George ROCA - INTERVIU ATIPIC CU SCRIITOAREA SABINA MĂDUȚA

MADUTA Sabin INTGeorge ROCA: Ma bucur mult și vă mulțumesc că ați acceptat acest interviu, mai ales că am aflat că sunteti foarte ocupata cu scrierea și editarea unei cărți...

Sabina MĂDUȚA: E ora 9 dimineața la noi la Oradea. Am deschis calculatorul și-am dat de minunata dumneavoastră propunere. Viața ne mai aduce și surprize plăcute, ne mai întâlnește și cu oameni sensibili, degustătorii de valori. Chiar dacă sunt puțini la număr e totuși foarte bine și așa! Dumneavoastră, domnule George Roca, minunatul nostru prieten, sunteți și rămâneți un un catalizator al culturii române și nu numai! Și dacă, așa cum spune Panait Istrati „Iubirea unui singur om te vindecă de ura tuturor!” și iubirea de carte vindecă multe suferințe și ne dă aripi să credem și să visăm că nu e totul pierdut, chiar la o anumită vârstă! Am norocul să locuiesc din nou în Oradea unde vă pot întâlni în fiecare vară, fie la lansări de carte, fie la spectacole ori la diverse manifestări culturale. Am citit recent cartea „Aviatorul” de Evgheni Vodolaskin. E absolut fantastică, te absoarbe, îți dă idei, te face să realizezi ce înseamnă un mare talent literar la care să te poți raporta chiar dacă conștientizezi că tu și scrierile tale sunteți, vai, departe! Dragă domnule George Roca, vă mulțumesc pentru invitația dumneavoastră la un Interviu. La aproape toate întrebările pe care mi le-ați pus veți găsi răspuns și în volumul „Cartea Sabinei”. Aici vă voi dezvălui și câteva amănunte mai puțin cunoscute din traseul meu prin această lume... Domnia voastră sunteți un scriitor foarte sensibil, ca un seismograf și eu știu ce v-a surprins la mine. De fapt fiecare avem lucruri absolut personale. Am realizat că nu trebuie să fugim de ele. Cu cât vom fi mai sinceri cu noi înșine cu atât cititorul va fi mai cucerit! Și de ce să copiem alte modele când ne avem pe noi înșine, buni sau răi, cu mai mult sau mai puțin talent dar putem fi deschiși cu sufletul în palmă! Asta se simte! Să nu se înțeleagă că nu-i admir si nu-i venerez pe marii creatori.

George ROCA: Desigur! Distinsă doamnă, tot ce spuneți mai sus e adevărat... Menirea acestui interviu este de a ne cunoaște mai bine, de a ști și cititorul faptele pozitive pe care le-am făcut în viață, cum ați ajuns sa fiți un scriitor, un om de cultură cuoscut și apreciat. Ați plecat din Oradea în urmă cu mulți ani, ați avut o viață tumultoasă și plină de realizări în București, iar de curând v-ați reîntors mai aproape de „matcă”, în frumosul oraș de pe malul Crișului… Nu numai aceasta aș dori să fie subiectul interviului nostru, ci și alte „multe” secrete. De exemplu: De unde va trageți rădăcinile. Cum a fost copilaria dumneavoastră? Ce mai scrieți, ce mai citiți... ce vă mai impresionează, ce vă mai bucură, ce va mai doare...? De fapt o mulțime de întrebări într-o singură frază! Răspundeți doar la cele care vi se par interesante!

Citește mai mult:George ROCA -  INTERVIU ATIPIC CU SCRIITOAREA  SABINA MĂDUȚA 

George ROCA: INTERVIU CU SCRIITORUL IVAN LUNGU

LUNGU Ivan 2Motto:
„Am povestit nişte evenimente pe care le-am trăit şi le-am pus pe hârtie (…)
fără a uita că realitatea întrece cu mult imaginaţia.” (IL)

George ROCA: Anii trec în grabă, dar „Scripta Manent”... De aceea am considerat că e timpul unui amplu interviu cu dumneavoastră. Care au fost începuturile... în descifrarea tainei scrisului?

