Player ProDiaspora

Donatie

Scrieti valoarea

Asociatia

ROSENKRANZ HERSCOVICI Adina2FLIRTEZ CU POEZIA

Volumul meu de poezii
Stă să apară!
Şi ce?
Asta nu mă impresionează
Din cale-afară!

Ce-mi pasă mie
Daca-ntr-o bună zi
Copiii mei îl vor răsfoi
Sau nepoţii
Vor face din pagini
Zmei ori avioane
Şi-aşa vor afla
Că bunica lor
A vrut să lase ceva
Posterităţii!

Într-adevăr, not a big deal!
Mie de fapt nici nu-mi pasă
Dacă va veni
Potopul după mine
Când n-oi mai fi!

„Poeţii se nasc, nu se fac".
O spuneau latinii
Si o spun şi eu.

Fraţilor, eu sunt chiar poetă!
Din născare, evident!
Şi poeziile mele
Tratează teme serioase,
Care-ntorc lumea pe dos!

Jonglez cu fraze ermetice,
Cu metafore ironice,
Strălucite,
Analogii frapante,
Citate percutante!

Nici n-aş şti,
Nu, nici n-aş putea
Doamne fereşte,
Să scriu despre tot
Ce m-a influenţat în viaţă:
Părinţi şi copii,
Ofense, gelozie,
Câini, pisici, amici,
Necazuri, bucurie,
Iubiri neîmplinite!

Pe scurt, dragii mei,
Dacă veţi vrea
Un autograf
Când veţi cumpăra
Cartea, vă rog, nu vă sfiiţi!
Şi spuneţi...

Vă place, nu-i aşa,
Poza mea de pe copertă?
Atunci, vă spun pa!
Ne vedem la lansare!
Veniţi neapărat!

TE LEAGĂNĂ DOMOL

Glasuri cereşti
te leagănă domol...
Un monolog comic,
unul dramatic,
îl spui, îl joci...
Nimic nu te apasă.
Deodată, eşti alt om.

O piesă bună
te cufundă
în ape tulburi,
în ape tumultoase,
din alte lumi,
din alte vremuri.
Tu eşti Doamna
care dansează twist
şi cântă în aur
şi violet...

O, cât de bine este
să fii la unison!
Să simţi o mângâiere,
un gest,
o vorbă de duh;
Să-nţelegi,
să înveţi,
Să creezi!

Apropierea de fiii tăi,
s-o doreşti;
cu sufletul la gură,
să tânjeşti,
să te bucuri de ea.

Acum eşti singură
acasă, nestânjenită,
fără pretenţii,
fără reproşuri.

Ce-o veni, o veni!
Ascultă!
Bate la uşă!
Inima-ţi bate,
îţi chiuie!
Te simţi în ceruri,
ameţită,
dezrobită,
dezlănţuită...
fericită.

TE-AI DUS...
(Scris în ebraică la moartea prietenei mele,
Tikva Levi-Haim, la 14 februarie 2013)

Vestea m-a pălit
ca trăsnetul
pe- o zi cu soare!
În casă m-am învârtit
ore-ntregi.
Să şed n-am putut.
O lună-ntreagă
te-ai luptat,
iar eu am trăit
în paralel,
fără să ştiu de nimic.

Sunt numai lacrimi,
mâniată,
zguduită.
Viaţa mi s-a scurs
ca de-obicei,
cu bune,
cu rele.
Ici colo,
în ape limpezi...
şi de tine,
nimic n-am ştiut!

De ce,
de ce n-am ştiut
eu de nimic?
Te-aş fi putut ţine de mână...
Ţi-aş fi mângâiat părul.
Poate-aş fi dat vreun sfat.

Poate-aş fi „scuturat"
vreun doctor
şi i-aş fi amintit
de datoria lui de medic!
I-aş fi spus:
„Dă-te jos din pom
și vorbeşte fără ocolişuri!
Să afle şi muritorii de rând,
bolnavii proşti,
cei simpli,
cei profani.
ce se petrece
înlăuntrul lor,
ce soartă îi aşteaptă."

