Emilia ŢUŢUIANU: CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ

BALAJ Veronica XAm deosebita plăcere de-a dialoga cu doamna Veronica Balaj, o scriitoare care şi-a dedicat întreaga viaţă cuvintelor, scrise sau rostite. Cunoscută în lumea literară naţională şi cu apariţii la evenimente culturale şi în alte ţări - Franţa, Canada, Italia, Israel - scriitoarea Veronica Balaj este una din marcantele personalităţi bănăţene din lumea scrisului, radioului şi televiziunii. Autoare a peste 30 de volume, poezie şi proză, deţinătoare a numeroase premii naţionale şi internaţionale, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Veronica Balaj ni se prezintă ca o veritabilă personalitate culturală a zilelor noastre, din zona Banatului multicultural.

„Într-o Europă unită, valenţele particularului,
ale specificităţii sunt o emblemă obligatorie
pentru ca unitatea să poată fi realizată în
şi prin diversitate.” (Veronica Balaj)

***

Emilia ŢUŢUIANU: Veronica eşti o voce şi în radio şi în scris. Ai străbătut un drum interesant, cu lansări de carte în multe părţi ale lumii, ai cunoscut persoane importante şi interesante. Avem ce discuta. Mă bucur să fii invitata mea la o convorbire mai amplă. Ne-am intersectat în multe alte schimburi de idei ce au fost fragmentate. Acum e altceva… Ne putem avânta pe un areal mai larg…

Citește mai departe: Emilia ŢUŢUIANU:  CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ

George ROCA: CONVORBIRE CU SCRIITORUL ŞI PUBLICISTUL RONI CĂCIULARU

CACIULARU Roni x„Sunt bogat, căci am un brad şi tot ce cred că mai trebuie!”

George ROCA: Distinse domn şi prieten Roni Căciularu, în sfârşit te-ai înduplecat să finalizezi acest interviu! Ura! Oare câţi ani au trecut „de când l-am pus la cale”... Cinci, şase!? Apără-te dacă poţi! Sper ca nu a prevalat modestia! Eu, în cei 8 ani de când ne cunoaştem ţi-am publicat 37 de materiale în mai multe reviste literare cu care colaborez. Materiale pentru 2 cărţi! Şi ca să demonstrăm că suntem prieteni, am constatat că am avut (şi) o corespondeţă bogată pe e-mail... adică 910 depeşe în toată acestă perioadă! Cu mâna pe inimă pot spune că majoritatea nu au fost taclale banale, ci cu precădere „convorbiri literare”!

Roni CĂCIULARU: Mulţumesc pentru răbdare! Da, au trecut mai mulţi ani, dar am stat deoparte cu „expunerea” mea în faţa publicului cititor, deoarece am considerat că sunt mulţi alţii care trebuie să fie cunoscuţi şi promovaţi! Nici nu am realizat că am trimis spre publicare la revistele pe care le conduci 37 (?) de articole! Cât despre corespondenţa noastră electronică... de sorginte literară ce pot spun... eu nu le-am numărat, dar te cred!!! M-am bucurat că am un prieten la antipozi cu care pot avea un limbaj comun!

George ROCA: Eşti, printre altele, laureat al Premiului Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Israel. Acesta este, se-nţelege, doar un simplu pretext pentru care ţi-am solicitat interviul. Sunt şi alte motive, desigur, căci „te urmăresc” de ani şi ani! De pe vremea când eram redactor şef la revista internetală „Romanian VIP” care apărea în Dallas, Texas, cu răspândire (graţie netului) pe toate meridianele lumii. Acolo te-am întâlnit şi ţi-am publicat primul reportaj! Era data de 27 octombrie 2009! Titlul materialului „Luceafăr, ciocârlie şi infinit”, o vizită la Muzeul de Artă Modernă (MOMA) din New York! Mi-a plăcut enorm! Treceai in revistă opera brâncuşiană aflată acolo! Aveai culoare, substanţă şi informaţie!

