Magdalena ALBU: INTERVIU CU DR. STEPHAN POEN DESPRE MEZZOSOPRANA ELENA CERNEI

ELENA CERNEI STEPHAN POEN

„Elena Cernei a fost o ființă... pravoslavnică ... prin nașterea ei pe pământul Basarabiei.”
(Dr. Stephan POEN)

Anul acesta, pe 1 Martie, s-au împlinit 95 de ani de la nașterea, în prag de primăvară, a mezzosopranei ELENA CERNEI, în memoria căreia vă propun un interviu de suflet, neconvențional, cu soțul renumitei noastre artiste lirice - Dr. Stephan Poen.

***
MAGDALENA ALBU: Stimate Dle Dr. Stephan Poen, vă provoc la o discuție liberă, neconvențională, care să treacă dincolo de cadrele fixe ale interviului formal, tocmai pentru a transmite cititorului nostru sentimentul de apropiere, de comuniune spirituală aparte. O personalitate complexă, multidimensională, sub aspectul pregătirii și profesionalismului, reprezintă un caz rar întâlnit în perimetrul cultural românesc și internațional, motiv pentru care cuvântul Domniei-Voastre, scris sau rostit, reprezintă echivalentul unor lecții remarcabile de muzicologie bazate pe erudiție și interdisciplinaritate. Totuși, pentru cititorii care nu vă cunosc încă, cine este Doctorul Stephan Poen?

STEPHAN POEN: Un umanist interdisciplinar, echidistant plasat între știință și artă, medicină și muzică, fonologie analitică și estetică vocală.

MAGDALENA ALBU: - Ce personalitate v-a folosit drept model în viață sau nu ați avut un asemenea reper în sensul strict al cuvântului, ci, mai degrabă, s-a repercutat asupra formării dumneavoastră strălucite toată gama de întâlniri memorabile, pe care vi le-a oferit, de-a lungul timpului, destinul?

Citește mai mult:Magdalena ALBU:  INTERVIU CU DR. STEPHAN POEN DESPRE MEZZOSOPRANA ELENA CERNEI

George ROCA: INTERVIU CU ADA SEGAL-SHEFER. SCRIITOR, POET, TEXTIER, PUBLICIST

SHEFER Adale 2George ROCA: Cu toate că ne cunoaştem mai de mult timp am rămas surprins de intensa dumneavoastră activitate literară pe care am descoperit-o survolând internetul sau din relatările unor prieteni comuni. De când aţi început să scrieţi?

Ada SEGAL-SHEFER: Practic, cred că de când mă ţin minte, pe la şapte ani versurile „vorbite" au început să se „înşire" pe hârtie. La început fără nicio lege lingvistică, aşa cum un copil îşi exprima un talent înnăscut dar necizelat... Apoi, printr-o conjunctură a vieţii, pentru care mulţumesc tatălui meu până în ziua de azi, am avut deosebitul privilegiu de a o cunoaşte pe o mare poetă a României de origine evreiască, Nina Cassian, care m-a luat sub tutela ei, vreme de câţiva ani, fiind prima somitate literară de la care am auzit expresia că „m-am născut cu pana-n mână", şi că sunt o „saltimbancă a metaforelor" Cu Nina am început cu ceea ce ea denumea „procesul de şlefuire a unui diamant brut"...

George ROCA: Care au fost primele producţii care au creat interes cititorilor?

Ada SEGAL-SHEFER: Poezioare simple, pe care atunci eu le numeam deja „lucrări”, multă natură, multe poezii legate de regimul politic din România de atunci – pionieri, partid, dorinţe de viitor, majoritatea atrăgând atenţia prin forma lor foarte „poetică" de exprimare.

George ROCA: Unde şi când aţi început să publicaţi?

