,, Urc pe scenă cu încredere” interviul cu interpretul de musică populară Mihai Trif de Cristina Oprea

Mihai Trif 2Admir și doresc să discut cu oamenii frumoși sufletește pe care îi descopăr, consider, nu întâmplător. Așa a fost și minunata întâlnire, pe scenă, cu domnul Mihai Trif solist de muzică populară din zona Clujului. Prezentând un anumit spectacol, am rămas impresionată de căldura vocii sale, de modul demn de a purta costumul tradițional. Un alt spectacol la care din nou ne-am văzut pe scenă, eu prezentând acel eveniment, a fost un spectacol caritabil. Domnia sa a acceptat de la bun început să participe oferind din suflet, publicului prezent, frumusețea cântului ardelenesc.De fapt domnia sa este alături de cei care suferă fizic, prin intermediul asociației pe care o are. Am descoperit, în urma unui scurt dialog, ce profunde și pline de sens sunt mărturisirile domnului Mihai Trif. Cu mulțumiri pentru acordarea acestui interviu, îl redau mai jos și pentru dumneavoastră, cititorii.
Cristina Oprea: În lumea grăbită și actualmente panicată din cauza aceste pandemii vă întreb mai se dorește o reîntoarcere la vechile tradiții populare?
Mihai Trif: Un moment dureros pentru un artist! Ochi triști, zâmbete ascunse, sala de spectacol închisă, o manipulare la tv și tradițiile rămân în arhivă și în cărți. Cred că reîntoarcerea la vechile tradiții este dificilă în aceste timpuri! Tinerilor trebuie să le exemplifici, să le arăți simplitatea satului de odinioară, să îmbrace un costum popular și trebuie ajutati să înțeleagă textul doinei/baladei, altfel nu au cum să înțeleagă vechile tradiții.

Citește mai mult:,, Urc pe scenă cu încredere” interviul cu interpretul de musică populară Mihai Trif de Cristina...

Interviu cu jurnalistul Cristian Bucur

Cristian Bucur”Pentru noi cei din diaspora este important schimbul de informații între jurnaliștii trăitori în cele 4 colțuri ale lumii, de unde și utilitatea unei Asociații de jurnaliști cum este AJRP”
Lucreția Berzintu în dialog cu jurnalistul Cristian Bucur, Canada
Motto: În măsura în care ceilalţi oameni trec prin viaţă şi nu lasă nicio urmă, ca peştele care trece prin apă şi nu lasă nicio urmă, ziaristul este cel care lasă câte o urmă prin zilele trăite, prin intermediul articolelor pe care le scrie, prin intermediul unei imagini, prin intermediul unei atitudini. De aceea, ziaristica este poate una din cele mai frumoase meserii...(Nicolae Dabija în ziarul EverydayJournalism, interviu, 17 decembrie2012)
Lucreția Berzintu (L.B.): - Mass-media, definită ca ”a patra putere în stat”, în ce măsură își exercită acest rol, astăzi?
Cristian Bucur (C.B.: - Presa de azi are o responsabilitate foarte mare, deoarece complexitatea si multitudinea surselor de informație implică o mult mai atentă validare. Nu mai este suficient să vedem un eveniment, trebuie însă și interpretat, însă fără a induce cititorului, ascultătorului sau privitorului vreo idee deja fabricată.
L.B.: - Cum apreciezi presa de limba română din afara României vizavi de cea din România?
C. B.: - Opinia mea a fost și rămâne că presa de limba română din afara României este mai liberă. Dezavantajul este că aceste publicații, emisiuni sau site-uri dispun de mijloace financiare foarte reduse, de unde și lipsa corespondenților plătiți. Presa din România este, în general, aservită intereselor politice susținute de patroni.
Pentru noi cei din diaspora este important schimbul de informații între jurnaliștii trăitori în cele 4 colțuri ale lumii, de unde și utilitatea unei Asociații de jurnaliști cum este AJRP.