De fapt, nu cred că trebuie să-ţi adresez, pentru început, vreo întrebare... Ştiu că ai multe de spus, ştiu că ai o bogată experienţă de presă, nu mi-e teamă că ai să te lungeşti peste măsură, căci discutăm, totuşi, în cadrul unui gen relativ scurt; deci începem interviul nostru...

Citește mai departe: George ROCA:  CONVORBIRE CU SCRIITORUL ŞI PUBLICISTUL RONI CĂCIULARU

POPESCU V Virginia - DE VORBA CU MODESTIA ! (INTERVIU CU ION AL. STANESCU)

POPESCU V Vini2Virginia Vini POPESCU: Bun găsit domnule Ion Al. Stănescu!

Ion Al. STĂNESCU: Sărut mâna!

Virginia Vini POPESCU: Faptul că vă cunosc de peste trei decenii, că v-am descoperit atunci în mijlocul cărţilor din Biblioteca Judeţeană Teleorman, la care eram înregistrată ca cititor iar dumneavoastră ca bibliotecar principal, că aţi rămas tot între cărţi, mi-a stârnit interesul acestui interviu.

Ion Al. STĂNESCU: Da, aşa este. Îmi amintesc cu multă plăcere despre majoritatea cititorilor care ne treceau pragul mai des, cum se spune. Parcă nici nu s-au dus atâţia ani...

Virginia Vini POPESCU: Anii au trecut, pasiunile s-au păstrat. Pentru a înţelege unele lucruri legate de „activitatea dumneavoastră cu cărţile” şi a le face cunoscute cititorilor noştri, vă propun să o luăm cu începutul. Sinceritatea mă obligă să recunosc că nici eu nu ştiu anumite rezultate ale activităţii dumneavoastră, deşi v-am citit aproape toate cărţile. Modestia dumneavoastră nu lasă multe uşi deschise celor din jur. De fapt, cine este Ion Al. Stănescu?

Citește mai departe:  POPESCU V Virginia - DE VORBA CU MODESTIA ! (INTERVIU CU ION AL. STANESCU)

INTERVIU cu ARMAND SCHOR-personalitate de marcă al comunitățiilor românești din Israel- Președinte al Uniunii Artiștilor Plastici -UAP-Tel Aviv-Israel

Armand Schor pozaReporter. Recent ați participat pentru a două oară la Congresul Spiritualității Românești de la Alba Iulia. Cum ați aflat , de fapt, despre acest Congres al Românilor de pretutindeni și ce reprezintă acesta pentru dvs?
Despre acest Congres am aflat din pură întâmplare în urmă cu un an, când un coleg din Israel care a fost invitat, dar din motive medicale nu a putut participa, mi-a propus să particip în locul lui. Am acceptat din curiozitate gândindu-mă că iar voi lua parte la un eveniment semi-politic cu iz politic și cu un nivel intelectual scăzut. Dar spre totala mea surpriză, realitatea a fost cu totul alta. Am fost mândru că m-am numărat printre participanți, descoperind o Românie pe care o consideram dispărută.
Reporter. Cum vedeți viitorul acestui Congres, care deja a ajuns la a XX a ediție și cum vă veți implica dvs. mai departe?
Cred că acest Congres va da un semnal întregii țări că mai există și o altă Românie una frumoasă cu oameni de valoare care va repune România pe locul care i se cuvine pe harta culturală a mapamondului. Acest congres TREBUIE să continue să fie MEDIATIZAT așa cum merită. Am propus că între cele două Congrese să se organizeze o Sesiune intermediară în Israel care să fie legată și de spiritualitatea religioasă precum și de dezvoltarea legăturii cu spiritualitatea Românească din Israel care nu este cunoscută în afară.Mă voi implica intens în organizarea acestui eveniment.

Citește mai departe: INTERVIU cu ARMAND SCHOR-personalitate de marcă al comunitățiilor românești din Israel- Președinte...