Ada SEGAL-SHEFER: Premiera a fost la televiziunea română în cadrul unui program pentru copii de duminică dimineaţa, unde am trimis şi eu prin poşta o poezie intitulată „Primăvara" din care azi nu îmi amintesc nici măcar un vers, dar nu voi uita niciodată emoţia pe care am avut-o când crainica de atunci, Daniela Anencov, a citit poemul unei fetiţe de 9 ani – Adela Segal din Bucureşti. Apoi au urmat să zboare cu viteza sunetului poeme la tot felul de publicaţii pentru copii şi mai târziu, pentru tineret, precum „Luceafărul”, „Flacără”, „Gazeta tineretului”, oriunde căpătăm un spaţiu în vreo pagină...

Citește mai mult:George ROCA:  INTERVIU CU ADA SEGAL-SHEFER. SCRIITOR, POET, TEXTIER, PUBLICIST

George ROCA: INTERVIU CU ADRIAN GRAUENFELS - POET, SCRIITOR, ARTIST, EDITOR ȘI TRADUCĂTOR

ADRIANO POPART2WBGeorge ROCA: Domnule Adrian Grauenfels, vă știu mereu ocupat cu promovarea literaturii române (și nu numai!) în spațiul virtual. Aș dori să îmi dezvăluiți unele secrete din activitatea dvs. de zi cu zi. Scrieți proză, poezie, construiți reviste, aveţi o editură unde produceți cărți, vă ocupați de grafică de carte, ilustrații pentru pentru materialele publicate, promotor cultural... Cum este posibil, cum puteţi realiza atâtea proiecte?

Adrian GRAUENFELS: Cu mare uşurinţă şi plăcere. Timpul este un element flexibil, iar ingineria m-a învăţat să fiu organizat şi eficient. Lucrez uneori 12-13 ore pe zi fără întrerupere. O fac cu respect şi cu seriozitate pentru că reuşita în orice activitate este o chestiune de calitate şi transpiraţie. La mine vei găsi în plus şi o mare cantitate de improvizaţie care vine de la jazz, o muzică care mă fascinează. Un „mentor” al meu este francezul Boris Vian care era inginer, scriitor şi muzician (cânta jazz la trompetă), fără să se poată decide ce meserie i se potriveşte mai bine. Cât despre multitudinea de activităţi am o explicaţie generată de epoca post-postmodernista pe care o traversăm, care a distrus barierele intre medii şi a unificat artele. Consider că omul aflat în epoca informaţională nu poate rămâne fidel unei singure forme de comunicare sau de expresie ci este obligat să adreseze câteva medii care se împletesc şi se completează. Mulţi artişti tineri de azi manipulează cu uşurinţă fotografia, grafica, prelucarea digitala de imagine, animaţia, producţia video.

Poezia a devenit concretă, îmbinata cu desene, cu o grafică bogată sau cu grafisme preluate din realul semiotic care ne excită permanent vizualul. La muzeele de artă modernă ale secolului XXI găsim un mix de sculptură cu sunet şi mişcare, obiecte care vorbesc şi emit lumină, iar în balet mixul de jazz, clasic şi modern este frecvent probat în public. Cineticul, audio-vizualul, proiecţia video trebuiesc luate în consideraţie, dezvoltate şi folosite extensiv.

Citește mai mult:George ROCA:  INTERVIU CU ADRIAN GRAUENFELS - POET, SCRIITOR, ARTIST, EDITOR  ȘI TRADUCĂTOR 

Loredana TUDOR-TOMESCU: MELISSA HANES - O ROMÂNCĂ, VEDETĂ DE CINEMA ÎN AUSTRALIA

HANES MelissaLa 18 ani, tânără şi frumoasă (foarte!) fiind, cum să nu te tenteze o carieră de fotomodel sau actriţă? Dar, de la vrut până la făcut se întinde un teren minat la fiecare pas, pentru cele mai multe aspirante la un loc stabil şi cât mai „în faţă” în showbiz. Cea despre care vă povestesc azi, deşi pare să fi zburat pe deasupra acestui teren cu capcane, bariere, ispite şi compromisuri, l-a străbătut pas cu pas, „fără urme de ciocniri cu destinul”, cum scriam cu altă ocazie, într-un alt context. O cheamă Melissa Hanes, s-a născut în Australia, la Sydney şi are părinţi români get-beget. După cursuri de actorie la NIDA (echivalentul australian al ATF-ului românesc) şi Şcoala de Artă Dramatică Partycp8 (unde este înscrisă în prezent), iat-o pe afişul unei producţii cinematografice australiene care va avea premiera la Sydney, pe 16 mai a.c. Interviul pe care Melissa a avut amabilitatea sa mi-l acorde sper să vă aducă amănunte interesante.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
- Melissa, ce e actoria pentru tine, un hobby sau o carieră profesională la început de drum?