Ivan LUNGU: În primul rând mulțumesc pentru intenția acestui interviu, pe care nu știu dacă îl merit. Dar să acceptăm că da, așa că hai să-i dăm drumul. Mă întrebi care au fost începuturile? Da ele sunt într-adevăr acolo, undeva de mult, încă din școală. În ultimele clase de liceu am scris articole la „Gazeta de perete” a școlii, cum era obiceiul. Am scris și câteva poezii, unele mai scurte, altele mai lungi, unele de dragoste, altele mai „politice"... Dar adevărul e... că am scris! Mai târziu, prin '64 am început să lucrez la Agerpres (Agenția Națională de Presă n.n.), ca ziarist, așa că lucrurile au devenit mai simple. Începusem să scriu și în presa locală, la câteva ziare din provincie, unde mai strecuram și câteva versuri și idei. Nu prea multe căci cerința era de articol politic, trebuind întâi să primească bunul de tipar al „organelor de control". Dar scriam, cea ce-mi plăcea. Adevăratele mele începuturi au fost însă târzii, în Israel, abia după pensionare, cum de altfel li se întâmplă multora. Am hotărît să povestesc niște evenimente pe care le-am trăit, așa că le-am pus pe hârtie fără a uita însă că, așa, cum este, realitatea întrece cu mult imaginația...

George ROCA: Amintiri din Caransebeș, despre copilărie, despre familia dvs... din acele vremuri?

Citește mai mult:George ROCA:  INTERVIU CU SCRIITORUL IVAN LUNGU

PUTEM SCHIMBA LUMEA CU O SINGURA GENERATIE

66582685 2334071816842299 5242082433163067392 nDe curand, intr-o frumoasa zi de sambata din luna iunie, am participat la o lansare de carte la atelierul de joaca -Ludens din Constanta, unde prietenul meu Alec Blenche isi prezenta noua carte, fanilor sai – copiii. Cartea ’’Aventuri in Tara Nevirtutilor’’ fiind o continuare a seriei cartilor, care au la baza invataturi pretioase, transmise sub forma de povesti. Mamici, tatici, copii frumosi si curiosi, au sorbit cu nesat prezentarea facuta chiar de autor.
Multi dintre voi il cunosc pe Alec din anii precendenti, cu puternica sa experienta de nutritionist raw vegan, fiind fondatorul site-ului „Viata Verde Viu.’’ A facut studii universitare si post universitare in Drept si Pedagogie Muzicala. Dar acum va vom arata o parte extrem de creativa a personalitatii sale, aceea de scriitor de povesti.
Alec Blenche a intrat in lumea copiilor facand numeroase prezentari live in biblioteci, scoli, oferind interviuri la emisiuni radio si televiziune, despre cartile sale. Este o persoana cu mult bun simt, cu un suflet cald si armonios de copil, altfel cum ar fi avut succes cartile sale, foarte bine cotate? Speram sa aflam mai multe cu ocazia acestui interviu, luat tocmai pentru a-l cunoaste mai bine, a vorbi despre personajele si cartile sale.
Le enumeram pe scurt ,’’Erus si Valea Generozitatii’’,’’Erus si Valea Rabdarii’’,’’Aventuri in Tara Virtutiilor’’,’’Erus si Valea Iubirii’’,’’Jup un pisoi de soi’’,’’Zapardul si alte povesti albe’’ „Printul Papadie si Regatul Florilor’’,’’Aventuri in Tara Nevirtutiilor’’.

Citește mai mult: PUTEM SCHIMBA LUMEA CU O SINGURA GENERATIE 

Elena BUICĂ : RADIO PRODIASPORA UN DECENIU DE VIS ÎMPLINIT

COP 1 RPD10 31MAI2019Sunt multe frumuseți pe lumea asta care ne înfloresc sufletul și iată că acum avem prilejul unor astfel de trăiri oferite de apariția volumului intitulat „Radio ProDiaspora, un deceniu de vis”, la care eu aș adăuga: “... frumos împlinit”.

Acest volum a apărut ca un omagiu adus activității însuflețite a echipei redacţionale a radioului ProDiaspora, aflat la ceas aniversar, împlinirea unui deceniu de existență neîntreruptă ( 2009-2019). Cartea adună în paginile sale însemnările celor care au participat direct, prin efortul lor, la împlinirea acestui vis, dar şi ale celor care s-au bucurat, ascultând postul de radio, unde le-au fost dedicate emisiuni, sau li s-au difuzat interviurile. Sunt impresii, amintiri sau ecouri încărcate de emoție, admirație, frumusețe, de aleasă trăire, toate născute din vibrante rostiri. Selectând câteva citate din acest volum, sper să dea culoare acestor însemnări. Nu am menționat cui aparțin aceste citate, pentru a sublinia unitatea în gând și fapte a acestei minunate echipe.