Claudia Motea: Interviu cu DIANA MEȚIU!

diana metiu scenograf poza catalogC.M.: Cine este Diana Mețiu ?
D.M.: Sunt un om creativ, ... cu o altfel de creativitate. Sunt un om care are idealuri și obiective foarte precise. Și cel mai important pentru mine este să dăruiesc și să primesc - iubire, înțelepciune și mari transformări benefice. Și să îmbunătățesc și să înfrumusețez viața oamenilor.
C.M.: Frumos spus! Ți-am urmărit activitatea ta de-a lungul timpului - mă refer la activitatea profesională – și am văzut că ai avut mai multe traiectorii. Acum ești într-un punct stabil, pe care pare că vrei să-l urmezi și să fie, așa, o bătătorire continuă. Despre ce este vorba, acum, în acest moment ?
D.M.: Am terminat o facultate de arte plastice. Mi-am dat doctoratul tot în arte plastice, pasionată fiind de materialele reciclabile. Am fost și femeie de afaceri : am avut foarte mulți ani o firmă de publicitate, care a mers strălucitor, aș putea spune. Dar vine o vreme când îți pui întrebarea ”Ce dai tu mai departe? Ce lași în urmă?”. Vine o vreme în care văzând cum a trecut timpul și uitându-te la realizările pe care le-ai avut, te întrebi dacă asta este ceea ce te bucură cu adevărat și asta este ceea ce-ți dorești să faci când timpul se îngustează și merită prețuit cu mult mai mult decât la tinerețe, când nu suntem conștienți de el. Și chiar unii dintre noi din păcate ne batem joc de timp și de ce-am putea să facem cu el. Așa că, începând cu, nu știu să-ți spun exact, dar acum cațiva ani buni m-am hotărât să dăruiesc, și să dăruiesc din preaplinul meu, și să dăruiesc din ceea ce am eu mai bun și mai mult și mai frumos. Și mi-am dat seama că acest lucru este cunoașterea mea în domeniul dezvoltării personale, având în vedere că de-a lungul vremii am acumulat foarte, foarte multă experiență și cunoștințe în domeniul comunicării, având această firmă de publicitate, care implică și PR și comunicare; și mai ales la cursurile la care am fost în America cu mari oratori motivaționali și cu mari spicheri, care acolo sunt cunoscuți, așa, ca niște rock-staruri, mă refer la Les Brown, la Bob Procter, la Lisa Nicholson; sunt oameni care ii învață și îi inspiră pe oameni să aibă o viață mai bună și chiar le dau planuri concrete de acțiune. Eu mi-am găsit o rețetă proprie în care am îmbinat cunoștințele lor, toate experiența acumulată și, mai mult decât atât, m-am bazat pe comunicare. Acum: promisiunea mea față de toți oamenii cu care lucrez este că atunci când îți schimbi cuvintele, de fapt îți schimbi viața.

Citește mai departe: Claudia Motea: Interviu cu DIANA MEȚIU!

Doru IONESCU: INTERVIU CU RUCSANDRA MARIA ŞĂULEAN

SAULEAN Maria Ruxandra 1WBDoru IONESCU: De unde eşti de loc? Unde ai crescut/te-ai format?

Rucsandra Maria ŞĂULEAN: M-am născut in frumosul oraş montan Miercurea-Ciuc, Harghita –din tată ardelean (din Hodac, Mureş) şi mamă moldoveancă (din Zemeş, Bacău)–, unde mi-am trăit primii 18 ani formându-mă ca tânără artistă mai intâi la mult-premiatul teatru româno-maghiar pentru copii (desfiinţat după 1989), apoi în corul Heruvimi condus de extraordinara Nicoleta Târnoveanu (acum măritata Pîrvu) şi împreună cu elevii şi profesorii Colegiului Naţional „Octavian Goga” lansând spectacole şi festivaluri memorabile regizate de Profesoara Doina Drăghici si regretatul Jenică Andrei de la Casa Armatei. Următorii zece ani i-am petrecut la Cluj, ca studentă şi apoi ca profesoară de limba engleză. Acolo am cântat patru ani in corul Facultăţii de Teologie Ortodoxă si din aprilie 1998 in cenaclul de folk Altfel (apoi redevenit Observator) condus de Emeric Imre.

