Asociatia ProDiaspora

A X-a ediţie a Zilelor filmului românesc la Stockholm

18321 0 1Vineri, 16 octombrie 2015 - Duminică, 18 octombrie 2015
Biograf Victoria, Götgatan 67, Stockholm

Institutul Cultural Român are bucuria de a vă invita din nou la film, pentru cea de-a zecea ediţie a Zilelor Filmului Românesc.
Cinematograful Victoria din Stockholm va găzdui un număr de 13 proiecţii de filme româneşti recente, fie ele lungmetraje de ficţiune şi documentare ale unor regizori premiaţi, sau scurtmetraje ale unor tineri absolvenţi.
Pentru a face cunoştinţă noilor generaţii, festivalul are intrare liberă pentru studenţi.
Curatorul acestei ediţii a festivalului de film românesc este criticul de film Andrei Rus.
Filmele vor fi proiectate cu subtitrare în limba engleză.

Intrare
Biletele se pot achiziţiona de la casieria cinematografului Victoria.
Preţ bilet: 50 sek
Intrare gratuită pentru studenţi.

Vă aşteptăm la film!

PROGRAM

Vineri, 16 octombrie
ora 19.00 Proiecţie de gală
Comoara regia Corneliu Porumboiu, 89 min

Sâmbătă, 17 octombrie
ora 15.30 Scurtmetraje româneşti recente
Black Friday regia Ruxandra Stroe, 21 min
This time, last year regia Ana-Maria Savin, 14 min
Gutuiul japonez regia Mara Trifu, 21 min
Artă regia Adrian Sitaru, 19 min
Luna de miere regia Sebastian Mihăilescu, 12 min
12 zile regia Tudor Jurgiu, 21 min
Idle regia Raia al Souliman, 24 min

ora 18.00 De ce eu? regia Tudor Giurgiu, 125 min
ora 20.30 Un etaj mai jos regia Radu Muntean, 93 min

Duminică, 18 octombrie
ora 16.00 După tăcere regia Vanina Vignal, 96 min
ora 18.00 Al doilea joc regia Corneliu Porumboiu, 97 min
ora 20.00 Autoportretul unei fete cuminți regia Ana Lungu, 81 min

Noul Cinema Românesc: două generaţii
de Andrei Rus, selecţioner al acestei ediţii a festivalului

După aproape un deceniu în care cineaştii Noului Val Românesc au cultivat în filmele lor firescul cu origini în realism, descriind diverse contexte particulare ce, împreună, ofereau o imagine asupra contextului social general, în ultimul timp se poate observa o din ce în ce mai pregnantă apropiere de genurile cinematografice clasice. Asta nu înseamnă, bineînţeles, decât că pornind de la propriile lor preocupări tematice şi formale de până acum, ajung să se joace cu diverse convenții asimilabile unor demersuri non-auctoriale.

Astfel, în „Un etaj mai jos”, Radu Muntean asociază temei pregnante a filmelor sale, a bărbatului aflat în fața unei dileme morale, o structură de thriller psihologic, construind un suspans provenit din două surse - a lipsei de certitudini că antagonistul suspectat de el a fi criminalul vecinei de mai jos a săvârșit cu adevărat fapta și a lașității de a acționa pentru soluționarea cazului. Tudor Giurgiu se pliază, în „De ce eu?”, chiar mai fidel pe o structură clasică de film politic, pornind de la cazul real al sinuciderii unui procuror aflat în plină anchetă de corupție la nivel înalt, descriind parcursul anevoios al acesteia și urmărind procesul de măcinare treptată a încrederii protagonistului într-o rezolvare corectă a situației. În esență, însă, ambii cineaști sondează implicit, ca în trecut, diverse aspecte cu relevanță socială directă: lipsa implicării sociale (în cazului primului), respectiv corupția sistemică acută din România debutului anilor 2000 (în cel de-al doilea).

Cazul lui Corneliu Porumboiu e ușor diferit. Cochetând și anterior, în „Polițist, adjectiv”, cu filmul de gen (policier), în recentul „Comoara” continuă să chestioneze ludic chiar mecanismele de funcționare ale unei formule narative utilizate insistent în istoria cinematografului. De data aceasta, Porumboiu vizitează genul filmului de aventuri, însă doar la suprafață. De fapt, la o privire mai atentă „Comoara” e tot o comedie cu accente absurde despre fascinația și nebunia de a căuta în zone unde restul societății, mânată de atitudinea cinică contemporană, nu s-ar încumeta să se afunde. Porumboiu maschează ceva mai mult decât Muntean și Giurgiu substratul social al discursului său, însă acesta irumpe din când în când cu tărie.

Ana Lungu construiește, pe de altă parte, în „Autoportetul unei fete cuminți”, debutul său individual în lungmetraj (primul film, „Burta balenei”, îl realizase în tandem), unul dintre foarte puținele portrete feminine complexe din cinematografia română contemporană. Cu cel puțin un deceniu mai tânără decât membrii marcanți ai Noului Val Românesc, ea e mai degrabă interesată de mecanisme particulare ale existenței protagonistei sale, decât de reprezentarea unei fresce sociale. Aceasta este, de altfel, una dintre tendințele noilor generații de cineaști din România, din ce în ce mai detașați de realismul de factură vérité transformat de reprezentanții Noului Val într-o adevărată ștampilă stilistică. Dacă ne gândim doar la acest film și la scurtmetrajele din selecția festivalului, toate aparținând unor regizori foarte tineri, devine clară diversitatea de teme și de abordări prezente în cinematografia românească actuală.

Există diversitate și la nivelul documentarelor românești. Însă „Al doilea joc” (regie Corneliu Porumboiu) și „După tăcere” (regie Vanina Vignal), pe care le veți putea viziona în cadrul festivalului, sunt două exemple de cinema non-ficțional aparte, ambele chestionând, în feluri diferite, posibilitățile cinematografului de a reda memoria, dar și de a nu denatura realitatea până la ficționalizarea ei. Sunt, cu alte cuvinte, două dintre foarte, foarte puținele exemple de apropiere a filmului românesc de zone de experiment. Și sunt și foarte incitante.

Web Analytics