Mai întâi, se cuvine, să adresăm din plinul inimii: LA MULȚI ANI și CALDE FELICITĂRI! acestui radio de „vis, viață, iubire și speranță”. Merită cu prisosință un cuvânt de închinăciune adresat acelora care au avut această inspirată idee de a da naștere acestui post de radio care-și trimite vocea cu vibrații calde către toți românii aflați pretutindeni în lume, pentru a-i ține laolaltă. Acest radio nou-născut a fost botezat, subliniind esența sa, „ProDiaspora”. La doi ani după apariție lui, a luat ființă și revista sa literară, „ProLitera”, în care se fac cunoscute gândurile și trăirile românilor așternute în scrieri literare.

Citește mai mult:Elena BUICĂ : RADIO PRODIASPORA UN DECENIU DE VIS ÎMPLINIT

George ROCA: VIVAT, CRESCAT, FLOREAT RADIO PRODIASPORA ȘI REVISTA PROLITERA !

RPD 2009 2019Motto:
„Ţi-e dor de ţară? Stai liniştit, Radio Prodiapora e lângă tine!”

Când am început să redactez această carte nu mi-am dat seama câtă complexitate se va ascunde între copertele ei, câte inimi vor bate la unison pentru a participa la un act scris desemnat unei aniversări de amvergură: sărbatorirea a zece ani de la nașterea unui post de radio iubit și apreciat de minunata echipă care îi dă viață. Deoarece am fost mereu ocupat cu revistele pe care le coordonez nu mi-am putut permite ca timp să ader la o emisiune radio, cu toate că, deseori, ascult cu drag și atenție emisiunile celorlalți colegi.

Într-o discuție avută cu doamna Ecaterina Cîmpean, directorul postului de radio ProDiaspora, am decis să „construim” o revistă adiacentă care să atragă nu numai ascultători ci și scriitori români, sau iubitori de limbă română scrisă, de pe toate meleagurile Pământului. Și astfel, în urma cu opt ani a luat ființă revista „ProLitera”. Am acceptat să devin redactor-șef al acesteia, aducând cu mine corespondenți cu care eram în legatură (de la alte reviste pe care redactam), producatori de literatură care erau (și mai sunt încă) încântați să își publice lucrările în eleganta revistă (creată în spațiul virtual) și webmasterată chiar de directoarea postului de radio. Plăcută la vedere, atrage privirile și pe cei doritori să citească un material sobru, fie el de proză, poezie sau informațional. Cu timpul cititorii s-au înmulțit... și majoritatea au devenit și ascultători fideli ale minunatelor emisiuni de la postul de radio ProDiaspora!

Citește mai mult:George ROCA:  VIVAT, CRESCAT, FLOREAT RADIO PRODIASPORA ȘI REVISTA PROLITERA ! 

Vavila POPOVICI: PREFAȚĂ LA VOLUMUL „RADIO PRODIASPORA UN DECENIU DE VIS”

COP 1 RPD10 31MAI2019Pentru a înțelege rațiunea lecturii acestei cărți, voi începe prin a vă spune că Radio ProDiaspora împlinește în acest an 2019, zece ani de activitate. Să-i urăm dintr-un început: La mulți ani!

„Radioul de VIS, viață, iubire și speranță” a fost înființat în anul 2009, în urma unui proiect realizat de talentata, ființa pasională Ecaterina Cîmpean din România, Robert Landmann din Germania, și Bogdan Essig din Anglia, pentru românii de pretu-tindeni, dar și pentru cei de acasă.

Postul de radio, numit „ProDiaspora”, după cum îi spune numele, s-a născut din dorința de a micșora distanțele dintre românii răspândiți în toate colțurile lumii și a celor rămași acasă, apropiindu-i și aducându-le clipe de bucurie în suflete.