Doru IONESCU: Care sunt cele mai vechi amintiri cu muzică (folk)? Momentul în care te-ai decis să cânţi?

Rucsandra Maria ŞĂULEAN: La 16 ani (în 1994), o poveste frumoasă de dragoste în tabăra botoşăneană „Codrii de Aramă” m-a inspirat să-mi găsesc o chitară de împrumut la rudele înstărite (mult mai târziu mi-am permis să-mi cumpăr una) şi să-mi scriu primele cântece de folk. Buna mea colegă de liceu Cristina Stasisin m-a învăţat primele acorduri, iar familia şi colegii de clasă au avut răbdarea de a mă asculta şi susţine pe noul drum artistic, fapt pentru care le sunt recunoscătoare. Curând dupa aceea am avut norocul si privilegiul de a fi descoperită şi promovată la Radio Târgu Mureş sub numele de Sanda Farcaş de către jurnalistul si romancierul Ştefan Danciu din Miercurea-Ciuc, care a crezut în talentul meu mai mult decât am crezut eu vreodată.

Citește mai departe: Doru IONESCU:  INTERVIU CU RUCSANDRA MARIA ŞĂULEAN

Mirela-Ioana BORCHIN: CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR

BORCHIN DORCESCU wbMirela-Ioana BORCHIN: De la prima întâlnire cu poezia Dumneavoastră, am început să caut ceea ce nu au văzut alţii. De pildă, am vrut să înţeleg poetica avatarurilor, care irigă cu mister lirica dorcesciană. Cum de nimeni, în afara mea, nu s-a referit la ea?

Eugen DORCESCU: S-a scris destul de mult despre poezia mea şi le sunt recunoscător tuturor celor care s-au ostenit s-o citească şi s-o comenteze. E drept, însă, că tema avatarurilor a rămas oarecum străină acestor nevoinţe.

Mirela-Ioana BORCHIN: Străină?

Eugen DORCESCU: Am constatat că multe persoane, inclusiv numeroşi intelectuali, nici nu ştiu ce este acela un avatar. Apoi, câţi crezi tu că sunt dispuşi, nativ, la o asemenea introspecţie, încât să caute străvechile întruchipări? Eu am aflat că aceste umbre se numesc avataruri (sau, mai rar, avatare, ori avatari), după ce le-am căutat ani întregi, după ce le-am descoperit.

Mirela-Ioana BORCHIN: Nu conta terminologia...

Eugen DORCESCU: E o dimensiune psihologică şi existenţială relativ nouă în mentalul colectiv şi în lirismul nostru. Un şoc.

Citește mai departe: Mirela-Ioana BORCHIN:  CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR

Cristina OPREA: INTERVIU CU SOCIOLOGUL PETRE POP

PETRE POPCristina OPREA: Mă găsesc la Câmpia Turzii în incinta Muzeului „Şcoala Românească 1879” şi îl am invitat pentru dumneavoastră pe domnul Petre Pop, sociolog şi consilier judeţean, cel care iubeşte cultura şi se dedică pentru susţinerea ei. Astăzi de Zilele Câmpiei Turzii aş dori să vă întreb ce semnifică pentru dumneavoastră acest oraş?

Petre POP: În primul rând Câmpia Turzii înseamnă acasă. Cred că prin asta am spus totul. Este oraşul în care m-am născut, oraşul în care sunt părinţii mei, bunicii mei, oraşul în care doresc să trăiesc. Un oraş cu o istorie şi o identitate interesantă care merită promovat, mai ales în momentele astea în care cultura este considerată ca fiind mai puţin importantă sau un domeniu secundar.

