN DUMBRAVĂ (FARO, PORTUGALIA)

DUMBRAVA Lucian Faro PortugaliaNicolae BĂCIUŢ: Domnule Dumbravă, intenţionez să public o carte despre exilul românesc. Vă invit pe dumneavoastră şi pe cei pe care îi cunoaşteţi şi sunt împlicaţi în fenomenul exilului să răspundă la întrebările de mai jos.

Lucian DUMBRAVĂ: Mă simt onorat să particip la construcţia unei cărţi pe care doriţi să o publicaţi şi sper ca acest proiect al dumneavoastră să se desăvârşească. Poate se va reuşi, prin acest volum, estomparea unor mituri sau prejudecăţi privitoare la exilaţii români.

Nicolae BĂCIUŢ: Exilul a rupt, geografic, familii în două – o parte a rămas în ţară, cealaltă s-a stabilit peste Ocean. Ce suferinţe particulare ale acestei rupturi aduce exilul? Indiferent de motivele lui?

Lucian DUMBRAVĂ: Este adevărat, multe familii s-au înjumătăţit, într-un acord impus de motive personale, în principiu de natură materială. Personal, nu am experienţa unor astfel de sentimente născute din îndepărtarea conjuncturală de familie, dar e uşor de presupus că această despărţire, care întotdeauna se decide a fi provizorie, atrage după sine frângeri dintre cele mai grele, dificil de suturat. În schimb, am înţeles foarte bine ce înseamnă sentimentul dezrădăcinării, al dezţelenirii de pământul din care ai fost creat, am înţeles ce înseamnă să nu mai poţi bea din seva pământului în care ţi-ai întins pentru întâia oară rădăcinile. Am crezut că toate acestea sunt un fel de poetizare patriotică, dar nu este aşa. O astfel de sete o simţi la nivel organic.

Nicolae BĂCIUŢ: Care sunt vămile exilului? Ce praguri sunt mai greu de trecut de către un exilat?

Lucian DUMBRAVĂ: Acomodarea depinde, în primul rând, de felul în care te primeşte poporul căruia îi ceri găzduire. De fapt, de aici pornesc toate. Eu şi familia locuim în Portugalia, într-un mic orăşel (fost sat de pescari, odată) cu oameni liniştiţi, modeşti, lipsiţi de prejudecăţi etnice, oameni care dau atmosferei acel puls regulat şi calm, ce te-ndeamnă la activităţi boeme şi visare. Am avut neşansa de a avea unele probleme de sănătate şi, în acest context, şansa de a cunoaşte starea de umanism a acestor oameni, simpli şi idealişti. Pragul cel mai dificil de trecut, pentru mine, a fost şi rămâne cel al sentimentului expus ca răspuns la întrebarea dumneavoastră anterioară: setea sevei pământului din care am fost creat.

Nicolae BĂCIUŢ: E diferit modul de asumare şi manifestare a exilului românesc, comparat cu exilanţii altor ţări europene? Nu doar din perioada comunistă, ci şi înainte şi după aceasta!

Citește mai departe: Nicolae BĂCIUŢ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU LUCIAN DUMBRAVĂ (FARO, PORTUGALIA)

Web Analytics