Adrian Gelu RADU: RADIO PRODIASPORA RADIOUL MEU IUBIT

RADU Gelu Adrian 3clSe spune că gustul nu este simțit de papilele gustative. Ci de felul în care interpretează creierul semnalele primite de la niște receptori capabili să transmită impulsuri elecrice. Acestea sunt procesate și transmit o informație pe care noi o interpretăm ca gust. Creierul, la rândul lui, atunci când primește orice fel de impuls electric, îl așează alături de tot ce simte în acel moment și îl înregistrează ca o amintire. Astfel am ajuns la concluzia că gustul este influențat de amintiri. Așa încât gustul copilariei mele este o combinație de amintiri unice, doar ale mele:

Uneori stau pe gându-mi, copleşit de amintiri
Şi mi-e dor tare, de ale copilăriei zile senine
Zburat-au ani, tai cer acum şi doruri vii în trăiri
Secundele de atunci-n clepsidră, picur să aline
Mă trezesc uneori-n zori, cu zâmbet pur pe faţă
Privind la joaca-mi de copil, ferice-n a sa lume
Nu prea aveam eu jucării, dar fantezie dulceaţă
Curtea casei, din lemne-mi da maşini ca-n filme
Nici soldaţi de plumb, doar melci-n iarbă creaţă
Nisip, marmură de plămădit castele-n iscusime
Fugărit de cucoş, ivit la găini, în a sa fortăreaţă
Alpinist visându-mă în dudul avântat, în înălţime
Ochiade, curioase prin a gardului strungăreaţă,
la copila-n copaie, ce se laie la soare, anume
Zeama de urzici fierte la raţe, ceai de dimineaţă
Sau urzicile ce-mi piscau funduleţul a agresiune
Motanul închis cu iepuroiul în cuşca chichineaţă
Căsuţa din două scânduri, turtă dulce din basme
Corcoduşe verzi, delicatesă de lămâie, la greaţă
Zarzărele lungueţe, piersici pufoase-n fantasme
Prima iubire mare, colega de grădiniţă certăreaţă
Premiul cu coroniţă la sfârşit de an de cărturărime
Uniforma cu emblema-n capse, la şcoala fortăreaţă
Chiulul la şedinţele pionereşti, pasând cu isteţime
Cravara roşie aninată cu mândrie, ca pe-o zdreanţă
Poveştile citite la lumânare, becul fiind burghezime
Uneori la toaleta din fundu curţii cu lut drept faianţă
Ţurca, zece cărămizi, pitita, jocuri iuţi de băieţime
Siropul la colţ, la ambulant, cu zahăr antisubstanţă
Toate curg năvală, pe fruntea-mi brob-n prospeţime

Cine sunt eu?

Citește mai mult:Adrian Gelu RADU:  RADIO PRODIASPORA  RADIOUL MEU IUBIT

Carmen SOLOMIE: HAI CU NOI ÎN „CARUSELUL VÂRSTELOR” LA RADIO PRODIASPORA

SOLOMIE Carmen 4cl CopyViața te îmbie, te amețește, te dă peste cap și te așează la loc, îți oferă și-ți ia… important este să rămâi TU de-a lungul tuturor experiențelor! Copilăria năzdrăvană, adolescența rebelă, pasiunea dragostei, înțelepciunea maturității ne dau lecții de viață în fiecare zi! Ne regăsim cu toții într-o vârstă de aur - cea a sufletului și într-un moment magic în timp! Gustă viața, trăiește-o! Radio este VIU, nu doar de VIS (Viață, Iubire, Speranța). Există o interacțiune cu cei care ne ascultă, oamenii se simț inspirați, se leagă prietenii, iubiri uneori...

„Urcă și tu și fă-ți de cap în «CARUSELUL VÂRSTELOR» doar la Radio Prodiaspora!” Cam așa începea emisiunea de seară „Caruselul Vârstelor”, una din cele două emisiuni pe care le-am realizat la Radio ProDiaspora, a două fiind o emisiune matinală „Diminețile ProDiaspora”.