Doamna Ecaterina Cîmpean împreună cu domnul Robert Landmann din Germania și domnul Bogdan Essig din Anglia au avut această genială idee de a crea un spațiu informațional și cultural unic, în care valorile să circule nestingherit, vrând să păstreze totodată, tradițiile și obiceiurile care sunt tezaurul sufletului românesc, pentru a putea fi duse mai departe, fiindcă, considerau dumnealor, „numai așa vom fi demni a viețui pe plaiurile unde s-a zămislit neasemuita alcătuire de cuvinte românești”, de multe ori pe minunate sunete vocale și instrumentale. Cu adevărat, tradițiile, obiceiurile – tezaur al sufletului românesc – nu trebuie uitate, căci „cine uită, nu merită”, spunea Nicolae Iorga, ci păstrate și făcute cunoscute noilor generații de români, dar și celor din afară, interesați de frumoasele noastre obiceiuri, de cultura noastră în general, de gândirea românească care nu este de neglijat, pentru nuanța și valoarea sa deosebită. Și mai cred că sensibilitatea sufletului românesc este semnul unei puteri divine existente în noi. Oriunde ne-am găsi, suntem legați sufletește de pământul patriei prin trecutul istoric, prin viața pe care am trăit-o în țară – noi cei plecați prin străinătăți –, și cu gândul la tot ce va fi după plecarea noastră din această viață, căci „Patria este pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri” scria Delavrancea. Iar Mihai Eminescu caracteriza, cu un ton demn: „Țara este rodul a zeci de generații și aparține altor zeci de generații care vor veni…”.

Citește mai mult:Vavila POPOVICI:  PREFAȚĂ  LA VOLUMUL „RADIO PRODIASPORA UN DECENIU  DE VIS”

Adrian SCRIMINȚ: O POVESTE ADEVĂRATĂ...

maxresdefault liveMi-am început cariera în 1992 la Teatrul Muzical din Brașov. Mi-am părăsit facultatea de jurnalistică în 1995 pentru a onora un contract cu cel mai modern teatru al fostei Yugoslavii: Teatrul Național Sârb din Novi Sad. În 1998 am reprezentat acest teatru la concursul internațional de balet Oleg Danovsky. Am luat mențiune (locul 4) și am fost înaintat în funcție.

În 1999 au început bombardamentele NATO asupra Yugoslaviei. Am rămas singurul străin pe teritoriile lor. Am fost acuzat de poliția militară sârbească de fapte care nu trebuiesc spuse: după un control mi-au găsit mai multe dicționare în diverse limbi străine, o agendă cu foarte multe companii din străinătate, cu o săptămână înainte de război fusesem la o audiție în Germania și cerusem o adeverință că fusesem acolo, mi-au mai găsit o hartă făcută de mână cu localitățile sârbești care le erau bombardate, căci nu le știam geografia și mi le însemnam singur, ca să am ce povesti acasă, războiul fiindu-mi aventura vieții.

Mi s-a confiscat pașaportul, cei de la tribunal m-au sfătuit să nu apelez la traducător, căci le știam bine limba, trebuia să primesc 15 zile închisoare. Cei de la ambasadă mi-au zis: „Îți recomandăm un avocat foarte bun din Belgrad, cam scumpuț, dar foarte bun - în contextul în care pentru Teatrul Național Sârb din Novi Sad făceam voluntariat pe atunci (îmi era mai frică de România decât de bombardamentele lor). M-am salvat cu ajutorul mass mediei – Radio Europa Liberă și Vocea Americii în limba sârbă- care i-au forțat cu sesizări. La ultima întrevedere cu conducerea teatrului directorul însoțit de doi avocați ai instituției mi-au spus: ce v-a trebuit vouă NATO?! Nu am fi putut rămâne prieteni, noi sârbii și cu voi românii? Mă dusesem să le cer datoriile pe un an de zile. Din cauza inflației banii întârziați mai valorau câteva tricouri. „Nu mai merită să te reîntorci la ei nici măcar ca să îi înjuri”! mă sfătuia tatăl meu, după deportare. Mi-am lăsat însă cu ei ușile prieteniei deschise...

Citește mai mult:Adrian SCRIMINȚ:  O POVESTE ADEVĂRATĂ...

Val RĂZEȘU: LUMEA A FOST CREATĂ PRIN CUVÂNT

RAZESU Vlad 2bwÎn primul rând, d-le George Roca, sincere felicitări pentru inițiativa realizării acestei cărți! Deşi sunt un altruist născut iar nu făcut, sunt foarte zgârcit atunci când vine vorba despre persoana mea. Am considerat şi consider că omul este doar suma realizărilor sale. Să fiu recunoscut după faptele mele. (...) Creatorul dă fiecărui un dar tocmai pentru a-l determina să învețe a dărui din dragoste şi cu bucurie. De aceea ni se va cere socoteală pentru folosul trecerii noastre prin această lume. (...) Lumea a fost creată prin Cuvânt. De aceea omul trebuie să fie conştient că este unica făptură căreia i s-a dăruit această putere nemăsurată de a crea el însuşi lumea şi viitorul.