Citește mai mult:Interviu cu jurnalistul Cristian Bucur

Cristina Oprea: Despre prietenia dintre un colecționar și un artist

cu dl Zoli si maestruÎntr-un interviu, publicat recent, luat pictorului Mircea Maximilian Boeriu menționam faptul că l-am cunoscut prin intermediul colecționarului Zoltan Mladszi Ionescu, un pasionat de cultură, de artă, care alături de doamna Laura - soția și domnișoara Carla – fiica, cu eforturi mari, salvează de la uitare obiecte de patrimoniu, punându-le, pe unele dintre ele, într-un nou circuit. Am dorit să ascult povestea prieteniei dintre dânsul și Mircea Maximilian Boeriu povestită chiar de domnul Zoltan Mladszi Ionescu.
Cristina Oprea: Domnule Zoltan Mladszi Ionescu suntem la dvs., în casă, în frumoasa dvs colecție pentru care, din tot sufletul vă felicit. Cum este să fi pasionat de artă, nu numai că o iubești, dar o și aduni și cu mare dragoste o oferi celorlalți.
Zoltan Mladszi Ionescu: Ca să vă răspund la întrebare, simplu, este o binecuvântare. Dar înainte de toate vreau să vă mulțumesc că ați dat curs invitației. Vă mulțumesc că astăzi sunteți aici alături de maestru Mircea Maximilian Boeriu, care într-adevăr este o bucurie să îl avem printre noi astăzi. Domnul Maximilian Mircea Boieriu așa cum știți și cum va povestit, recent s-a întors de la o mare expoziție pe care a avut-o la București la Galeria ,,Căminul Artei”, am înțeles că a fost un succes, o bucurie și o împlinire pentru maestrul Mircea Maximilian Boeriu. A fost un țel care și l-a dorit, un obiectiv pe care l-a dorit...
Mircea Maximilian Boeriu: Mi l-am dorit toată viața...

Citește mai mult:Cristina Oprea: Despre prietenia dintre un colecționar și un artist  

,,Vreau să simt, să miros culoarea, să simt materia cu care lucrez” interviu cu pictorul Mircea Maximilian Boeriu – de Cristina Oprea

IMG 20200819 WA0004Pictorul Mircea Maximilian Boeriu s-a născut la Câmpina în 27 aprilie 1949 și a urmat cursurile Facultății de Arte Plastice din Cluj-Napoca și ale Universității de Vest din Timișoara. Este nepotul de frate al baronului Ioan Boeriu, general ce a participat la Alba-Iulia la 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Națională.
În urmă cu aproape un an îl cunoșteam pe maestru Mircea Maximilian Boeriu prin intermediul colecționarului de artă Zoltan Mladzsi Ionescu, președintele Asociației Culturale ,,Casa Colecțiilor”, care a venit cu propunerea să-i organizăm o unei expoziție personală la galeria de artă ,,Valer Suciu” din Turda.
Evenimentul a avut loc în octombrie 2019 bucurându-se de succes. Apoi l-am reîntâlnit pe Mircea Maximilian Boeriu la Palatul Cultural din Blaj unde am fost invitată la vernisaj, tot prin intermediul prietenului său colecționarul, cum îi spune pictorul, cu mare drag.
Bucuria a fost foarte mare când am fost invitată de familia Ionescu – Zoltan și Laura la casa lor din județul Cluj unde l-am revăzut pe maestru Boeriu și am purtat un dialog pe care aș dori să vi-l ofer spre lectură și dvs.
Cristina Oprea: Bine ne revedem domnule Mircea Boeriu și nu întâmplătoare este această întâlnire pentru că, în lumea artei pășim fie în lumea artelor contemporane așa cum dvs. sunteți un redutabil artist plastic contemporan, dar ne mai întâlnim în lumea artelor de odinioară în casa colecționarului Zoltan Mladzi Ionescu. De curând ați avut expoziție la București. Cum a fost? Cum ați fost primit? Câte lucrări ați expus?

Citește mai mult:,,Vreau să simt, să miros culoarea, să simt materia cu care lucrez” interviu cu pictorul Mircea...

Irina AIRINEI: INTERVIU CU MARIA GĂITAN-MOZES - AMINTIRI DESPRE ȘCOALA DE LITERATURĂ „MIHAI EMINESCU”

SCOALA DE LITERATURA M EMINESCU1955Irina AIRINEI: Care sunt primele amintiri din viața poetei Maria Găitan?