Tu ai făcut parte,
draga mea,
mulţi ani...
din viaţa noastră.
Crâmpeie
din copilăria
fiilor mei
mi se perindă
prin faţă
şi mă inundă
de dor
şi de tandreţe!

Treizeci de ani trecut-au
de când ne-am întâlnit.
Fetele tale cele mici,
au fost parc-ale mele,
şi mi-au vegheat copiii,
de ei s-au îngrijit..

Te-am simţit ca o soră,
Uneori ca o mamă.
Multe am mai învăţat noi
una de la alta!
Ne-am încredinţat secrete.
Pe-ale mele,
tu le-ai luat cu tine.
Ale tale sunt pe veci
ferecate în mine.

Of, Doamne,
cum m-a paralizat,
cum m-a încătuşat inerţia-mi,
iar pe tine pudoarea
şi ruşinea!
Din cauza lor,
am pierdut
zile şi luni
şi ani întregi,
și n-am vorbit destul,
nu ne-am văzut destul!

Adio, Tikva,
prietenă dragă...
Nu ne-am luat rămas bun!
Ai trântit uşa vieţii
deodată,
şi te-ai dus!
Te-ai dus şi nu mai eşti...
Eu însă rămân,
cu durerea
care va arde mereu.

PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT
(Inspirat de poemul lui Gérard de Nerval „El Desdichado")

Nu domnesc peste Umbre,
Nu domnesc în Tenebre,
Dar sunt Neconsolată.
Domniţă sunt a tatei,
Şi Turnul meu se-nalţă
Semeţ, pe ale-Arminiei
Tărâmuri, iar stelele-mi
Pierit-au demult, demult...
Lutul mi-a amuţit,
Iar pianul mi-e orfan
Și zace într-un colţ,
Rumegându-şi Tristeţea...

Inima-mi răvăşită
Pluteşte-ușor pe Mare...
Pe-o Mare Italiană.
În Grota de azur
Eu n-aş putea să-înot;
Doar nu sunt o Sirenă.
Copilă fiind, voiam
Să fiu Ahile, poate
Apolo... Afrodita?
Atena? Niciodată
La ele n-am visat.
Poate-oi fi Lady Byron?
Nu, dar ce mult mi-aş dori
Să Modulez Suspine
Și zâmbete pe Lira
Lui David sau Orfeu!

BALENĂ SAU SIRENĂ?
(Poem inspirat de un text în limba italiană)

O sală de fitness...
o reclamă...
Într-o vitrină,
într-o ramă,
o tânără chipeşă
declamă:
„Vara asta,
tot Balenă
vrei să fii,
sau... o Sirenă?"

- Ce să zic?
Că m-a uimit
reclama?
Că m-a mâhnit?
Nu...
dar ţandăra mi-a sărit!
Fetelor,
voi chiar credeţi
că trebuie s-alegeţi
mai târziu
sau mai devreme
între-aceste două extreme?
- Da!
Astăzi peste tot în lume,-
din păcate,
fără glume,-
„Sirena"
e preaslăvită,
iar „Balena"
e hulită!

- Oameni buni,
voi ce spuneţi?
Trataţi „Balena" cu dispreţ?
Ba o luaţi şi-n băşcălie?
Aşa ceva
n-ar trebuie să fie!

A venit vremea
şi se cuvine
să le-admiraţi
pe doamnele „pline"!
Blamaţi-i fără ruşine
pe toţi cei ce fac reclamă,
pun Sirena pe piedestal,
declarând:
„Sirena- trupul ideal!"
şi dând din gură, proclamă:
„De vreţi să fiţi arătoase,
şi desigur sănătoase,
fiţi slabe
scoabe,
fiţi numai oase!"

Priviţi bietele osoase!
Demne de milă,
înfometate,
triste,
acrite,
supărate,
ca şi cum
ar fi pedepsite
dacă s-ar lăsa ispitite

să guste,
nestânjenite,
din prăjituri
sau îngheţate!

Eu vă zic:
nu e bine!
Uitaţi-vă-n schimb
la cele „pline"!
Mulţumite,
mereu râzând,
lumii zâmbind
şi demonstrând
că iubesc viaţa,
că se simt bine,
că au umor,
că sunt voioase,
şi optimiste,
şi radioase!