Scriitorul este robul Cuvântului şi prin aceasta preot al Nemărginirii. Iar poetul ar trebui să fie cel mai aproape de Marea Taină, deoarece numai lor li s-a dăruit limba îngerilor, să poată vorbi nestingheriți cu Dumnezeu. Am scris foarte mult, am publicat foarte puțin, scârbit de munții de maculatură care se revarsă pe piață drept poezie. Aş putea într-o lună să public şase volume de poezie, care sunt scrise deja, ezit să o mai fac. Am publicat „Cântec pentru evadarea din frig”, „Floare de Lumină” şi „Simfonie cu maci”. Public in reviste din țară şi străinătate. Colaborez sporadic la mai multe posturi de radio, şi de un an permanent la Radio Prodiaspora, unul din colaboratorii d-nei Mioara Gram, la realizarea emisiunii „Artă, Ştiință şi Religie - În Căutarea Drumului Comun”. Venirea mea se datorează doamnelor Mioara Gram şi Ecaterina Câmpean (director general al postului de radio). Fiecare „De trei ori femeie" cum ar fi spus Monica Tatoiu! Le sărut sufletul doamnelor Nicolae Nicoleta, Anca Cheaito, Lili Lazăr şi Mirella Pintilie Jaber. Personalități şi voci care dau frumusețe şi demnitate omului, în această lume a dezumanizării, unde aproape toți indivizii cunosc prețul tuturor lucrurilor şi valoare a nimic.

Citește mai mult:Val RĂZEȘU:  LUMEA A FOST CREATĂ PRIN CUVÂNT

Constantin GEORGESCU: PORTRET DE ASCULTĂTOR LA RADIO PRODIASPORA

GEORGESCU ConstantinNăscut in satul Laura, comuna Vicov de Sus, în anul 1951, iulie, ziua 22, este nevoit împreună cu părinții și cei trei frați ai, săi să se mute în orașul Rădăuți, județul Suceava, unde tata acestuia lucra ca subinginer la o fabrica de industrie locală. Aici face Școala Generală, urmând studiile la Colegiul Național Eudoxiu Hurmuzachi. Încă din tinerețe, cochetează cu literatura fiind un fervent cititor de literatură, la început tot ce îi pica în mână, apoi selectându-și cărțile citite. Studiază Istoria Literaturii Române si Istoria Literaturii Universale, înțelegând rolul literaturii în țară și în lume.

Trăiește o perioada de incercări în pictură, muzică și poezie. optând în final pentru poezie .De abia în 2009 publică prima carte de versuri „Libertatea de a fi trist” care se bucură de un mare succes la publicul cititor. În anul următor , publică un nou volum de versur intitulat „Flaut în iarbă” Între timp publică poezie la diferite reviste literare cum ar fi: Luceafărul, Plumb, Obcina Literară, Convorbiri Literare.

În anii următori publicĂ „Foșnetul cuvintelor” și „Ochiul de rezerva”. Publică poezie la revista „Parnas 21” și „Moldova literară”. Este membru fondator la revista Obcina literară. În 2013 devine membru la Societatea Scriitorilor Bucovineni cu titulatura de poet. În anul următor devine membru al Societătii Pentru Cultură si Literatură în Bucovina. În același an, este fondatorul cenaclului literar și artistic „Minion” din municipiul Rădăuți. După o periodă mai nefastă pentru poet, acesta publică volumul de versuri „Așteptănd inorogul” cu un mare succes la publicul cititor. În 2014 scoate volumul „Secerișul de ninsori”. Publică la revista ProLitera având în proiect alte două cărți. În 2016 publică „Citadela inocenților” iar în 2018 publică „Filantropul de cuvinte”. În luna ianuarie 2019 devine membru al Uniunii Mondiale a Poeților. Prin luna aprilie 2019, poetul pregătește lansarea celui de al zecelea volum de versuri.

Citește mai mult:Constantin GEORGESCU:  PORTRET DE ASCULTĂTOR LA RADIO PRODIASPORA

Web Analytics