De vorbă cu Soprana Mirela Ungureanu Biser „Prefer să mă bazez pe mine“

1185522 10201357651559419 1789057009 nLa Frankfurt m-am întâlnit cu Mirela Ungureanu-Biser care a cântat și a colaborat în America alături de nume importante precum Luis Ladesma, Kallen Esperian, Sherril Milnes, Peter Mark… Am stat de vorba cu cântăreața Mirela Ungureanu-Biser, iar din interviul pe care îl voi reproduce vom înțelege cum a ajuns la muzică sau mai bine spus la CANTO.
- De unde dorința de a face muzică, mai exact canto?

- Dorința a existat încă de mică! Imi doream să fac ceva creativ care să fascineze, deci să devin o Creatoare (zâmbește). Atunci doream să fiu pe scenă, să mă dedic lumii actoricești ca să pot transmite emoții, stări, caractere.
- Din povestirile tale am înțeles că în copilărie ai început mai întâi cu gimnastica artistică și baletul. De ce nu ai urmat această cale?

- Da, așa este, dar nu am simțit niciodată că vreau să devin o gimnastă sau balerină, mai ales că în Romania trebuia să stau la internat, să-mi dedic atât copilăria cât și adolescența într-o sală de exerciții fără „casă“ și familie! Cu asta nu am fost deloc deacord! Dar, atât gimnastica, baletul, cât și dansul (care l-am făcut mai târziu) m-au ajutat enorm la scenă. Este nu numai o artă, ci și o știință să ști să te miști pe scenă.
- De ce ai ales Opera?
- Pentru că împletește exact aceste ramuri: grație – baletul, sentimente – actoria și stări fascinante – muzica.
- Care sunt oamenii pe care i-ai considerat la început un model de urmat?
- Nu am avut și nu am pe nimeni ca model! Nu am simțit niciodată că vreau să fiu ca altcineva. Eu am facut canto pentru toți din familia mea faceau muzică! Am frați mai mari care toți sunt muzicieni.
- La ce vârstă ai cântat prima oară pe scenă?
- Aveam 8 ani! Era de Crăciun, la biserica Sf.Paraschiva din Brașov. Nu a fost o scenă propiu-zisă, ci o lojă undeva sus unde cânta corul bisericii. Am cântat solistă cu „tinerețea mea vocală“ cântecul Moș Crăciun acompaniată armonic de acest cor format din coristii Operei. Atunci nu am avut deloc emoții, ci mi-am dat seama că defapt eu am trasmis o emoție prin vocea mea.
- A mai avut loc o experiență de acest gen până acum?
- A doua experiență a fost în America în statul Tennessee la o biserica unde tot de Crăciun am fost invitată să cânt. Spre surprinderea mea mi s-a propus să cânt și ceva în românește. Am cântat „O ce veste minunată“ în care mi-am pus ca și prima dată toată emoția de artist, producandu-se un efect deosebit asupra publicului.
- Ce sfaturi le poți da celor care doresc să aleagă acestă meserie?
- Eu nu dau sfaturi altora ci numai mie, prefer să mă bazez pe mine! De aceea voi spune ce îmi spun și mie: să aibe răbdare și să nu renunțe niciodată la visul lor!
- Mulțumesc pentru timpul acordat, sper să ne revedem cât de curând să ne povestești despre alte realizari ale tale!

Carmen Dönn,
Germania, 2015

Web Analytics