- Hobby să fi fost cât încă mă pasionau păpuşile şi bicicleta roşie, când pe pereţii camerei aveam o icoană şi zece afişe cu vedete de cinema, când gândeam că „doctoriţă” e cuvântul de ordine şi credeam că eu sunt cea care va îndrepta lumea. Am ajuns suficient de departe pentru a nu mai merita să dau înapoi. Sunt la punctul la care pot spune, vorbind nu de vise, ci de lucruri concrete, că actoria e cariera pe care mi-am ales-o. E un fel de dragoste oarbă, îi dai tot, sperând că într-o zi îţi va întoarce iubirea. Nu mint spunând că deja îi dedic tot ce am: timp, minte, suflet, prezent şi viitor.

Citește mai mult:Loredana TUDOR-TOMESCU:  MELISSA HANES -  O ROMÂNCĂ, VEDETĂ DE CINEMA ÎN AUSTRALIA

Alexandra MIHALACHE: GEORGE ROCA DESPRE PUTEREA CUVÂNTULUI

ROCA G 10b sqLiteratura, ca orice artă, descoperă viaţa, afirma Ion Agârbiceanu. Cei care iubesc literatura pot descoperi adevărata putere a cuvântului. Pot atinge frumuseţile universale şi pot pătrunde în profunzimea lor, înţelegând că din cuvânt se revarsă lumina şi emoţia. Iubirea pentru cuvânt este iubire pentru frumos şi una dintre cele mai frumoase maniere de a explora lumea.

Scriitor, poet, promotor cultural, editor de carte, grafician, redactor şi redactor-şef la mai multe publicaţii, George Roca se dedică literaturii de câteva decenii. S-a născut la 14 iulie 1946 în oraşul Huedin, Cluj, România. După scurt timp de la absolvirea Facultăţii de Filologie s-a stabilit în Australia, la Sydney. În anul 1993 a devenit membru al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Arte (ASLA), iar mai apoi membru Emeritus al Academiei Româno-Americane. De asemenea, este membru al mai multor organizaţii şi fundaţii culturale, dar şi fondatorul Academiei Româno-Australiene. Şi, nu în ultimul rând, este unul dintre fondatorii portalului de literatură Confluenţe literare, un proiect de mare succes. A publicat 3 volume de poezie şi 2 volume de proză, însă nu se opreşte aici.

În prezent, coordonează şi colaborează cu zeci de publicaţii literare, de care se ocupă cu mult interes şi devotament. De când se ştie, George Roca şi-a dorit să urmeze calea cuvântului şi să-i descopere tainele şi frumuseţea. Însă nu le-a păstrat doar pentru sine, ci a încercat mereu să îi ajute şi pe ceilalţi să înţeleagă puterea cuvântului. O mare parte din timp o dedică promovării celor care pătrund în tainele scrisului. Şi se dăruieşte acestui scop deoarece crede că astfel se ajută şi pe sine şi pe ceilalţi. Despre toate acestea, George Roca a vorbit cu drag şi am descoperit un ardelean cu suflet frumos, simţul umorului şi îndrăgostit etern de cuvânt.

Citește mai mult:Alexandra MIHALACHE:  GEORGE ROCA DESPRE PUTEREA CUVÂNTULUI

George ROCA: INTERVIU CU DOAMNA PROF. UNIV. DR. STELA DRĂGULIN

DRAGULIN Stela PROF. UNIV. DRGeorge ROCA: Vă mulţumesc că aţi acceptat acest interviu. Ne cunoaştem virtual de câţiva ani, find membrii ai Academiei Româno-Americane. Anul trecut, aţi fost desemnată de conducerea Academiei în Comitetul de organizare a celui de al 41-lea Congres ARA care a avut loc la Craiova în perioada 19-22 iulie 2017. V-aş ruga să îmi relataţi câteva impresii despre acest eveniment şi reuşita lui.