Radio ProDiaspora a însemnat un început, dar și o continuare a unei pasiuni și o împlinire în viața mea. Am intrat în această inimoasă familie la un an după înființare, adică în 2010. Așa încât avem multe amintiri comune, eu și radioul… oamenii săi. Am acordat de-a lungul vremii câteva interviuri în presă și am participat alături de colegii din radio la emisiuni radiofonice la Radio România Internațional. În fiecare interviu am spus câte ceva despre radio, pentru mine e normal să vorbești despre familia ta, despre locul unde te simți bine. Iată și câteva fragmente: „Eu sunt exact de acolo unde mi-a rămas sufletul… născută în judeţul Bistriţa Năsăud, am urmat Facultatea de Istorie şi Filosofie la UBB Cluj şi aceste două coordonate au marcat viaţa mea (părinţii, familia şi educaţia). O vreme am poposit la Rădăuţi în Bucovina şi apoi la Oradea, unde am simţit ce înseamnă apropierea (fie ea şi fizico-geografică) de Vest! Pasiunile mele au însemnat a fi profesor de istorie şi redactor la radio şi apoi în presa scrisă.

Citește mai mult:Carmen SOLOMIE:  HAI CU NOI ÎN  „CARUSELUL VÂRSTELOR”  LA RADIO PRODIASPORA

Adrian ARDELEAN TĂT ARDELEANU-I FRUNTEA… LA RADIO PRODIASPORA!

ARDELEAN Adrian 1clUn studiu despre un maramureșean serios:

Un grup de cercetători (englezi, desigur! Numai ăştia sunt oameni serioşi!) a efectuat un studiu pe numitul Adrian Ardelean, cu tema „cât poate trăi Adrian Ardelean fără ....?” Iată principalele rezultate:
- Fără mâncare: având în vedere gabaritul la care a ajuns după ani şi ani de pizza, cartofi prăjiţi, tocănițe, junk food, bere & etc., Adrian Ardelean ar putea trăi fără mâncare aproximativ două săptămâni. Ba chiar ar trebui, nu doar că ar putea...
- Fără apă: născut în Maramureş, a avut (ne)şansa unei importante perioade din viaţă în care consuma apă foarte puţină, şi aia doar dimineaţă, din cauză că „îi ardea instalaţia". Oricum cercetările au arătat că subiectul este obişnuit din tinereţe să bea apă foarte puţină, deci poate rezista fără apă circa două săptămâni. Chiar şi mai mult, dacă are la dispoziţie alte lichide (aici studiul are o parte care NU este disponibilă decât cercetătorilor autorizaţi - producători de horincă, pălincă şi bere, proprietari de distilerii şi restaurante, etc - nu însă şi publicului larg)...
- Fără (să facă) presă: aici, studiul a evidenţiat lucruri atât de uimitoare, încât grupul de cercetători englezi a rostit (în cor) un tipic englezesc „Noah, tulai, Doamne, așe ceva n-am văzut de când my mother m-o făcut!", trecând apoi la repetarea de mai multe ori a experimentului. La final, după numeroasele (şi variatele) încercări efectuate în diverse medii, condiţii de luminozitate, temperatură şi presiune, după analiza factorială şi cuantică a rezultatelor, care au fost logaritmate, trigonometrizate, asimptotizate şi decantate, s-a ajuns la concluzia surprinzătoare că Adrian Ardelean nu poate trăi mai mult de câteva ore (maxim o zi, dar cu riscuri mari) fără să facă presă...

Citește mai mult:Adrian ARDELEAN  TĂT ARDELEANU-I FRUNTEA… LA RADIO PRODIASPORA!

Mioara GRAM RADIO PRODIASPORA - ÎN CĂUTAREA DRUMULUI COMUN

GRAM Mioara 1clV-aţi dorit vreodată să deveniţi arhitectul iscusit al propriului suflet, să înţelegeţi de ce uneori 1+1 fac mai mult decât 2, sau să pătrundeţi şi mai adânc în tainele universului ca să-i atrageţi forţele în favoarea împlinirii lucrării vieţii dvs.? Ei bine, Radio ProDiaspora va pune la dispoziţie o nouă emisiune săptămânală, în care muzica şi valorile universal umane îşi vor da mâna armonios, ca într-un dans simbiotic al vieţii. Începând din 29 ianuarie, 2018, ora 20:00 (RO), veţi putea audia, participa şi contribui în direct la emisiunea: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”, o emisiune, realizată de Mioara Gram, în care fiecare voce contează. Oricât de învăţat poate fi un om, există întotdeauna un altul şi mai învăţat.

Cvartetul C-urilor

Nimeni nu ar putea trăi sau respira dacă puterea atotcuprinzătoarei bucurii nu ar umple spaţiul universal. Până şi cele mai fugare bucurii ale noastre nu sunt decât atingeri uşoare cu veşnicia. Fiecare bucurie, adunată în sufletul meu de la Radio ProDiaspora, timp de mai bine de un an de zile, de când undele acestui post de radio mi-au interceptat viaţa, mai întâi ca invitat la câteva dintre emisiunile lui, apoi ca ascultător şi în cele din urmă ca realizator al emisiunii: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”, rămâne o mişcare vibratorie care nu poate fi disipată, nicicum.