Deci, e clar:
să fiu Balenă
eu prefer
şi nu Sirenă!

PERSONAJE PE GOBLEN

„Eu sunt mama lui Thomas*,
Viitorul doctor-marionetă!
La nouă ani, cu chiu cu vai,
A ştiut să citească, şi- acum
Dragostea şi-o declamă
Într-o latină şchioapă."

„Iar eu sunt Madam Violeta*
Şi-mi vagabondează
Somnul, ca şi banii,
Şi pace nu-mi dau.
În cap am un păianjen,
Poate și-o caracatiţă...
Dar, sigur mă fac bine.
Doctorul mi-a spus-o!"

Madame Pernelle* se-apropie.
Iat-o! E bunică
Şi mamă şi soacră.
Mormăie, ştie totul,
Critică,
Dar pe acel bigot, pe acel
Fățarnic de Tartuffe*, îl adoră!

Ce-i cu tine, Leviva* dragă?
Ai înghiţit în sec atâţia ani,
Slugărindu-l pe Iona*!
Asta nu-ţi ajunge?
Fă-i vânt,
Ridică-ţi capul
Şi cere-i satisfacţie!
Graţiere nu există!

Ţie, pendulo, iţi spun huo!
Să te scuip îmi vine!
Nu te-ai decis la timp
Între Elias* şi... Fantomas,
Şi ai rămas cu buzele umflate.

Tu, Lizo*, faci morală
Fiilor Atenei şi predici
Ţii soldaţilor spartani.
Le vorbeşti de războaie,
De-a lor atrocităţi,
Lăudându-i pe cei care
Nicicând n-au atins spada,
Dar eşti tu chiar convinsă
Că nu greşeşti deloc?

„Dreyfusale*,
Fiule, Alfred*,
De ce să te faci ofiţer?
Ce? Nu mai sunt pe lume
Alte meserii mai bune?
Să stai sluj, să-i saluţi
Pe antisemiţi?
Rămâi, fiule, cu noi!
Rămâi, baiatul mamei
Cel deştept !"

Iat-o pe Adelaide*,
Care-şi admiră fiul, soţul,-
Pe Otto* şi pe Leopold*,-
Şi cum e răsplătită?
„Of, ce-i cu bărbaţii ăştia?",
Întreabă Emilia*,
„Dece nu ne-apreciază?
Noi le-oferim totul
Şi ei... ne vomită!"

„Eu sunt Schuster* profesoara!
Totu-n juru-mi se-nvârteşte,
Toate drumurile, toate,
Duc direct la mine-acasă..."

Va rog,spuneţi-mi voi:
Sunt eu nebună ?
Deraiez oare?
Cine sunt eu?
Poate Meduza**
Cea-nfricoşătoare?
O sărmană fiinţă bizară?
Un monstru cu multe picioare?

Nu, da de unde!
Tu eşti numai
Un mic goblen cu personaje
Brodate, care se-mpletesc
Şi-apoi, din tine izvorăsc!
----------------------------------
* Acest text-monolog adaptat din ebraică e dedicat regizorului Yevgheni Kushnir, sub a cărui „baghetă" am întruchipat diverse personaje interesante în cadrul atelierelor de teatru la care am participat (2007-2012). *Personajele amintite în text sunt:Thomas Diafoirus, Doamna în violet, Madame Pernelle, Leviva, Iona, Elias, Lysistrata, Dreyfus, Adelaide, Otto, Leopold, Emilia şi Schuster, din piesele şi scenetele următorilor dramaturgi: Molière (Bolnavul închipuit/ Tartuffe), Jules Romains (Knock ou le triomphe de la médicine), Hanoh Levine (Artizanatul vieţii/ Oh, Elias, Elias/ Schuster), Anat Gov (Lysistrata 2000), Jean-Claude Grumberg (Dreyfus), Yehoshua Sobol (Suflet de evreu),Shakespeare(Otelo).

** Meduza = una din cele trei Gorgone (monştri înaripaţi cu trup de femeie şi părul format din şerpi) din mitologia greacă, a cărei privire era ucigătoare.