Maria GĂITAN-MOZES: M-am născut în Basarabia și am venit în România în 1943. Am învățat primul an la Chișinău la o școală de educatoare și norocul a fost că toată administrația școlii a fost transferată în România. Dar, în România, am venit la... nimeni. Noroc că am găsit un consătean care m-a găzduit și, după aceea, când a început școala, internatul a fost casa mea. Mai aveam doi frați în România. Am terminat școala în ꞌ49. Cât am fost în școală am trăit sub pavăza unei evreice minunate care era directoare și care ne-a cazat undeva în spatele școlii pentru a nu fi găsite și trimise înapoi. Tata era mort deja. La terminarea școlii m-au trimis la una dintre primele gospodării colective, Livedea, ca educatoare la grădiniță și acolo eram vizitată de oameni politici, scriitori, pictori, muzicieni. Și, într-o zi, a venit acolo Veronica Porumbacu. Unde s-o găzduiască? La mine. La urmă, poeta mă întreabă: „Dar cine îți face materialul didactic pentru copii?ˮ La care eu i-am răspuns: „Eu singură îmi fac materialul,în special poeziile. Am trimis și la concursuri, am început să fiu premiată.” Veronica Porumbacu mi-a citit versurile. O poezie a mea a fost publicată în Viața Românească.

Irina AIRINEI: Efectul era previzibil...

Maria GĂITAN-MOZES: Într-adevăr, am fost trimisă să fac parte din prima promoție a Școlii de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu", școală care urmărea educarea în spirit comunist a viitorilor scriitori și critici literari meniți să creeze „literatura nouă” în Republica Populară Română. Școala de literatură oferea condiții materiale foarte bune într-o perioadă de penurie generală impunându-ne nouă, elevilor o disciplină aproape cazonă și o adevărată cenzură asupra minții și vieții fiecăruia dintre noi.

Irina AIRINEI: Considerați școala un rateu, așa cum o definește un cercetător?

Maria GĂITAN-MOZES: Deloc! În primul rând, în școală se prefigurau talente care vor deveni scriitori de valoare, oameni cunoscuți. Aurel Rău, Victor Felea de la Iași, Dumitru Ignea, Geogeta Sauciuc, viitoarea soție a lui Ion Istrate, Mira Iosif, Fiduș, Carol Isac și Ion Țârnu, critic, S. Damian, Paul Anghel, Ștefan Iureș, Ilie Purcaru, Ștefan Bănulescu, Cernescu. Eu venisem de la Livedea la Școală în prima promoție în care mai erau Olga Tudorache, Aneta Argint, Dumitru Hâncu. Proveneau din diverse domenii, zidari, țesătoare, eu eram educatoare... Talentați toți. Și acolo, profesori i-am avut pe domnul Gafița, pe domnul Andrei Strihan, pe Silvian Iosifescu. Iar școala era condusă de Petre Iosif. La Școala de Literatură era un entuziasm de nedescris... școala a fost un lucru foarte bun și a adunat oameni de mare talent. Georgeta Horodincă, bunăoară, era prietena mea. O constelație de talente pe cerul literelor românești s-a născut aici.

Citește mai mult:Irina AIRINEI:  INTERVIU CU MARIA GĂITAN-MOZES - AMINTIRI DESPRE ȘCOALA DE LITERATURĂ „MIHAI...

George ROCA: INTERVIU CU UN JURIST - CONF.UNIV. DR. COSMIN DARIESCU

DARIESCU Cosmin xGeorge ROCA: Domnule Cosmin Dariescu, mulțumesc ca ați acceptat acest interviu. Pentru a vă dezlega puțin misterul în care sunteți învăluit... să începem cu titlurile care se perindă în fața numelui dumneavoastră: avocat, doctor, cadru universitar...? De ce facultatea de drept? Motivația va rog!

Cosmin DARIESCU: Stimate domnule George Roca, sunt onorat de șansa acestui interviu! Îngăduiți-mi să urez cititorilor revistei și dumneavoastră, multă sănătate, prosperitate, speranță și forță de adaptare! Chiar dacă titlurile enumerate mai sus par intimidante și deconcertante la prima vedere, totuși, ele se ordonează în urzeala destinului meu, prin legături logice și psihologice pe care le voi preciza. Dintotdeauna am simțit imboldul deslușirii motivelor ce i-au îndemnat pe cei etichetați în mod disprețuitor de majoritatea societății să abordeze conduita imputată. Explicația acestei neobișnuite dispoziții o găsim în realitatea epocii Ceaușescu (în disonanța dintre propagandă și realitate) și în istoria personală a familiei mele (bunicul dinspre mama, pe nume Gheorghe Dragomirescu, a murit ca deținut politic la Periprava în decembrie 1959). Așadar, în 1997, cariera de avocat mi s-a părut mai atractivă, mai potrivită firii mele, decât alternativa magistraturii. Concomitent cu avocatura, am început lungul drum al învățământului universitar. Am devenit preparator universitar la Facultatea de Drept a Universității „Mihail Kogălniceanu” din Iași - una din primele universități private. Aveam în atribuții seminarele de Drept roman (curs predat de profesorul Mihai Vasile Jakotă - o personalitate în materie). Profesorul Jakotă mă remarcase din timpul studenției. Întrucât și în acea vreme, titlul de doctor era indispensabil pentru o carieră în învățământul superior, în decembrie 1998, am devenit doctorand al profesorului Jakotă, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, studiind Dreptul internațional privat. În 21 mai 2004, mi-am susținut public teza de doctorat cu titlul „Relațiile personale dintre soți în dreptul internațional privat” și mi s-a acordat titlul de doctor în Științe juridice. Astfel, am dobândit acest onorant titlu care îi destinde pe cei ce se interesează de mine, prin forța calamburului „Doctor în Drept”!.