Cristina OPREA: Astăzi când debutează Zilele Câmpiei Turzii cu deschiderea unei expoziţii în cadrul Muzeului „Scoala Românească 1879”, vă întreb ce semnificaţie are pentru comunitate acest edificiu de cultură?

Petre POP: Eu am şi scris o lucrare care se numeşte „Prima Şcoală Românească 1879 fundamentul identităţii românilor din Câmpia Turzii”, de fapt este prima şcoală română dar noi am revenit românească pentru că a fost mai uşor accesibilă, deşi ea poartă denumirea istorică în documente – este un edificiu important pentru oraş, este cea mai veche şcoală din oraş existentă la ora actuală, aici au învăţat să scrie, să citească, să cânte şi să simtă româneşte. Este un edificiu deosebit de important, de ce, pentru că a luat fiinţă într-o perioadă destul de tulbure pentru românii din zona aceasta pentru că se ştie foarte bine că, undeva în a doua jumătate a secolului al XIX-lea dacă românii erau toleraţi pe aceste locuri, autorităţile de atunci nesprijinind în mod firesc învăţământul cu predare în limba română, în limba maternă a populaţiei majoritare din zonă şi atunci strămoşii noştri de aici au considerat că este foarte important să facă şcoală, este important ca să înveţe ceea ce înseamnă a fi român, copiii să-şi înveţe istoria, să-şi înveţe obiceiurile, tradiţiile pentru că altfel vor risca să se dizolve ca şi naţie.

Citește mai departe: Cristina OPREA:  INTERVIU CU SOCIOLOGUL PETRE POP

George PETROVAI: AL TREILEA INTERVIU CU DOCTORUL CORIOLAN DRAGOMIR

DRAGOMIR Coriolan DrReflexoterapia – străvechiul mijloc de lecuire fără leacuri

În dialogurile anterioare am pus în evidenţă două din căile prin care doctorul Dragomir a acţionat întreaga viaţă pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirii semenilor săi: calea profesională de reputat medic igienist (controlul riguros al alimentelor) şi pasiunea moştenită de la tatăl domniei sale de a-şi ajuta semenii cu preparate naturiste (ceaiuri, extracte, alifii, prafuri, tincturi). Prezentul dialog îl vizează pe reflexoterapeutul Coriolan Dragomir...

***
George PETROVAI: De unde această pasiune esoterică pentru reflexoterapie?

Dr. Coriolan DRAGOMIR: Poate că pasiunea mea pentru reflexoterapie degajă o oarecare aromă esoterică, asta dacă avem în vedere Extremul Orient, mai exact China, arie geografică unde metoda se practică împreună cu acupunctura. Cu precizarea din capul locului că, spre deosebire de acupunctură, reflexoterapia este totalmente neinvazivă!

Esenţa acestei uluitoare metode terapeutice este eminamente energetică (corpul omenesc este traversat din creştet până la tălpile picioarelor de zece meridiane energetice – cinci pe partea dreaptă, alte cinci pe stânga), metoda de lucru constând din eliminarea durerii apărute datorită punctelor de disfuncţionalitate sau efectivă întrerupere a fluxului energetic de pe meridiane. Sigur că pentru atenuarea sau chiar eliminarea durerii, reflexoterapeutul trebuie să posede temeinice cunoştinţe de geografia corpului omenesc (toate organele noastre interne se reflectă clar şi distinct în palme, tălpile picioarelor, lobii urechilor, coloana vertebrală), să cunoască foarte bine punctele de activare energetică şi, nu în ultimul rând, să stăpânească la perfecţie tehnica masării (masarea se efectuează în principal cu policele şi indexul, totdeauna înainte, niciodată îndărăt).

Citește mai departe: George PETROVAI:  AL TREILEA INTERVIU CU DOCTORUL CORIOLAN DRAGOMIR