Stela DRĂGULIN: În calitatea mea de director pentru România al Academiei Româno-Americane pentru Arta şi Ştiinţă sunt implicată într-o oarecare măsură în organizarea congreselor, dar adevăraţii făuritori ai întâlnirilor noastre ştiinţifice sunt cei care răspund direct de fiecare eveniment.

George ROCA: La Congresul ARA de la Craiova aţi promovat muzica clasică prin câţiva studenţi sau colaboratori de-ai dumneavoastră. Cine este Renata Vari?

Stela DRĂGULIN: La Craiova am prezentat un moment muzical cu pianistul Botond Szöcs şi soprana Operei din Craiova, Renata Vari, acompaniata la pian de Corina Stănescu. Renata a fost studenta Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii Transilvania şi i-am fost profesoară la Analizele schenkeriene. A făcut o carieră frumoasă internaţională, actualmente este doctoranda mea, deci colaborarea noastră se dezvolta şi pe plan ştiinţific.

George ROCA: La concertul de la Craiova tânărul Botond Szöcs, studentul dumneaoastră de la „Universitatea Transilvania” a preformat cu virtuozitate încântând urechea ascultătorului şi producând ropote de aplauze la final. Cine este Botond Szöcs? Detalii vă rog.

Citește mai mult:George ROCA:  INTERVIU  CU DOAMNA  PROF. UNIV. DR. STELA DRĂGULIN

Anca SÎRGHIE: UN DIALOG CU MEDICUL ARTIST GHEORGHE MIRCEA MITROHIN

MITROHIN SIGHIE„Sunt ceea ce am devenit”

Pe Gheorghe Mircea Mitrohin, pe care cei apropiați din Germania, unde trăiește de mulți ani, îl cunosc drept Georg, l-am întâlnit, prin hazard, la standul Editurii Betta, la Bookfest, respectiv Târgul de Carte de la București din 30 mai 2018, unde ne-am prezentat cărțile recente într-o atmosferă de rumoare generală, încărcată de emoțiile atâtor evenimente scriitoricești consecutive și chiar paralele, care mi-au dat impresia unei simfonii a cuvântului, greu de cuprins, deși pline de înțelesuri. Compensator, la Sibiu în 27 iulie 2018, o reuniune a Cenaclului „George Topârceanu” i-a fost dedicată integral într-o atmosferă de liniște salutară și de real interes. Abia aici și astfel, ideile gândirii doctorului și realizările în planul artelor plastice, corelate ca într-un sistem de vase comunicante, mi-au ajuns mai aproape, așa cum ele se află în cele 4 cărți, dintre care cele mai recente sunt publicate în limba română la Editura Betta. Socotesc că diaspora noastră are personalități care în noul anotimp postdecembrist merită să comunice cu țara, de care au fost rupte ani nesfârșiți din motive știute. De aici, nevoia de a purta cu medicul anestezist de la Freiburg, care m-a frapat cu barba sa tolstoiană, pe care și-o mângâie instinctiv, parcă vrând să o ordoneze, un dialog spre a-i face portretul ce merită să fie cunoscut de publicul sibian, de cel din țară, și de comunitățile conaționalilor noștri din lumea întreagă. De ce nu?

Citește mai mult:Anca SÎRGHIE:  UN DIALOG CU MEDICUL ARTIST GHEORGHE MIRCEA MITROHIN

Cristina OPREA: INTERVIU CU CĂTĂLIN GRIGORAȘ - DIRECTORUL TEATRULUI „AURELIU MANEA” DIN TURDA

GRIGORAS Catalin„A fi actor nu e o meserie,
E un mod de a fi,
Un mod de viață!”