George ROCA: Câteva cuvinte despre juristul Cosmin Dariescu!

Citește mai mult:George ROCA:  INTERVIU CU UN JURIST - CONF.UNIV. DR. COSMIN DARIESCU

Ecaterina CHIFU: INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA - MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE DE ARTE ȘI ȘTIINŢE

STROIA A GH FOTOStăm de vorbă astăzi cu Gheorghe A. STROIA - prozator, publicist, poet, exeget literar şi de artă, promotor literar şi cultural, editor român, și mai nou pictor, cu un parcurs literar de invidiat. La 1 aprilie 2010 debutează editorial cu un prim volum de literatură pentru copii, la 1 aprilie 2013 devine membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (ARA), iar în 2018 membru al Uniunii Scriitorilor Europeni (USE). Este distins cu 'Virtutea Literară”, medalie acordată de LSR, la propunerea președintelui acesteia, dl. Al. Florin Țene, pentru merite literare și editoriale deosebite. Are peste 50 de cărți publicate, multe dintre ele fiind premiate la diferite festivaluri naționale sau internaționale de profil. Scrie prefeţele sau postfeţele multor lucrări literare şi ştiinţifice ale autorilor din țară sau din diaspora şi publică cronici de artă despre opera unor renumiți artiştilor plastici români sau universali de pe toate meridianele globului (SUA, Iran, Ucraina, Rusia, Chile, Spania, Israel). Înființează la Adjud, în anul 2011, revista universală de creație și atitudine culturală „„Armonii Culturale””. Tot în 2011, înființează editura cu același nume. În calitate de editor, girează peste 1500 de lucrări ale scriitorilor de limbă română și nu numai, revista și editura „„Armonii Culturale”” devenind branduri ale calității și valorii literare și științifice.

***

Ecaterina CHIFU: Ce resorturi interioare v-au determinat să înființați această revistă?

Gheorghe A. STROIA: Vă spun bună ziua, dumneavoastră, doamnă Ecaterina, și cititorilor dumneavoastră! „„Armonii Culturale””, revistă universală de creaţie şi atitudine culturală, este deschisă tuturor celor care se dovedesc a fi de bună-credinţă şi ale căror contribuţii aduc un plus de valoare în literatura şi cultura contemporană românească. Ce resorturi interioare m-a determinat să aduc „„Armonii Culturale”” în peisajul cultural contemporan? Poate doar o dorință intensă de a aduce un serviciu pozitiv de imagine românilor și României, patria sufletelor noastre, oriunde ne-am afla în lume. Cred cu tărie că românii sunt oameni inteligenți, geniali, chiar, și că mai au foarte multe lucruri bune de arătat. M-am dezis mereu de compatrioții noștri care fac rău acestei imagini pozitive, am spus mereu că faptele lor reprobabile nu mă reprezintă pe mine ca român și nici pe noi ca neam. Dorința de a arăta că românii sunt încă oameni cu adevărat valoroși și că, nu degeaba, se regăsesc în multe dintre personalitățile lumii civilizate, care aduc un plus valoric însemnat și contribuie din plin la bunăstarea altor meleaguri, altor nații. Toate acestea obținute cu multă muncă, sacrificii personale, dedicație.

Citește mai mult:Ecaterina CHIFU:   INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA - MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE DE...