Întrepătrunderea gândurilor şi puterea comună de servire, viziunea unitară, iubirea şi respectul faţă de muncă prestată şi faţă de colegii şi ascultătorii postului de radio ProDiapsora, precum şi orientarea permanenţă către scara de valori umane şi a excelenței în acţiune, toate acestea, izvorâte din tezaurul cunoaşterii Celui Ce ne inspiră şi călăuzeşte permanent, al Cuvântului rege al tuturor cuvintelor, caracterizează, pe deplin, echipa de colaboratori ai emisiunii: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”. O echipă care s-a format în timp, şi care mi-a devenit o susţinere neîndoielnica plină de vigoare şi acţiune, pregătită oricând de-a aborda o varietate de subiecte, de la cele simple şi cu umor la subiectele complexe şi de profunzime.

Citește mai mult:Mioara GRAM  RADIO PRODIASPORA - ÎN CĂUTAREA DRUMULUI COMUN 

George ROCA: INTERVIU CU CONSTANTIN BAHRIN - UN TALENTAT INTERPRET DE MUZICĂ POPULARĂ

BAHRIN Constantin 2clGeorge ROCA: Sunteți un foarte cunoscut artist de muzică populară. Ne-ați putea furniza câteva date personale despre evoluția dumneavoastră până pe culmile succesului actual?

Constantin BAHRIN: M-am născut la 16 septembrie 1965 în localitatea Șcheia  județul Iasi. Prima oară am păşit pe scenă în clasa întâi, când împreună cu fratele meu ce cânta la acordeon, ţineam serbările şcolare. Astfel am devenit vedetele şcolii timp de 10 ani, după care povestea s-a repetat la oraş, la Iaşi, unde mi-am continuat studiile. Muzica populară este o moștenire de famile... părinții au cântat, din patru frați câți suntem, trei avem înclinații artistice. Copilul meu Rareş are 21 de ani şi a cântat cu mine până la 14 ani, după care şi-a ales alt gen muzical - muzică pop/rock... şi nu l-am mai putut introverti!

Am absolvit facultatea de drept şi profesez de peste 25 de ani în funcția de consilier juridic la o mare instituţie ieşeană. Școala populară de Artă din Iaşi am absolvit-o cu nota zece – având ca îndrumători pe domnul Dionisie Ilaș şi pe doamna Silvia Tomovici – doi profesori de excepție, din păcate amândoi trecuţi în lumea celor drepţi.

George ROCA: Câteva detalii despre festivalurile folclorice la care ați participat?

Citește mai mult:George ROCA:  INTERVIU CU CONSTANTIN BAHRIN - UN TALENTAT INTERPRET  DE MUZICĂ POPULARĂ

George ROCA: INTERVIU CU DOAMNA ZENAIDA ROTARU – ARTIST PLASTIC ŞI ÎNDRUMĂTOR ARTISTIC

ROTARU Zenaida 1 clGeorge ROCA: Mă bucur mult că aţi acceptat acest interviu. Sunt convins că veţi avea multe de spus. Sunteţi un excelent artist plastic dar şi mama minunatei Teona Răcheriu, o foarte talentată tânăra în domeniul showbizului. Ne-am cunoscut în urmă cu un an la un eveniment artistic care a avut loc la Petroşani şi mi-am dat seama de eforturile deosebite pe care le faceţi pentru instruirea fiicei dumneavoastră pentru a deveni o adevărată vedetă. De unde aţi moştenit acest talent? Cum v-aţi dezvoltat simţul artistic? Ştiu că v-aţi petrecut copilăria în culisele unui teatru. Amănunte vă rog!

Zenaida ROTARU: Într-adevar am crescut în teatru, datorită tatălui meu care era regizor tehnic la Teatrul Tineretului din Piatră Neamţ, nici nu mă ţineam bine pe picioare şi mă lua cu el la repetiţii. Mă fascinau luminile, costumele, arta interpretativă, concertele care pe vremea aceea erau numeroase – rezonam odată cu instrumentele. Despre talentul în pictură, drept să vă spun, nu ştiu exact de unde vine... Dumnezeu m-a înzestrat cu acest dar! Nimeni din familie nu a excelat în arta plastică. Mamei îi plăcea să deseneze dar nu a performat în acest domeniu. [ea fiind profesor de romană]. Eu îmi exprim sentimentele mult mai uşor prin penel. Simţul artistic mi l-am dezvoltat print-un cumul de factori: mediul în care am crescut, familia, şcoala, cartea, studiul, ș.a. De mici am fost susţinute - atât eu cât şi surorile mele - să frecventăm cât mai multe cursuri pentru copii, precum balet, gimnastică ritmică, vioară, pian, pictură... ceea ce am pus în practică şi cu copiii mei dezvoltandu-le abilităţile cu care au fost înzestraţi. Uşor nu este, dar prin muncă, perseverenţă şi dragoste se poate ajunge la rezultate remarcabile.