În perioada 28 iunie – 8 iulie 2018 la Turda a avut loc Festivalul Internaţional de Teatru, ediţia a doua. În cadrul acestui eveniment cultural am purtat un scurt dialog cu directorul acestui teatru – actorul Cătălin Grigoraş.
-----------------------------------------------------

Cristina OPREA: Domnule director Cătălin Grigoraş, din nou Festival Internaţional de Teatru la Turda! Cum de se întâmplă lucrurile acestea într-un oraş aşa de frumos şi pitoresc?

Cătălin GRIGORAȘ: Exact cum spuneaţi întrun oraş frumos şi pitoresc cu o comunitate destul de închegată care se coalizează atunci când se întâmplă lucruri frumoase, nu se putea să nu se facă un festival. Anul trecut a fost în septembrie, o încercare foarte reuşită. Am hotărât împreună cu echipa să îl mutăm în iulie pentru ca să beneficieze de acest fenomen care se întâmplă la Turda – turiştii care vin să ne viziteze oraşul. Toate acestea puse cap la cap au generat această nebunie frumoasă spun eu, festivalul de teatru, dar în spate stă o echipă minunată. Până la urmă. Tot ce înseamnă administraţie la nivel local s-a coalizat şi e foarte, foarte important pentru că fără sprijin din partea tuturor nu poţi să faci, să susţii un asemenea eveniment. şi până la urmă, de ce nu, se naşte, suntem în perioada de facere a unui brand al oraşului. Trebuie să ajungă să fie asimilat şi să fie pe buzele tututror turdenilor şi de ce nu, pe buzele tuturor, la nivel internaţional.

Cristina OPREA: Aşa cum Salina este cunoscută şi Turda e cunoscută prin intermediul Salinei, probabil acesta este demersul dumneavoastră, să fie cunoscută Turda şi prin intermediul teatrului.

Citește mai mult:Cristina OPREA:  INTERVIU CU CĂTĂLIN GRIGORAȘ -  DIRECTORUL TEATRULUI „AURELIU MANEA”  DIN TURDA

Ioana TOFF: INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU LA APARIȚIA NOULUI SĂU ROMAN „CROMATICA FERICIRII”

BRATESCU M CROMATICA FERICIRII cop1„Editura Familia
publică a opta carte a autoarei”

Ioana TOFF: De ce „Cromatica fericirii”?

Magdalena BRĂTESCU: Simplu, pentru că în cartea mea e vorba de infinitele nuanțe pe care le poate avea fericirea în funcție de firea omului, de vârstă, aspirații, condiții de trai, relația cu semenii, starea materială. Pentru unii fericirea e intangibilă, e doar o căutare, o aspirație. Pentru alții, e la fiecare pas și în fiecare ungher, se naște din nimic. Desigur, nu tratez subiectul la modul teoretic ci, ca în orice roman, prin intermediul personajelor mele.

Ioana TOFF: Care sunt?

Magdalena BRĂTESCU: Două văduve septuagenare, prietene din copilărie. Țipora Alfandari e o intelectuală bine situată, fostă profesoară de matematică și care știe să se bucure de viață. Reizl Witz a trăit modest, dar a iubit și a fost iubită. Acum, aproape la capăt de drum, fiecare dintre ele trebuie să-și găsească o cale pentru a se lupta cu singurătatea și a găsi calea fericirii.

Ioana TOFF: Vârsta a treia îți mai poate aduce surprize plăcute?

Magdalena BRĂTESCU: Savanții au constatat că între șaizeci și optzeci de ani randamentul intelectual, acuitatea gândirii, creativitatea chiar pot atinge culmi nebănuite. Ceea ce i se întâmplă doamnei Witz care devine dintr-o simplă croitoreasă o creatoare de modă originală este deci justificat. Cu talent înnăscut, o scânteie de inspirație, multă muncă, încredere în forțele proprii, susținerea și aprecierea celor din jur, orice om e capabil să-și depășească propria condiție. Același lucru se petrece cu majoritatea colegilor mei din Asociația scriitorilor care se realizează prin creațiile lor literare la o vârstă relativ înaintată.

Citește mai mult:Ioana TOFF:  INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU LA APARIȚIA NOULUI SĂU ROMAN „CROMATICA FERICIRII”

Web Analytics