DESPRE DEMOCRAȚIE ȘI VIAȚĂ. Cristina Oprea: Interviu cu Indrei Rațiu

Indrei Ratiu 2În 17 ianuarie 2020 s-au împlinit douăzeci de ani de când Ion Rațiu a plecat dintre noi. Anul trecut, la Cluj-Napoca, dar și la Turda au avut loc manifestări în cadrul întâlnirilor anuale organizate de familie, în luna iunie, luna în care s-a născut marele om politic. Aceste manifestări s-au transformat în dialoguri constructive numite ,,Dialogurile Rațiu pentru democrație” la care participă mari personalități din Statele Unite și Marea Britanie.
Am avut privilegiu de a avea un scurt dialog cu fiul cel mare al lui Ion Rațiu, este vorba despre Indrei Rațiu, dialog ce a avut loc pe 30.05.2019 chiar în casa familiei din Turda.
C.O.: Ce este democrația domnule Rațiu?
I. R.: Sunt diverse definiții și mie îmi place cel mai mult cea a tatălui meu pentru că are o bază morală care poți să o practici în fiecare zi și asta e fraza lui Voltaire, pe care el a împrumutat-o ,,am să lupt până la ultima picătură de sânge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine” care mă obligă să gândesc cum sunt cu semenii mei. Numai dacă strig democrație este esențială fără să am o morală de comportament personală nu are nivelul acela.
C.O.: Organizați această întâlnire anuală în numele tatălui dumneavoastră, iar anul acesta (2019) au fost mari personalități prezente. Cum de au reușit să vină în România?
I.R. Bună întrebare. Începem să fim recunoscuți. Echipa de conducere de la London School Economics au venit în vizită, au auzit ce facem aici și au venit să vadă și coordonatorul echipei London School Economics, compartimentul sud – est european este Vlad Zigalov, care e clujean și așa s-a făcut legătura. Cu Ox Brokes, Ox Brookes fiind universitatea numărul unu pentru ospitalitate și turism în lume, cred că pot spune asta, avem un parteneriat cu ei care datează de mult timp, care a început cu voluntari pentru că avem trafic mai mare în vară și acești voluntari care merg, vin din toată lumea, ei ne arată în fiecare an cum să ameliorăm prestația noastră.

Citește mai mult:DESPRE DEMOCRAȚIE ȘI VIAȚĂ. Cristina Oprea: Interviu cu Indrei Rațiu 

Ecaterina CHIFU: INTERVIU CU POETA ELENA ARMENESCU - MEMBRĂ ÎN MIŞCAREA MONDIALĂ PENTRU POEZIE/WORD POETRY MOVEMENT

ARMENESCU Elena AUG2020 LINE2D-na poetă Elena Armenescu, alături de alţi scriitori reprezintă cultura română în Mişcarea Mondială pentru Poezie. Această mişcare consideră că poeţii pot schimba lumea în bine, pot influenţa deciziile politice, pot determina realizarea unor constituţii pe principii umaniste, căci orice societate trebuie să aibă în centrul omul şi interesele sale, să nu fie dominată doar de goana după profit. Iată ce a spus d-na Elena Armenescu în interviul ce mi l-a acordat:

***

Ecaterina CHIFU: Stimată doamnă, sunteţi o poetă foarte bine cunoscută şi apreciată, membră a USR din anul 1998, cu multe volume publicate. Ne puteţi aminti câteva titluri?

Elena ARMENESCU: Privind activitatea literară, înainte de anul 1989, am participat şi obţinut două premii la concursul literar „Tudor Arghezi” şi în 1989 am debutat în revista „Luceafărul” cu poemul „Confluenţe”, apoi au apărut volumele: „Ferestrele somnului”, „Regatul ascuns”, „Exodul uitării”, „Dictatura iubirii”, „Strigăt spre lumină”, „Memoria statuilor”, „Joc tainic”, „Cântecul iubirii” (sonete), „Locul de lumină”, „De mână cu Orfeu”, „Insomnia căutării”, „Livada cuvintelor”, „Judecata animalelor” (poezii pentru copii), „Constelaţia inimii”... Am alcătuit şi editat antologii: „Poeţi români slăvind Dumnezeirea” (dedicată martirilor Sfinţii Mucenici Brâncoveni, 2014), „Unirea face puterea” (2018), „Mişcarea Mondială pentru Poezie/Word Poetry Movement” (2019) şi volumul de proză „Gânduri de utrenie”. Am colaborat la revistele: „Luceafărul”, „Poesis”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Viaţa românească” şi am acordat interviuri la radio, pe teme literare şi medicale.

Ecaterina CHIFU: Ce tematică abordaţi, care este universul creaţiei dumneavoastră?

Citește mai mult:Ecaterina CHIFU:  INTERVIU CU POETA ELENA ARMENESCU - MEMBRĂ ÎN MIŞCAREA MONDIALĂ  PENTRU...

Web Analytics