George ROCA: În urmă cu 50 de ani, Teatru Tineretului din Piatra Neamţ era adorat şi căutat de cei care terminau IATC. Era un teatru cu pretenţii! Aşa era numit! A fost rampa de lansare a multor actori de renume a acelor ani... V-aş ruga să ne relataţi câteva amintiri frumoase despre acesta minunată instituţie de cultură. Ştiu că de acolo au plecat spre marile teatre actori minunaţi precum Florin Piersic, Leopoldina Bălănuţa, Mitica Popescu, Valentin Uritescu, Ileana Stana-Ionescu, Horaţiu Mălaiele, Gelu Nițu, Florian Pittiș, Maia Morgenstern şi mulţi alţi „mari” ai scenelor teatrale româneşti...

Citește mai mult:George ROCA: INTERVIU  CU DOAMNA ZENAIDA ROTARU – ARTIST PLASTIC ŞI ÎNDRUMĂTOR ARTISTIC

George ROCA: INTERVIU CU MARIAN FILIP - COUNTRY MUSIC SINGER ȘI CANTAUTOR DE NOTORIETATE INTERNAȚIONALĂ

FILIP Marian clGeorge ROCA: Vă mulţumesc pentru acordarea acestui interviu. Ştiu că sunteţi veşnic ocupat… cu concerte, cu turnee, cu apariţii pe diferite scene ale lumii. Un cântăreţ country, un cantautor cu o viaţă complexă! De unde vă trageţi seva? Câteva amănunte vă rog!

Marian FILIP: M-am născut la 12 septembrie 1958, în orașul Beiuş, judeţul Bihor, din părinţii Filip Ioan şi Filip Victoria, pe numele ei de fată... Marian. Din 1962 locuiesc în Oradea, unde am studiat la Şcoala Generală Nr. 8, după care la Liceul „Emanuil Gojdu”, pe care l-am absolvit în 1977. În 1990 am absolvit cursurile Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă din Bucureşti, devenind controlor de trafic aerian. Am absolvit mai apoi Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Politice şi Administrative din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldis”, cu specializarea: Limba Engleză în Transporturi Aeriene.

George ROCA: Deci prenumele „Marian” vi s-a dat după numele de familie al mamei?! Interesant. Care au fost primele dumneavoastră încercări muzicale şi care au fost paşii spre culmea succesului? De unde provine pasiunea pentru muzică?

Marian FILIP: Primele încercări muzicale le-am avut în timpul liceului, prima mea compoziţie, pe versurile lui George Toparceanu, aparţinând acelor momente, este intitulată „În Drum”, o piesă folk, piesa care figurează, de astădată orchestrată în stil country, şi pe primul meu album, apărut în 2012 şi intitulat „Lampa lui Aladin”. Compoziţiile de pe acest prim album şi scrise până în 2012 sunt: „Lampa lui Aladin” (muzica şi text Marian Filip), „În Drum”, piesa menţionată deja, „Cântă cu mine” și „Prima noapte”, ambele având atât versurile cât şi muzica semnate de mine, apoi „Vis”, o piesă în care muzica îmi aparţine iar versurile sunt ale Alexandrinei Chelu. Tot pe acest album se mai află piese ale unor cunoscuţi compozitori sau artişti, piese pe ale căror linii melodice am aşternut propriile versuri. Aceste piese sunt: „Stele”, „Inima-mi știe”, „Îţi cânt”, „Cândva în viitor” şi „Trage-mi una!”. După apariţia acestui album m-am apucat să-l pregătesc pe următorul, probabil în decursul lui 2019, unde sunt de menţionat piesele „Fata din Vecini” (unde semnez muzica şi versurile), „Picura”, o piesă pe versurile lui George Toparceanu („Noiembrie”), „Noapte de Crăciun”, un duet interpretat împreună cu Anastasia Suru (versurile scrise de mine fiind puse de această dată pe muzica lui Sandy Deac), „Tejgheaua” (aparținându-mi în totalitate), precum şi „I’ll Be Waiting For You” (o piesă pe care am scris-o în limba engleză), piesa ajunsă în semifinalele concursului de compoziţie din Nashville „Unsigned Only”, în 2016. O mare parte din piesele mele au şi varianta înregistrată în limba engleză, de exemplu: „The Aladdin Kit”, „Raining”, ș.a. Printre cele mai recente compoziţii figurează propria-mi varianta de linie sonoră pe versurile scrise de Mihai Eminescu în poezia „De-aş Avea”, „I Feel Like Burning”, „Never Adieu” şi „Visezi, Lindo”! Ar mai fi de menţionat faptul că toate înregistrările mele sunt realizate şi masterizate în studioul lui Sandy Deac din Cluj Napoca.

Citește mai mult:George ROCA:  INTERVIU CU MARIAN FILIP - COUNTRY MUSIC SINGER ȘI CANTAUTOR DE NOTORIETATE...

Magdalena ALBU: INTERVIU CU ING. GABRIEL GUBERNA DESPRE PROFESORUL UNIVERSITAR MARTIR IOAN SAVA

SAVA IOAN 1986 AIUD„Profesorului Ioan Sava i-a dat cineva o coala de hârtie, un creion și l-a învățat cum se deseneză un punct. Ce a făcut cu ele? A desenat Universul.”
(Ing. Gabriel Guberna)

Inginerul Gabriel Guberna este unul dintre absolvenții Facultății de Îmbunătățiri Funciare din București (parte componentă a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București), promoția 1975-1980, care nu numai că l-a avut dascăl pe Prof. univ. dr. ing. Ioan Sava, omorât în temnița de la Aiud, în anul 1986, ci și model de înalt profesionalism și seriozitate. Dl Guberna a avut amabilitatea de a accepta invitația, pe care i-am adresat-o, anume aceea de a alcătui, din amintiri, nu doar un portret de suflet dedicat memoriei Profesorului Sava, ci și de a contura o mărturie-document, care să releve publicului adevărata dimensiune valorică a fostului său mentor și fondator de școală inginerească, la Sibiu.
---------------------------------------
+ Dedic acest material torționarilor Prof. univ. dr. ing. Ioan Sava, omorât în temnița de la Aiud

Magdalena ALBU: Domnule Inginer Gabriel Guberna, mi-ați povestit că, după finalizarea studiilor liceale, ați susținut examen de admitere la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare din București, una dintre instituțiile de elită ale acelei vremi. Când s-a produs, de fapt, „întâlnirea” cu facultatea noastră, așa cum ne place nouă, absolvenților, să o numim?

Citește mai mult:Magdalena ALBU:  INTERVIU CU ING. GABRIEL GUBERNA DESPRE PROFESORUL UNIVERSITAR MARTIR IOAN SAVA

Corina JUNGHIATU: INTERVIU CU IOAN POPOIU

POPOIU Ioan„Viaţa mi se pare o aventură frumoasă
enigmatică, fascinantă, inepuizabilă...”

Corina JUNGHIATU: Vă mulţumim din suflet, Domnule Profesor, din partea revistei „Grai Românesc”, pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu, aşteptat cu interes de cititorii studiilor şi cărţilor dumneavoastră. Cum priviţi, acum, anii de formare intelectuală?

Ioan POPOIU: Aş spune fără ezitare că sunt anii mei cei mai frumoşi! Aventura pe care am trăit-o, de la 15 la 24 de ani, nu se poate compara cu nimic altceva din viaţa mea. Pe-atunci, eram fericit fără să ştiu, pentru că eram atât de ocupat! Mă trezeam zi de zi cu aceeaşi nerăbdare şi frenezie nestăvilită, doritor să cunosc lucruri noi, să citesc, să scriu, să privesc cu atenţie inepuizabilă lumea şi oamenii, mă pasionau filmul, radioul, televiziunea, presa, citeam cu nesaţ tot ce-mi cădea în mână, avid mereu de tot ce era nou, nerăbdător să cunosc alte şi alte faţete ale realităţii.

Corina JUNGHIATU: Să vorbim mai întâi despre anii de liceu. Unde aţi făcut liceul?

Ioan POPOIU: Am urmat liceul, la Galaţi, la Liceul nr. 5, cu profil teoretic, aflat pe str. Traian, secţia de filologie-istorie. Era un liceu cu o disciplină severă, comparabil din acest punct de vedere cu un liceu militar.

Corina JUNGHIATU: Ce vă pasiona în liceu?

Citește mai mult:Corina JUNGHIATU:  INTERVIU CU IOAN POPOIU

Web Analytics